ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5305/2023

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 4 august 2021, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta Federația Română de Trap, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. Dr. G. K. Constantinescu" a solicitat anularea Deciziei nr. 362/21.04.2021, pârâta a aprobat Revizia 1 a Programului de Ameliorare și a Regulamentului de Organizare și Funcționare a Registrului Genealogic al Cabalinelor din rasa Trăpaș, condus de A..

1.2. La data de 27 octombrie 2021, A. a depus cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei Agenției Naționale Pentru Zootehnie "Profesor Dr. G. K. Constantinescu", întemeiată în drept pe dispozițiile art. 63 din C. proc. civ., solicitând admiterea în principiu a acesteia, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de anulare formulată de Federația Română de Trap, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală și în subsidiar, ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

1.3. Prin încheierea de ședință din data de 22 februarie 2022, a fost admisă în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de A..

Prin sentința civilă nr. 47 din 8 martie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Federația Română de Trap, iar în ceea ce privește fondul cauzei, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Federația Română de Trap, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. Dr. G. K. Constantinescu" și intervenienta accesorie A..

Împotriva sentinței civile menționate anterior, a declarat recurs reclamanta Federația Română de Trap, solicitând casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii acțiunii introductive, în sensul anulării Deciziei nr. 362/21.04.2021 prin care pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. Dr. G. K. Constantinescu" a aprobat Revizia 1 a Programului de Ameliorare și a Regulamentului de Organizare și Funcționare a Registrului Genealogic al Cabalinelor din rasa Trăpaș, condus de intervenienta A..

După o prezentare succintă a întregii situații de fapt, recurenta-reclamantă a susținut, printr-un prim set de critici de nelegalitate, că prima instanță nu a făcut nicio mențiune cu privire la aspectele invocate de aceasta în cuprinsul cererii de chemare în judecată, referitoare la faptul că, răspunsul la plângerea prealabilă, pe de-o parte, a fost comunicat de către pârâtă cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 și pe de altă parte, că acesta nu era de natură să înlăture aspectele de netemeinicie și de nelegalitate ale Deciziei nr. 362/21.04.2021 invocate de către reclamantă, prin plângerea prealabilă formulată.

Recurenta-reclamantă a apreciat că, în cauză, prin Decizia nr. 362/21.04.2021 i-a fost vătămat dreptul de a-și organiza și desfășura activitatea pentru care a fost certificată de către Tribunalul Prahova.

Totodată, recurenta-reclamantă a criticat sentința recurată și din perspectiva faptului că, în cuprinsul considerentelor acesteia, nu s-a făcut nicio referire cu privire la pârâtă, la apărările formulate de aceasta în cauză, ca aport necesar și obligatoriu în vederea soluționării cauzei cu care a fost sesizată, precum și a asigurării unui proces legal și temeinic în cauza de față.

Consideră că instanța fondului, prin admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de A. în sprijinul pârâtei în cauza, potrivit art. 63 din C. proc. civ., a omis să analizeze și actele și lucrările efectuate de pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. Dr. G. K. Constantinescu", cu care de altfel a fost și sesizată, ignorând poziția procesuală a acesteia. Sentința recurată a căpătat un puternic caracter netemeinic și nelegal, astfel că se impune, în opinia recurentei-reclamante, casarea acesteia si rejudecarea, pe fond, a litigiului. În concret, susține că instanța de fond s-a limitat la a-și însuși actele și lucrările efectuate de intervenienta A. în cauză, producându-i astfel un grav prejudiciu Federației Române de Trap.

În acest sens, arată că, în considerentele hotărârii recurate, prima instanță, reținând că scopul înființării Federației Române de Trap este strâns legat de orice activitate reglementată ce privește participarea cailor de trap, a recunoscut calitatea procesuală activă reclamantei Federația Română de Trap în cauza dedusă judecății, precum și faptul că, potrivit regimului acesteia de funcționare, legal certificat și perfect valabil, această desfășoară "orice activitate reglementată ce vizează participarea cailor de trap", implicit și activitatea referitoare la caii din rasa Trăpaș, alții decât cei cuprinși în Programul de Ameliorare a Cabalinelor de Rasa Trăpaș.

