ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5095/2023

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19.08.2013, sub nr. x/2013, reclamantele FOND DE PENSII ADMINISTRAT PRIVAT A. și FONDUL DE PENSII FACULTATIVE A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ, anularea Atestatului CNVM nr. 37/16.04.2013, a Ordonanței CNVM nr. 103/16.04.2013, a Ordonanței CNVM nr. 104/16.04.2013, respectiv a Ordonanței CNVM nr. 105/16.04.2013; anularea Deciziei ASF nr. A/152/27.06.2013 privind respingerea contestației formulate de Fondurile de Pensii, împreună cu alți acționari ai SIF Oltenia prezumați a acționa concertat în relația cu acest emitent, împotriva Atestatului și Ordonanțelor; cu cheltuieli de judecată.

Cererea de suspendare a format obiectul dosarului nr. x/2013, iar prin sentința civilă nr. 2256/05.07.2013, Curtea de Apel București a admis în parte cererea de suspendare, dispunând suspendarea executării Atestatului nr. 37 din 16.04.2013 și a Ordonanței 105 din 16.04.2013 până la soluționarea în primă instanță a acțiunii în contencios administrativ, respingând cererea de suspendare a Ordonanțelor 103 și 104 din 16.04.2013.

În ședința publică din 21.01.2014, reclamantele, prin avocat, au precizat că nu înțeleg să invoce excepția de nelegalitate a Regulamentului CNVM, poziția reclamantelor fiind aceea că Regulamentul nu reprezintă un temei al actelor contestate. În măsura în care, prin absurd, s-ar constata totuși că reprezintă un temei, consideră că se va acorda prioritate legii, ca act normativ, față de care un Regulament nu poate institui situații suplimentare de prezumție.

La termenul din 07.01.2014, părțile au arătat că pe rolul acestei instanțe sunt înregistrate și alte dosare având ca obiect anularea acelorași acte administrative, iar pârâta a invocat excepția conexității față de dosarul nr. x/2013.

Prin încheierea de la acel termen, Curtea a respins ca tardivă excepția conexității, față de prevederile art. 139 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 248 din 28 ianuarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantele FOND DE PENSII ADMINISTRAT PRIVAT A. și FONDUL DE PENSII FACULTATIVE A., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele FOND DE PENSII ADMINISTRAT PRIVAT A. și FONDUL DE PENSII FACULTATIVE A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată, cu consecința anulării Atestatului CNVM nr. 37/16.04.2013, a Ordonanței CNVM nr. 103/16.04.2013, nr. 104/16.04.2013, nr. 105/16.04.2013, precum și a Deciziei ASF nr. A/152/27.06.2013.

Prin încheierea din 15.11.2016; Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării recursului până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2013 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La data de 04.09.2023 recurentele au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei ca urmare a soluționării definitive a acestui dosar, părțile fiind citate pentru termenul de judecată din 07.11.2023 cu mențiunea discutării cererii de repunere pe rol.

De asemenea, prin notele de ședință au invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii și excepția autorității de lucru judecat în raport de deciziile Înaltei Curți nr. 3544/2023 și 1658/2020.

La acest termen de judecată, s-a dispus repunerea cauzei pe rol, având în vedere soluționarea definitivă a cauzei se face obiectul dosarului x/2013

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte va admite recursul reclamantelor, în următoarele limite și pentru următoarele considerente:

Reclamantele au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care au solicitat anularea Atestatului CNVM nr. 37/16.04.2013, a Ordonanței CNVM nr. 103/16.04.2013, nr. 104/16.04.2013, nr. 105/16.04.2013 și anularea Deciziei ASF nr. A/152/27.06.2013 privind respingerea contestației.

Prin Atestatul CNVM nr. 37/16.04.2013, Ordonanța CNVM nr. 103/16.04.2013, Ordonanța CNVM nr. 104/16.04.2013, Ordonanța CNVM nr. 105/16.04.2013 s-a reținut că mai mulți acționari ai SIF Oltenia S.A. ar acționa în mod concertat în relația cu acesta, fiind încălcat art. 286

1

din Legea nr. 297/20045 potrivit cărora acționarii pot deține singuri ori împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat acțiuni emise de către SIF-uri, dar nu mai mult de 5% din capitalul social.

