ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.09.2023

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3990/2023

HOTĂRÂRE
20.09.2023
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3990/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat anularea Notei de Control nr. x/25.11.2021 întocmite de ANRSC, precum și suspendarea executării acesteia până la soluționarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea din data de 03.02.3023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare a executării actului contestat formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice și a dispus suspendarea executării Notei de Control nr. x/25.11.2021 emisă de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva încheierii din data de 03.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au formulat recurs principal pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice - A.N.R.S.C. și recurs incident reclamanta S.C. A. S.A..

3.1. Prin motivele de recurs, pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice - A.N.R.S.C. solicită examinarea cauzei prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut la 488 pct. 8 C. proc. civ., respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Cu privire la reținerile instanței în ceea ce privește cazul bine justificat, instanța de fond în mod greșit a reținut că "perioada de control a fost prelungită succesiv".

Nu a fost "prelungită perioada de control" cum eronat reține instanța de fond în sensul depunerii de către reclamantă și a altor înscrisuri emise de alte autorități în perioada mai - noiembrie 2021, ci doar în sensul formulării de obiecțiuni pe care aceasta le consideră necesare în raport de constatările prezentate de echipa de control, acest aspect fiind însușit de însăși reclamantă prin semnarea minutei din 25.05.2021 și înregistrată la sediul A. cu nr. x/25.05.2021.

La o simplă citire a acestei minute rezultă foarte clar scopul (depunerea obiecțiunilor) pentru care perioada de control a fost prelungită succesiv, același motiv subzistând și în perioada mai - noiembrie 2021.

Chiar și în ultima adresă a A.N.R.S.C. către reclamantă nr. 917855/1. T./23.11.2021 se menționează că "perioada de analiză și de transmitere a obiecțiunilor la nota de control, comunicată reprezentanților dumneavoastră prin Minuta din 25.05.2021 nu se va prelungi."

Cum pentru perioada controlată 2016 - 2020 reclamanta nu a făcut dovada că ar exista un alt tarif de depozitare aprobat de autoritatea administrației publice locale în această perioadă, echipa de control a stabilit că sumele sunt încasate necuvenit raportat la singurul tarif legal, respectiv cel stabilit în contractul de asociere, de 8,22$/tonă, acest tarif fiind reținut de chiar Tribunalul București prin sentința civilă nr. 2885/2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, depusă chiar de reclamantă odată cu cererea de chemare în judecată, din care citează:

"În ceea ce privește tariful de depozitare a deșeurilor la B. provenite din Municipiul București, acesta a fost stabilit prin dispozițiile art. 4.1.2. din contractul de asociere până la concurența sumei de 8,22$/tonă..."

Mai mult, tariful stabilit prin HCGMB nr. 227/06.07.2021 a fost contestat de către reclamantă în cadrul dosarului nr. x/2022, ce s-a aflat pe rolul Tribunalului București, în primă fază procesuală acțiunea fiind respinsă.

De asemenea, conform sentinței civile nr. 1757/25.11.2021 din dosar nr. x/2021 depusă la dosar, sentință ce a rămas definitivă, "Curtea va observa că de la momentul comunicării Notei de control și până la data introducerii prezentei cereri au trecut 6 luni, interval în care reclamanta nu a probat formularea vreunui punct de vedere referitor la cele consemnate în Nota de control."

Cât privește "prelungirea contractului", menționează că A. S.A. nu a prezentat echipei de control, la momentul finalizării concluziilor (25.05.2021) nici un alt act adițional de prelungire a duratei Contractului nr. x/1999, încheiat după Actul adițional nr. x/12.07.2019 prin care a fost prelungită cu un an durata acestui Contract.

