ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3409/2022

Ședința publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu Autoritatea de Supraveghere Financiară, în temeiul art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a formulat acțiune în anularea deciziei autorității de supraveghere financiară nr. 937/18.07.2019, prin care Autoritatea de Supravghere Financiară a obligat SIF OLTENIA S.A. să convoace și să asigure desfășurarea adunării generale ordinare a acționarilor în termen de cel mult 45 de zile de la data emiterii deciziei, având incluse pe ordinea de zi punctele propuse de acționarii B. S.A. și C. S.A. prin solicitarea înregistrată la sediul emitentului cu nr. x/11.06.2019, prin care solicită să se dispună: anularea Deciziei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 937/18.07.2019 și anularea Deciziei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 1037 din 13.08.2019; suspendarea executării Deciziei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 937/18.07.2019 până la soluționarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 998 din 13 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de anulare formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ, și de suspendare, ca nefondate. S-a admis intervenția accesorie formulată de B. S.A..

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A. S.A.

La data de 4 martie 2022 s-a înregistrat la dosar, din partea recurentei - reclamante, o cerere de renunțare la judecata cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 406 C. proc. civ.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți

Sesizată cu soluționarea recursului, Înalta Curte constată faptul că recurenta-reclamantă a formulat în cauză cerere de renunțare la judecata acțiunii.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Față de cererea recurentei - reclamante de renunțare la judecata acțiunii introductive, după cum, potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă", iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol, "Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză", Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a se lua act de renunțarea la judecată și, pe cale de consecință, a se dispune anularea sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea de renunțare la judecată.

Anulează sentința nr. 998 din 13 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2022.