ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4959/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 02.07.2021 pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2021, reclamanții A. și B. au chemat în judecată Consiliului Superior al Magistraturii și Judecătoria Drobeta Turnu Severin, solicitând anularea art. 104 alin. (3) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești și Hotărârea Colegiului de Conducere al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin nr. 1/08.01.2021 și a actului privind repartizarea ciclică/manuală a dosarului nr. x/2018 către completul Civil 1.

Hotărârea instanței de fond Prin încheierea din data de 17 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 411 alin. (1), pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii și Judecătoria Drobeta Turnu Severin, pentru lipsa părților.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii indicate în punctul I.2 de mai sus au declarat recurs recurenții - reclamanți A. și B., prin care au învederat că încheierea din data de 17 septembrie 2021 a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal cu încălcarea normelor de procedură incidente în materia ipotezelor ce permit amânarea judecării cauzei la solicitarea părților și în materia suspendării judecății.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat, în principal, excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din data de 22 iunie 2022, Înalta Curte a suspendat judecarea recursului declarat de reclamanții B. și A. împotriva încheierii din data de 17 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, prin încheierea de ședință din 22 iunie 2022, a dispus suspendarea judecării recursului declarat de recurenții - reclamanți A. și B., apreciind incidente prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă. Încheierea de ședință din data de 22 iunie 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 22 decembrie 2022. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu, de către instanța de judecată. În consecință, Înalta Curte, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, va constata intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) C. proc. civ.