La stabilirea celor două perioade de analiză a tarifelor practicate de către A. S.A., cu și fără contract de delegare, echipa de control a avut în vedere răspunsul oficial nr. 1326/06.07.2020 al autorității contractante Primăria Municipiului București transmis la A.N.R.S.C, respectiv "Conform prevederilor art. 2.1 din Contractul nr. x/1999 și a Actului adițional nr. x/12.07.2019, contractul ajunge la termen la data de 13.07.2020" și "nu va mai fi prelungit", precum și notificarea Primăriei Municipiului București nr. 1078/05.06.2020 transmisă A. S.A., respectiv "vă notificăm faptul că Contractul nr. x/1999 nu va mai fi prelungit", inclusiv cu privire la neaplicarea prevederilor art. 2.1.2 din Contract invocate de A., respectiv "potrivit art. 1.203 din C. civ., clauza contractuală de la art. 2.1.2. prin care se prevede reînnoirea tacită a contractului este calificată ca fiind clauză neuzuală."

Așadar, din aspectele de mai sus și având în vedere documentele depuse în cauză, rezultă că nu sunt împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului contestat, nefiind îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat.

Reținerile instanței cu privire la paguba iminentă sunt total eronate, reținând în mod greșit că "iminența pagubei rezultă din caracterul executoriu din oficiu al actului, împotriva cărui pârâta poate lua oricând măsuri de executare silită, chiar dacă până la data prezentei nu a acționat în acest sens", motivat de faptul A.N.R.S.C. nu poate demara procedura de executare silită împotriva notei de control întrucât în patrimoniul instituției nu s-a creat nicio pagubă, aceasta înregistrându-se în bugetul autorităților administrației publice locale menționate în actul atacat.

În concluzie nu poate fi reținută nici paguba iminentă.

În considerarea celor de mai sus, nu sunt îndeplinite cele două condiții pentru suspendarea cauzei.

3.2. Prin recursul incident, reclamanta A. S.A. a solicitat admiterea recursului incident și, în temeiul art. 15 alin. (2) raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 461 C. proc. civ., să se dispună înlăturarea din hotărâre a considerentelor privitoare la celelalte argumente invocate de societatea reclamantă în fundamentarea cazului bine justificat, reținut de prima instanță a nu fi circumscrise cazului bine justificat, și înlocuirea acestora cu propriile considerente exprimând îndeplinirea, și în privința acestora, a condiției cazului bine justificat, menținând soluția de suspendare a executării Notei de Control nr. x/25.11.2021 emisa de ANRSC. până la soluționarea definitivă a cauzei, cuprinsă în dispozitivul hotărârii recurate.

Astfel, consideră că prima instanță a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile Legii nr. 554/2004 în conturarea acelor elemente care se circumscriu cazului bine justificat pe care instanța de contencios administrativ le poate analiza și reține în aplicarea dispozițiilor art. 15 raportat la art. 14 din legea nr. 554/2004 - motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

ANRSC și-a depășit în mod grav atribuțiile legale, aceasta dispunând prin Nota de control emisă, restituirea unor sume exorbitante de către A. în favoarea unor terțe părți, de la care nu au fost încasate niciodată aceste sume și cărora nu le sunt, în niciun caz, datorate.

Așa cum s-a arătat prin cererea de chemare în judecată, deși prevederile legale permit ANRSC eventuala constatare a aplicării de către operator a unor prețuri, tarife și taxe cu încălcarea dispozițiilor legale, determinarea și reținerea faptului că există anumite sume încasate necuvenit ca urmare a unei atare practici, aceste prevederi legale nu îndrituiesc, însă, ANRSC să dispună efectiv obligarea opertorului economic la restituirea acestor sume și cu atât mai puțin într-un anumit termen, fixat discreționar de către ANRSC.

ANRSC nu este instanță de judecată și nu poate emite, în niciun caz, măsuri cum este cea de obligare a reclamantei de plată către Primăria Municipiului București, Primăria Sectorului 1, Primăria Sectorului 5 sau orice altă autoritate publică locală, care, de altfel, nu pot fi puse în executare silită, pentru simplul motiv că pârâta nu are o astfel de prerogativă legală.

Această limitare a atribuțiilor A.N.R.S.C. rezultă inclusiv din analiza dispozițiilor art. 43 alin. (7) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, greșit invocate de pârâta ANRSC în apărarea sa, potrivit cărora "(7) Preturile, tarifele și taxele stabilite și practicate cu încălcarea dispozițiilor prezentei legi sunt nelegale, iar sumele încasate necuvenit și constatate ca atare de către autoritățile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, după caz".