Acționarii sunt: B., A., C., D., cele două Fonduri de Investiții (E. ți F.), precum și cele două Fonduri de Pensii (recurentele A. Fond Pensii ș A. Fond Pensii). Entitățile dețineau în mod cumulat un număr de 50.939.636 acțiuni, reprezentând 8,7802% din capitalul social al SIF Oltenia.

Entitățile au formulat acțiuni în anulare a actelor ASF, astfel: recurentele din prezenta cauză au formulat acțiunea în anulare ce face obiectul prezentului dosar, iar B., A., E., F. împreună cu C. ți D. au formulat acțiuni conexate, obiect al dosarului nr. x/2013

În acest dosar, având ca obiect anularea acelorași acte emise de ASF, contestate și în prezenta cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3544/2023/27.06.2023 a dispus anularea Atestatului CNVM nr. 37/16.04.2013, a Ordonanțellor CNVM nr. 103/16.04.2013. nr. 104/16.04.2013, nr. 105/16.04.2013. precum și a Deciziilor ASF nr. A/152/27.06.2013, nr. A/153/27.06.2013 și nr. A/154/27.06.2013.

Dată fiind identitatea dintre actele administrative atacate prin acțiunea reclamantelor din litigiul pendinte și cele a căror validitate a fost analizată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte apreciază că efectele deciziei menționate se răsfrâng și în prezenta cauză, întrucât, dată fiind anularea anterioară, cu efect retroactiv, a actelor administrative contestate de reclamante, obiectul acțiunii în anulare promovate de acestea nu mai este în ființă, respectiv nu mai produce efecte.

Practica judiciară a consacrat soluția de respingere a cererii ca rămasă fără obiect, atunci când ceea ce s-a dedus judecății a fost deja executat înainte de finalizarea procesului, urmare a unor împrejurări intervenite ulterior introducerii cererii de chemare în judecată.

Cu toate că, raportat la considerente teoretico-jurisprudențiale, se poate constata că, în speță, nu este incidentă ipoteza premisă a interpretărilor consacrate, fiind evident că între timp intimata-emitentă nu și-a revocat propriile acte administrative, nu se poate face abstracție de intervenirea, ulterioară introducerii acțiunii în anulare, a unei alte împrejurări și anume, potrivit celor anterior expuse, a anulării retroactive a deciziilor contestate, în ansamblul lor, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ceea ce determină, practic, inexistența lor, de fapt și de drept, în ordinea juridică, precum și lipsa oricăror efecte juridice care ar putea decurge din conținutul acestora.

Astfel, deși nu este expres enunțată în plan legislativ, fiind consacrată de pratica judiciară anterioară noului C. civ., însă menținându-și aplicabilitatea și justificându-se pe cale interpretativă din prevederile art. 194 lit. c) C. proc. civ., soluția de respingere a cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect se impune a fi adoptată și în prezenta cauză, aceasta fiind, de altfel, evocată, la termenul stabilit pentru judecarea litigiului pendinte și de către recurentele-reclamante, prin reprezentantul lor convențional.

Pentru considerentele expuse, constatând că acțiunea introductivă de instanță, formulată de reclamantă a rămas fără obiect, Înalta Curte va proceda la admiterea recursurilor declarate de reclamantele Fondul de Pensii Facultative A. și Fondul de Pensii Administrat Privat A. împotriva sentinței civile nr. 248 din 28 ianuarie 2014, cu consecința casării acesteia și, în rejudecarea cauzei, a respingerii acțiunii, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentele-reclamante Fondul de Pensii Facultative A. și Fondul de Pensii Administrat Privat A. împotriva sentinței civile nr. 248 din 28 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamantele Fondul de Pensii Facultative A. și Fondul de Pensii Administrat Privat A., ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 7 noiembrie 2023.