ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1823/2021

Ședința publică din data de 24 martie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucurști, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2014, reclamantele S.C. A. S.A. și S.C. B. S.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară:

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a invocat excepția lipsei de interes a reclamantelor în promovarea cererii de chemare în judecată.

Reclamantele S.C. A. S.A. și S.C. B. S.A. au formulat, în temeiul dispozițiilor art. 204 din C. proc. civ., cerere completatoare a cererii de chemare în judecată în sesnul completării prin care au înțeles să completeze cauza juridică a acțiunii în anulare formulate, în sensul că actul administrativ contestat încalcă principiile care decurg din normele comunitare în materie.

Totodată, la termenul din data de 30.03.2015, reclamantele au formulat un motiv de nelegalitate de ordine publică în susținerea acțiunii în anulare, având în vedere nedepunerea de către intimată-pârâtă a tuturor actelor care au stat la baza emiterii Regulamentului nr. 1/2006, astfel cum impun dispozițiile legale.

2.1. Prin sentința nr. 1238 din 4 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtă și a respins acțiunea formulată de reclamatele S.C. A. S.A. și S.C. B. S.A, în contraditoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

2.2. Împotriva sentinței nr. 1238 din 4 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamantele au formulat cerere de lămurire/completare a dispozitivului, solicitând:

(i) Lămurirea împrejurării dacă prin sentința nr. 1238/04.05.2015 instanța s-a pronunțat asupra cererii completatoare formulate de reclamante și asupra motivului de ordine publică invocat la termenul din data de 30.03.2015.

(ii) Completarea sentinței pronunțate, în sensul soluționării cererii completatoare formulate și a motivului de ordine publică invocat la termenul din data de 30.03.2015.

Prin sentința nr. 2369 din 28 septembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea completatoare formulată de reclamantele A. S.A. și S.C. B. S.A., ca neîntemeiată.

2.3. La data de 13.07.2015, reclamantele A. S.A. și B. S.A. au formulat cerere de îndreptare a eroare materială a sentinței nr. 1238/04.05.2015.

Prin încheierea din camera de consiliu din 28 septembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 1238/4.05.2015 și cererea de îndreptare eroare materială a aceleiași sentințe, formulate de reclamante, ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței nr. 1238 din 4 mai 2015, sentinței nr. 2369 din 28 septembrie 2015 și încheierii din 28 septembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au formulat recurs reclamantele S.C. A. S.A. și S.C. B. S.A..

3.1. Recursul formulat împotriva sentinței nr. 1238 din 4 mai 2015 este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

3.2. Recursul formulat împotriva sentinței nr. 2369 din 28 septembrie 2015 este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

3.3. Recursul formulat împotriva încheierii din 28 septembrie 2015 este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ.

II. Analiza cererilor de recurs

Recursul reclamantelor motivat în extenso are a fi analizat din perspectiva prevederilor Cauzei C-339/19, din 16.09.2020, pronunțată în legătură cu o întrebare preliminară adresată la cererea reclamanților.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolelor 63-65 TFUE coroborate cu articolul 2 alin. (2) din Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de cumpărare (JO 2004, L 142, p. 12, Ediție specială, 17/vol. 2, p. 44), precum și cu articolul 87 din Directiva 2001/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 mai 2001 privind admiterea valorilor mobiliare la cota oficială și informațiile care trebuie publicate cu privire la aceste valori mobiliare (JO 2001, L 184, p. 1, Ediție specială, 06/voI. 4, p. 43).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între S.C. A. S.A. (denumită în continuare "A.") și B. S.A. (denumită în continuare "B."), pe de o parte, și Autoritatea de Supraveghere Financiară (România) (denumită în continuare "ASF"), pe de altă parte, în legătură cu o cerere de anulare a articolului 2 alin. (3) lit. j) din Regulamentul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 bis din 6 aprilie 2004, denumit în continuare "Regulamentul nr. 1/2006") și a deciziilor administrative adoptate de ASF în privința acestor societăți.

Întrebarea preliminară a fost:

Prevederile articolului 63 și următoarele TFUE coroborate cu dispozițiile articolului 2 alin. (2) din Directiva 2004/25 și cu dispozițiile articolului 87 din Directiva 2001/34 trebuie interpretate în sensul că se opun cadrului legislativ național [în cazul de față, dispozițiile articolului 2 alin. (3) lit. j) din Regulamentul [...] nr. 1/2006] prin care este instituită o prezumție legală de concertare a deținerilor în cadrul unor societăți ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată și [...] care sunt asimilate unor fonduri de investiții alternative (denumite «societăți de investiții financiare- SIF») cu privire Ia:

- persoane care au derulat sau care derulează operațiuni economice împreună, cu sau fără legătură cu piața de capital, și

- persoane care în derularea unor operațiuni economice utilizează resurse financiare având aceeași sursă sau care provin de la entități diferite care sunt persoane implicate?"

CJUE a decis că: Articolul 63 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei măsuri naționale care prevede plafonarea la 5 % a participației la capitalul unei societăți de investiții financiare dacă această măsură nu este justificată de un motiv imperativ de interes general, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

La termenul de astăzi, părțile au avut opinii diferite asupra aspectului dacă "măsura (plafonării participației la capital) este justificată de un motiv imperativ de interes general".

Revenind la Sentința atacată aceasta a reținut;

"Art. 2 alin. (3) din Regulament în aplicarea art. 1 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004, a avut în vedere și corelarea reglementărilor naționale cu cele europene, Directiva 2004/25 și Directiva 2001/34 au fost analizate în hotărârea CJUE.

S-a mai reținut că redactarea art. 2 alin. (3) din Regulament este conform Legii nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, argument neesențial în raport de critici.

În realitate în fond nu s-a realizat o analiză factuală a aspectelor expuse, cu referire în principal la Directivele mai sus menționate.

Cum Decizia CJUE pronunțată în speță, a făcut acest lucru, este necesară o analiză pe fond a cererii, și cu atât mai mult, a aspectului "justificări în mod imperativ a măsurii plafonării".

În acest context este de remarcat și evoluția legislației interne.

Cum acest lucru nu poate fi făcut pentru prima dată de către instanța de recurs fără a prejudicia părțile de un grad de jurisdicție, urmează a se casa cu trimitere cauza spre rejudecare.

Cum în raport de actele și lucrările dosarului apar incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. va admite recursul, casa sentința cu trimitere spre rejudecare Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de reclamantele S.C. A. S.A. și S.C. B. S.A. împotriva sentinței nr. 1238 din 4 mai 2015, sentinței nr. 2369 din 28 septembrie 2015 și încheierii din 28 septembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința nr. 1238 din 4 mai 2015 și în tot sentința nr. 2369 din 28 septembrie 2015 și încheierea din 28 septembrie 2015.

Trimite cauza spre rejudecare în fond la aceeași instanță.

Menține soluția dată excepției lipsei de interes prin sentința nr. 1238 din 4 mai 2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 martie 2021.