Din cuprinsul acestui text de lege rezultă că singura atribuție a autorității de reglementare în această zonă este exclusiv aceea de a constata existența și întinderea eventualelor sume ce ar fi fost încasate de operator prin aplicarea unor preturi, tarife și taxe contrar dispozițiilor legale, iar nu și aceea de a dispune ea însăși restituirea.

Parte din suma totală de 132.779.732,73 RON, la a cărei restituire a fost obligată recurenta-reclamantă de ANRSC prin Nota de control atacată este prescrisă extinctiv, fiind supusă termenului general de prescripție extinctivă de 3 ani, întrucât nu este vorba despre o obligație de natură bugetară.

În condițiile în care: (i) societatea reclamantă a încasat tariful de depozitare exclusiv de la operatorii serviciului de colectare și transport deșeuri, în baza contractelor bilaterale de prestări servicii de depozitare deșeuri încheiate cu aceștia, depuse la dosar cu titlu de probă, și în baza facturilor emise în temeiul acestor contracte și (ii) nu a încasat nicio sumă de la autoritățile publice cu privire la care pârâta ANRSC a stabilit obligația de restituire a sumei de 132.779.732,73 RON, este evident că suntem cel mult în prezența unor simple raporturi contractuale între profesioniști, persoane juridice de drept privat, cu privire la care operează termenul general de prescripție extinctiva de 3 ani, prevăzut de art. 2517 C. civ.

ANRSC nu a arătat care este, în concret, articolul din Contractul de asociere nr. x/14.07.1999 pe care 1-a avut în vedere când s-a raportat la pretinsul tarif de 8,22 USD/tonă. Din analiza Contractului nr. x/14.07.1999, rezultă că singurul articol în care este reglementat un tarif de 8,22 USD/t este art. 4.1.2, în conformitate cu care "Pentru perioada următoare de gestiune, corespunzătoare depozitarii unei cantități totale de 4,5 milioane de tone, tariful de depozitare pentru deșeurile livrate de Primărie este de 8,22 $/tonă".

Așadar, conform acordului de voință al părților, exprimat în art. 4.1.2 din Contractul nr. x/14.07.1999, tariful de 8,22 USD/t se aplică doar până la momentul în care era atinsă depozitarea unei cantități totale de 4,5 milioane de tone, lucru care s-a întâmplat deja. Așa cum rezultă din Autorizația Integrată de Mediu (AIM) nr. 25/2018, revizuită la data de 27.08.2020, depusă la dosar cu titlu de probă, în prezent, în cadrul B., recurenta-reclamantă a trecut la exploatarea celulelor 6-8, Depozitul având o capacitate proiectată totală de 11.500.000 mc și o capacitate de depozitare încă disponibilă de aprox. 5.000.000 mc.

Or, în condițiile în care capacitatea de 4,5 milioane de tone deșeuri depozitate în cadrul B. a fost deja atinsă, nu mai sunt incidente dispozițiile art. 4.1.2 din contractul nr. x/14.07.1999, care au instituit un tarif de 8,22 USD/t exclusiv până la atingerea respectivei cantități.

În realitate, pârâta ANRSC a ignorat faptul că, la depășirea cantității depozitate de 4,5 milioane tone, devin, în realitate, incidente dispozițiile art. 4.1.3 din contractul nr. x/14.07.1999, în conformitate cu care:

"Pentru livrări suplimentare, în cazul în care capacitatea finală a depozitului le va permite, peste cantitatea totală de 4,5 milioane de tone, părțile vor negocia un nou tarif de depozitare".

Stabilirea unui nou tarif de depozitare, în condițiile în care a fost depășită cantitatea de 4,5 milioane tone aduse la depozitare este tocmai ceea ce recurenta-reclamantă a solicitat prin cererea de majorare tarif, care a fost soluționată de CGMB, parțial, prin HCGMB nr. 227/06.07.2021.

Astfel fiind, chiar luând în considerare doar tariful de depozitare menționat prin HCGMB nr. 227/06.07.2021 și raportându-1 la cantitatea de deșeuri avută în vedere prin Nota de control, se ajunge la concluzia potrivit căreia A. nu doar că nu ar trebui să restituie nicio sumă de bani, ci să recupereze o diferență de 1.669.432 RON.

