ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5542/2023

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19.08.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată, în calitate de pârâți, Baroul București și Uniunea Națională a Barourilor din România, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 2517 pronunțate de Consiliul Baroului București în ședința din data de 19.11.2019, prin care s-a dispus încetarea calității de avocat și excluderea sa din profesie, precum și anularea Deciziei nr. 91/17-18 iulie 2020 a Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Prin sentința nr. 2234 din 25 noiembrie 2022 pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Baroul București și Uniunea Națională a Barourilor din România și a dispus anularea Deciziei nr. 2517 din 19.11.2019 pronunțată de Baroul București și a Deciziei nr. 91/17-18 iulie 2020 pronunțată de Uniunea Națională a Barourilor din România.

Împotriva sentinței nr. 2234 din 25 noiembrie 2022 a Curții de Apel București au formulat recursuri pârâții Baroul București și Uniunea Națională a Barourilor din România.

3.1. În dezvoltarea recursului exercitat de pârâtul Baroul București, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., se reține că dispozițiile art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995 produc efecte juridice, contrar celor arătate de prima instanță, norma nu este de trimitere chiar și în condițiile în care textul este constituțional, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 230/2022.

Dispoziția analizată reglementează una dintre situațiile în care încetează calitate de avocat și constituie temei legal al motivării în drept a deciziilor contestate.

Faptul că s-a declarat neconstituționalitatea sintagmei "de natură a aduce atingere prestigiului profesiei de avocat", prin Decizia nr. 225/2017 a Curții Constituționale și ulterior a întregului text al art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, prin Decizia nr. 230/2022, nu înseamnă că art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995 devine inaplicabil.

Motivarea primei instanțe este contradictorie, în sensul că se dispune anularea deciziilor contestate, pe considerentul că art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 este neconstituțional, în condițiile în care art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995 este constituțional, iar calitatea de avocat a reclamantului încetează ca urmare a prevederilor art. 14 lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Recurentul-pârât susține că reclamantul este exclus din profesia de avocat nu numai pentru că a săvârșit o infracțiune intenționată, ci și pentru că nu se mai bucură de o conduită și reputație morală corespunzătoare pentru deținerea calității de avocat.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant susține încălcarea sau aplicarea greșită a disp. art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru aceleași motive deja expuse, respectiv norma este aplicabilă, deși a fost declarată neconstituțională.

3.2. În susținerea recursului său, ce poate fi subsumat disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România consideră că efectele deciziilor Curții Constituționale sunt opozabile erga omnes din momentul publicării în Monitorul Oficial al României, astfel că în ședința din 09.12.2017, Consiliul UNBR a decis că soluționarea plângerilor împotriva deciziilor pronunțate în materia nedemnității; va avea în vedere că până la o viitoare reglementare legală prin care Parlamentul României să circumstanțiere expres infracțiunile a căror săvârșire este de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat, textul legal aplicabil al art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 este următorul:

"Art. 14 - Este nedemn a fi avocat: a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate".

Pentru primirea în profesia de avocat și pentru exercitarea acesteia este obligatorie condiția legală ca solicitantul avocat să fie demn, în speță, fapta avocatului care participă sau instigă la săvârșirea unei astfel de infracțiuni, aduce atingere prestigiului profesiei de avocat.

Recursul incident

Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei Uniunea Națională a Barourilor din România, în primul rând ca tardiv, iar în al doilea rând ca fiind nemotivat, precum și recurs incident prin care a solicitat păstrarea dispozitivului sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, însă pentru alte considerente decât cele reținute de prima instanță.

În motivarea recursului incident, reclamantul critică considerentele primei instanțe în sensul că nu s-au mai analizat celelalte critici de nelegalitate, respectiv Decizia nr. 2517/19.11.2019 a Baroului București este nelegală, fiind emisă cu încălcarea disp. art. 26

2

din Statutul Avocaților, nu a existat o convocare în scris pentru a da explicații; aceeași decizie este neîntemeiată, deoarece a încălcat dreptul la apărare, concluzia de nedemnitate nu intervine în mod automat și implicit prin simpla condamnare la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, ci este supusă analizei Consiliului Baroului, cu acordarea posibilității avocatului în cauză să își expună punctul de vedere.

Totodată, recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinarea formulată de recurenta Uniunea Națională a Barourilor din România, prin care a combătut apărările formulate de aceasta.