Cu toate acestea, în contradictoriu cu cele reținute mai sus, prima instanță și-a însușit și a copiat în cuprinsul considerentelor hotărârii recurate, susținerile intervenientei A., reținând că "... atât Programul, cât si Regulamentul se referă la toți caii de rasa pura trăpaș ..."', respectiv ca "... un cal care nu este inscris în Registrul Genealogic al acestei rase nu este și nu poate fi considerat cal de rasa Trăpaș și nu deține Certificatul zootehnic care să confirme apartenența la această rasa ..." și, în acest context, împrejurarea că "... pentru a aparține acestei rase, un cal trebuie să dețină certificatul zootehnic care atestă, atât apartenența la rasă, cât și informațiile despre rezultatele testării performantelor - în cazul rasei Trăpaș- viteza/km parcursa într-o cursă publică pe hipodrom ..." .

Or, Federația Română de Trap își desfășoară activitatea în cadrul Hipodromului Ploiești, bază aflată în administrarea directă și operativă a Unității Administrativ Teritoriale Municipiul Ploiești.

Recurenta-reclamantă a mai susținut că, A., cu vădită rea-credință, a indus pârâta într-o gravă eroare, prin faptul că a propus, spre aprobare, pe lângă Programul de Ameliorare al Cabalinelor de Rasa Trapaș din România și Regulamentul de Organizare si Funcționare a Registrului Genealogic al Cabalinelor din Rasa Trapas, conduse de aceasta Asociație, și Regulamentul General al Curselor de Trap din România. Intenția reală a intervenientei A. a fost aceea de a supune, cu depășirea clară a competentelor sale și, în mod evident, cu încălcarea legilor Statului Român, spre aprobare Agenției Naționale pentru Zootehnie, un document care se referă la toți caii din rasa Trăpaș, și nu numai la cei cuprinși în Programul de Ameliorare a Cabalinelor de Rasa Trăpaș, afectând astfel interesul reclamantei și al celorlalți deținători de cai de această rasă, care nu sunt cuprinși în programul de ameliorare. Procedând astfel, intervenienta A., a îngrădit în mod direct și fără drept, activitatea de trap în cadrul Hipodromului Ploiești, prin condiționarea emiterii de către aceasta asociație a unui aviz sau a unei autorizații care nu pot fi opozabile decât membrilor săi asociați, care fac parte din Programul de Ameliorare a Cabalinelor de Rasa Trăpaș, nu și ai Federației Române de Trap și ai altor persoane juridice, crescători și proprietari/deținători de cai din rasa Trăpaș.

Urmare a faptului că supraveghează Programul de Ameliorare al Cabalinelor de Rasa Trăpaș din România și deține Registrul Genealogic al Cabalinelor din Rasa Trăpaș, A. percepe taxe care nu sunt reglementate de legislația în vigoare și fără a avea avizul prealabil al Consiliului Concurentei al Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

În plus, A., ca deținător si organizator al Registrului Genealogic al Cabalinelor din Rasa Trapas, refuză, cu rea-credinta, sa înregistreze recordurile cailor din rasa Trăpaș, respectiv sa înregistreze produsele noi, obținute și deținute de Federația Română de Trap si alți crescători si proprietari/deținători de cai din rasa Trapas, condiționând efectuarea procedurilor de înscriere în cadrul Programului pe care ii supraveghează.

Intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. Dr. G.K. Constantinescu" și intimata-intervenientă A. au formulat întâmpinare, prin care au invocat, în principal, excepția nulității recursului, pentru neîncadrare în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și în subsidiar, au solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs

Cu titlu prealabil, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată atât de către intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. Dr. G.K. Constantinescu" și intimata-intervenientă A., constatând că, deși recurenta-reclamantă nu a încadrat recursul într-unul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticile expuse se circumscriu motivului de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

În continuare, analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, prin raportare la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 alin. (3) din Constituția României.

Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. prevede că:

"(1) Hotărârea va cuprinde: … b) …motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Aceasta dispoziție are caracter imperativ, aspect care rezultă din folosirea, de către legiuitor, a expresiei "va cuprinde", stabilind o obligație în sarcina instanțelor de judecată, a cărei nerespectare atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 176 pct. 6 din C. proc. civ.

Confirmând și întărind acest caracter imperativ, precum și sancțiunea nulității, legiuitorul a înțeles să reglementeze un motiv de nelegalitate distinct al hotărârii judecătorești, prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., și anume:

"când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii."

