ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4977/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.09.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea rezoluției nr. C22-973 a inspectorului sef al Inspecției Judiciare B., din 27 iunie 2022, comunicată la data de 01.09.2022.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 2433 din 27 decembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere în termen; A respins excepția tardivității formulării acțiunii; A respins excepția inadmisibilității formulării acțiunii; A respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 2433 din 27 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și admiterea acțiunii, în sensul anulării rezoluțiilor nr. 982/25.05.2022 din lucrarea nr. 22/1354 și rezuoluția Inspectorului șef din lucrarea nr. C22-973. În motivarea recursului arată că în cauză sunt incidente prevederile art. 99 lit. i) și o) din Legea nr. 303/2004, referitoare la nerespectarea îndatoririi de a se abține atunci când judecătorul sau procurorul știe că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abținerea sa, precum și formularea de cereri repetate și nejustificate de abținere, care au ca efect tergiversarea judecății, precum și nerespectarea dispozițiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor. Arată că, în susținerea cererii de recuzare, era normal să invoce împrejurări se natură subiectivă, atât timp cât acestea denaturează capacitatea judecătorului de a pronunța o hotărâre imparțială. Susține că în cauză erau incidente dispozițiile art. 42 alin. (9) și 13 C. proc. civ. și că, urmare a omisiunii motivelor ce ar fi determinat luarea măsurii de abținere, i-a fost afectat dreptul la un proces echitabil, astfel cum prevede art. 6 alin. (1) din CEDO. Precizează că a fost judecat de un judecător cu al cărui tată a fost în conflict deschis în raporturile de muncă derulate în perioada în care acesta a fost angajat al C. S.A. și care se afla în subordinea recurentului-reclamant. Mai susține că dreptul la un proces echitabil i-a fost afectat și din perspectiva faptului că desemnarea judecătorului din planificarea de permanență ce urma să întregească completul pentru soluționarea cererii de recuzare s-a raportat la data de 08.12.2021, și nu la data de 07.12.2021, când a fost formulată cererea de recuzare și s-a ivit incidentul procedural. Consideră că abaterea în sine a fost recunoscută de către inspectorul judiciar atunci când a apreciat că eroarea de redactare inserată în procesul-verbal din 13.12.2022 a fost făcută de către grefierul de ședință și în încheierea din 11.01.2022, fără a putea fi exclus judecătorul, care ar fi trebuit să verifice respectivele acte întocmite de către grefier. Apreciază că și în această ipoteză era incident art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004 cu privire la judecătorul care nu a verificat încheierea de ședință.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că acesta nu este incident în cauză, în condițiile în care prin hotărârea recurată s-a răspuns tuturor capetelor de cerere cuprinse în acțiune, s-au analizat probele și documentele depuse de părți, iar hotărârea este motivată conform normelor legale. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor de drept material incidente, respingând în mod corect cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 26 mai 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 1 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În cauză, reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea rezoluției nr. C22-973 a inspectorului sef al Inspecției Judiciare B., din 27 iunie 2022, comunicată la data de 01.09.2022. Prima instanță a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, iar împotriva sentinței instanței de fond a formulat recurs recurentul-reclamant A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), Înalta Curte constată că acesta a fost invocat în mod formal, nefiind arătate argumente prin care să se susțină că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, pentru ca instanța de recurs să procedeze la analizarea acestora. Astfel, simpla trimitere formală, cu caracter general, la un motiv de casare nu este suficientă pentru a fi analizat de către instanța de recurs, în lipsa unor argumente concrete care să-l susțină. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat. Acțiunea de față vizează neregulile sesizare de către recurentul-reclamant, în lucrarea înregistrată la Inspecția Judiciară sub nr. x. Sub un prim aspect, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut că, desi prin cererea introductivă, reclamantul A. a solicitat în mod expres doar anularea rezoluției nr. C22-973 a inspectorului sef al Inspecției Judiciare B., din 27 iunie 2022, din ansamblul cererii de chemare în judecată se pot identifica cu claritate care sunt pretențiile deduse judecății, reclamantul arătând că este nemulțumit de rezoluția inspectorului șef al Inspecției Judiciare nr. C22-973 din 27.06.2022 prin care i-a fost respinsă plângerea împotriva rezoluției de clasare nr. 982/25.05.2022 și că solicită "anularea acestora", în cuprinsul cererii de chemare în judecată fiind aduse critici ambelor rezoluții. Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a solicitat constatarea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) și o) din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora: "Constituie abateri disciplinare: (...) i) nerespectarea îndatoririi de a se abține atunci când judecătorul sau procurorul știe că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abținerea sa, precum și formularea de cereri repetate și nejustificate de abținere în aceeași cauză, care are ca efect tergiversarea judecății; (...) o) nerespectarea dispozițiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor." Cu privire la prima dintre aceste presupuse abateri, Înalta Curte constată că aceasta a fost în mod corect analizată prin rezoluția din 25.05.2022, având în vedere că formularea unei cereri de recuzare împotriva unui judecător (în speță, doamna judecător D.) nu creează o obligație corelativă în sarcina acestuia de a se abține, câtă vreme acesta nu cunoaște să fie într-una dintre ipotezele prevăzute de art. 41 și art. 42 din C. proc. civ. Mai mult, cazurile de abținere și recuzare prevăzute de art. 41 și art. 42 din C. proc. civ. se impun a fi interpretate strict pentru ipotezele vizate, iar în ceea ce privește situația prevăzută de art. 42 pct. 13 C. proc. civ., respectiv atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa, este necesar ca acestea să fie apte a naște în mod întemeiat asemenea îndoieli, ceea ce nu este cazul în speță. Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect că nemulțumirea reclamantului cu privire la respingerea cererii de recuzare formulate împotriva judecătorului D., ține de raționamentul juridic avut în vedere de magistratul învestit cu soluționarea cauzei, iar pentru remedierea acestei situații reclamantul avea posibilitatea de a ataca încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare, însă reclamantul nu a uzat de acest drept procesual. Prin urmare, întrucât criticile formulate cu privire la respingerea cererii de recuzare țin de raționamentul juridic al completului învestit cu soluționarea acesteia, ele nu pot face obiectul verificării disciplinare în această procedură, ci doar încălcarea cu intenție a normelor de drept material ori procesual, cu scopul determinat de a vătăma o persoană sau doar de a accepta producerea unei asemenea consecințe, în condițiile în care interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale sunt operațiuni specifice activității de judecată, care fac parte din raționamentul logico-juridic în temeiul căruia se pronunță soluțiile judecătorești. Pe de altă parte, remediul pus la dispoziție de legiuitor pentru partea nemulțumită de soluția dispusă de magistrat este reprezentat de căile de atac prevăzute de lege în general, iar nu sesizarea Inspecției Judiciare, pentru că, nici pârâta și nici această instanță de judecată de contencios administrativ nu are competența legală de a verifica soluțiile pronunțate în alte cauze. În concluzie, aceste elemente esențiale ale activității de judecată nu pot fi cenzurate în cadrul verificărilor administrative ce se efectuează de către Inspecția Judiciară, ci sunt supuse analizei exclusiv în cadrul controlului judiciar, prin promovarea de către partea nemulțumită a căilor de atac prevăzute de lege, aspect avut în vedere în mod corect de către prima instanță. De asemenea, o altă critică formulată de către recurentul-reclamant cu vizează modalitatea de efectuare a repartizării dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, dar, cu toate acestea, nu au fost identificate elemente nici de către inspectorii judiciari și nici de către instanța de fond, din care să rezultă că la repartizarea respectivului dosar au fost încălcate dispoziții legale sau regulamentare. Referitor la desemnarea judecătorului din planificarea de permanență stabilită pentru data de 08.12.2021 și nu din data de 07.12.2021, când a fost înregistrată cererea de recuzare, pentru soluționarea cererii de recuzare, se constată că nici aceasta nu poate conduce la reținerea în sarcina judecătorului a vreunei abateri disciplinare, câtă vreme prin Rezoluția 982 din lucrarea 22 - 1354 din data de 25 mai 2022 s-a reținut că vina a aparținut grefierului de serviciu, care între timp a fost eliberat din funcție prin pensionare. Astfel fiind instanța de fond a reținut în mod corect că analiza efectuată în conținutul actului administrativ litigios indică faptul că verificările efectuate de inspectorul judiciar au fost unele corespunzătoare, permițându-i să deceleze atât aspectele sesizate, cât și contextul judiciar corespunzător; în mod corect Inspecția Judiciară a procedat la verificarea actelor dosarului, ale înscrisurilor depuse, precum și a datelor din sistemul informativ Ecris în vederea identificării unor eventuale indicii privind săvârșirea unor abateri disciplinare de magistratul vizat; rezoluțiile atacate sunt motivate, fiind examinate susținerile petentului și expus raționamentul logico-juridic care a condus la soluția adoptată, iar simpla nemulțumire exprimată de petent față de considerentele reținute de inspectorul judiciar nu constituie un motiv de anulare a rezoluțiilor atacate. Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 2433 din 27 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.