Față de recursul exercitat de Baroul București a formulat întâmpinare recurenta-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România, prin care a expus argumente în susținerea admiterii acestuia, casării sentinței atacate și rejudecării cauzei în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de chemare în judecată, cu obligarea părții reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate în cererile de recurs, a apărărilor și susținerilor formulate prin întâmpinările și răspunsul la întâmpinare depuse la dosar, raportat la prevederile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte reține că prin Decizia nr. 2514/19.11.2019 a Baroului București, în temeiul disp. art. 55 alin. (2) lit. a), art. 14 lit. a) și art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată și art. 73 alin. (6) din Statutul profesiei de avocat s-a constatat nedemnitatea recurentului-reclamant, s-a dispus încetarea calității de avocat și excluderea din profesie a acesteia, cu radierea din Tabloul avocaților Baroului București.

Prin Decizia nr. 91/17 - 18.07.2020, emisă de Consiliul UNBR s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva Deciziei Baroului București.

Potrivit disp. art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995, calitatea de avocat încetează dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.

Potrivit disp. art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, este nedemn de a fi avocat cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, însă prin Decizia nr. 225/04.04.2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 468/22.06.2017, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, a constatat că sintagma "de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat" din cuprinsul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, este neconstituțională.

Prin aceeași decizie s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 lit. d) (fost 26) din Legea nr. 51/1995.

Până la data emiterii actelor administrative atacate, legiuitorul nu și-a exercitat atribuția prevăzută de art. 147 alin. (1) din Constituția României, în sensul că nu a pus de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, astfel că acestea au încetat de drept.

Prin urmare, disp. art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, aveau la data emiterii deciziilor administrative, următorul conținut: este nedemn de a fi avocat, cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate.

Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a sintagmei sus-menționate, reținând că, din cauza redactării imprecise, determinarea infracțiunilor care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat reprezintă o problemă lăsată la aprecierea suverană a structurilor profesionale competente să stabilească asupra cazului de nedemnitate, neexistând criterii obiective, rezonabile și concrete, și aprecieri subiective, care pot varia de la o structură profesională teritorială la alta (paragraf 20 din Decizia nr. 225/2017).

Or, decizia recurentului UNBR de a constata nedemnitatea avocatului în situația condamnării definitive prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, nu corespunde exigenței principiului previzibilității care reprezintă motivul pentru care a fost declarată neconstituțională sintagma în discuție.

Constatarea constituționalității disp. art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995 nu conduce la invalidarea raționamentului primei instanțe și la existența unei motivări contradictorii, întrucât aceste dispoziții nu au o existență de sine stătătoare, ci reprezintă o normă de trimitere la disp. art. 14 din lege, în speță la lit. a), care enumeră cazurile de nedemnitate.

Prin urmare, încetarea calității de avocat intervine când acesta a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, în condițiile legii, adică în condițiile art. 14 din Legea nr. 51/1995, în cauză incidentă fiind lit. a) a art. 14.

Raportarea recurenților-reclamanți și la disp. art. 14 lit. b), c) și d) din Legea nr. 51/1995 este neavenită întrucât ipotezele cuprinse în cadrul acestora nu au fost reținute prin deciziile administrative contestate.

Așadar, motivele de casare prin care se solicită a se constata că reclamantul a fost exclus din profesie și pentru săvârșirea de abuzuri prin care au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească sau a săvârșit abateri disciplinare grave, sancționate cu măsura excluderii din profesie, ca sancțiune disciplinară nu au legătură cu cauza, urmând să fie respinse ca nefondate.

Avându-se în vedere și Decizia Curții Constituționale nr. 230/28.04.2022, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 519/26.05.2022, prin care a fost declarat neconstituțional întregul articol 14 din Legea nr. 51/1995, Înalta Curte va constatata neîntrunirea motivelor de nelegalitate invocate de către recurenții-pârâți.

Înalta Curte va respinge recursul fără să considere necesar să analizeze motivele invocate și va ține seama de cele arătate prin cererea de recurs, conform cărora calea de atac a fost exercitată numai pentru ipoteza în care vor fi admise recursurile părților.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se vor respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâții Baroul București și Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva sentinței nr. 2234 din 25 noiembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, precum și recursul incident declarat de reclamantul A. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.