Importanța motivării hotărârii judecătorești a fost subliniată și în jurisprudența europeană, fiind considerată un aspect al garanțiilor procesuale conferite de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, prin Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunțată în cauza Albina c. România, s-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului:

"30. Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria x, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, și Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria x, nr. 288, p. 19, paragraful 59].

Aceste considerente au fost reluate și în cauza Dumitru c. România, prin Hotărârea din data de 01 iunie 2010:

"30. Curtea reamintește în primul rând principiile stabilite prin jurisprudența sa în ceea ce privește participarea efectivă a părților la procedură și obligația instanțelor de a "audia" argumentele acestora și de a realiza o examinare efectivă a motivelor, asigurând astfel caracterul echitabil al procedurii (a se vedea, printre multe altele, Albina împotriva României, nr. 57808/00, pct. 30 și 32, 28 aprilie 2005 și Boldea, citată anterior, pct. 28-30)."

În strânsă legătură cu obligația de motivare a hotărârii, Înalta Curte reține și obligația judecătorului de a se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut, în limitele investirii, potrivit art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Raportând aceste considerații de ordin teoretic la hotărârea pronunțată în cauză, Înalta Curte constată că, din conținutul acesteia, nu rezultă că prima instanța s-ar fi pronunțat asupra tuturor aspectelor deduse judecății.

Recurenta-reclamantă Federația Română de Trap a învestit instanța de judecată cu analiza legalității actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 362/21.04.2021, prin care Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. Dr. G.K. Constantinescu" a aprobat Revizia 1 a Programului de Ameliorare și a Regulamentului de Organizare și Funcționare a Registrului Genealogic al Cabalinelor din rasa Trăpaș, condus de A..

În raport de pretențiile expuse prin cererea de chemare în judecată, și de argumentarea în fapt și în drept a acestora, Înalta Curte constată că, deși instanța de fond a pronunțat o soluție asupra obiectului cererii de chemare în judecată, motivele expuse în cuprinsul sentinței recurate nu dovedesc o examinare efectivă a argumentelor și motivelor expuse de părți, nefiind întrunite cerințele asigurării unui proces echitabil.

Astfel, considerentele instanței de fond se rezumă, în general, la prezentarea situației de fapt, la menționarea textelor normative aplicabile speței, precum și la preluarea în integralitate a susținerilor intervenientei A. din cuprinsul cererii de intervenție accesorie, fără a cuprinde o analiză proprie, completă, a argumentelor de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată.

Art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, face trimitere la nevoia expunerii în considerentele hotărârii a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, ceea ce conduce la concluzia că motivarea trebuie sa cuprindă argumentele proprii judecătorului, simpla reluare a argumentelor uneia dintre părți nefiind suficientă. O astfel de motivare nu face dovada analizării efective a argumentelor părților și nu respectă rigorile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția României garantează dreptul la un proces echitabil, garanție ce nu poate fi respectată de o hotărâre judecătorească care se limitează la a prelua în considerente argumentele uneia dintre părți, fără a fi trecute prin filtrul judecătorului.

Este evident că soluția judecătorului, în orice cauză, indiferent de obiectul său, va fi pronunțată în favoarea uneia dintre părțile cauzei, prin raportare la motivele de fapt și de drept expuse de aceasta, motive care au convins instanța de judecată de justețea pretențiilor părții, dar instanța de judecată nu se poate eschiva de la obligația de motivare a hotărârii, preluând în integralitate argumentele uneia dintre părți.

În raport de toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că, în cauza de față, considerentele hotărârii de fond nu respectă exigențele unei motivări corespunzătoare, care să ofere certitudinea analizării efective și complete a cauzei și a argumentelor părților, astfel încât se impune casarea integrală a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport de soluția de casare cu trimitere la rejudecare, Înalta Curte apreciază ca fiind inutilă analizarea celorlalte motive de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, acestea vizând fondul cauzei și urmând a fi avute în vedere de instanța de fond în rejudecare. Totodată, Înalta Curte observă că aspectele dezlegate de instanța de fond cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei nu au fost recurate în prezenta cauză de către niciuna dintre părți, căpătând caracter definitiv, astfel că soluția pronunțată asupra acestei excepții va fi menținută.

În consecință, constatându-se incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., dispunându-se casarea sentinței civile nr. 47 din 8 martie 2022 și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, ca nefondată.

Admite recursul declarat de reclamanta Federația Română de Trap împotriva sentinței civile nr. 47 din 8 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Menține soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.