Aceeași autoritate, PMB, a aprobat, în lumina clauzelor Contractului nr. x/1999 (art. 5.2.3), coroborate cu prevederile art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 349/2005, incidente în perioada analizată ["depozitarea deșeurilor (...) este permisă numai dacă deșeurile sunt supuse în prealabil unor operații de tratare fezabile tehnic și care contribuie la îndeplinirea obiectivelor stabilite în prezenta hotărâre"], construirea de către A. a stației de sortare de la Vidra, necesară în contextul obligației legale de tratare a deșeurilor anterior depozitării, ceea ce împiedică concluzia potrivit căreia această activitate de sortare/tratare a deșeurilor ar fi fost realizată fără drept de către A. în perioada analizată. În acest sens, a redepus la dosar la termenul de judecată din 13.01.2023, adresa PMB nr. x/01.04.2011, în baza căreia a fost realizată, operată și licențiată stația de sortare a deșeurilor de la B., potrivit celor expuse în cererea de chemare în judecată.

Așadar, în condițiile în care este evidentă deținerea unui titlu pentru activitățile de sortare și tratare a deșeurilor, este pe deplin justificată îndoiala serioasă asupra legalității notei de control care pretinde contrariul, respectiv a fi fost prestate în mod nelegal aceste activități și nelegal încasat tariful corespunzător pentru prestarea acestora.

Consideră că toate aceste elemente sunt de natură ca, prin prisma unei analize sumare, a pipăirii fondului specific procedurii urmate, să susțină îndoiala serioasă asupra legalității notei de control, fiind întemeiată solicitarea reclamantei de înlăturare a considerentelor contrare ale primei instanțe și înlocuire a acestora cu considerentele instanței de recurs în sensul îndeplinirii condiției cazului bine justificat și cu privire la acestea.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului incident, așa cum a fost formulat.

Reclamanta A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat constatarea nulității recursului principal și în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 iunie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 20 septembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate și a normelor de drept incidente cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul principal este fondat și va fi admis, iar recursul incident este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Notei de Control nr. x/25.11.2021 întocmite de ANRSC, precum și suspendarea executării acesteia până la soluționarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prima instanță a admis cererea de suspendare a executării Notei de Control nr. x/25.11.2021 emisă de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, până la soluționarea definitivă a cauzei, reținând în esență că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că aceasta se întemeiază pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă a invocat în esență drept motive ce pot înlătura îndeplinirea condiției existenței unui caz bine justificat, faptul că în mod greșit a reținut prima instanță că perioada de control a fost prelungită succesiv în considerarea acțiunilor Primăriei Municipiului București ori a actelor emise de CGMB în perioada mai- noiembrie 2021, de natură a demonstra prelungirea contractului de asociere. Or, cât privește "prelungirea contractului", recurenta-pârâtă susține că reclamanta A. S.A. nu a prezentat echipei de control, la momentul finalizării concluziilor (25.05.2021) niciun act adițional de prelungire a duratei contractului nr. x/1999, încheiat după Actul adițional nr. x/12.07.2019 prin care a fost prelungită durata acestui contract cu un an.

Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă a susținut că, ANRSC și-a depășit în mod grav atribuțiile legale, aceasta dispunând prin Nota de control emisă, restituirea unor sume exorbitante de către A. în favoarea unor terțe părți, de la care nu au fost încasate niciodată aceste sume și cărora nu le sunt, în niciun caz, datorate, aspect în raport de care consideră că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării măsurilor dispuse prin actul contestat.

În esență, chestiunea supusă analizei și asupra căreia părțile au opinii contrare, vizează îndeplinirea condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, necesare pentru suspendarea executării măsurilor dispuse prin actul contestat, context în care motivele de recurs formulate de părțile litigante vor fi analizate împreună.

Prin nota de control încheiată la data de 25.11.2021, înregistrată la Autoritatea Națională de Reglementare pentru Servicii Comunitare de Utilități Publice sub nr. x/25.11.2021, s-a reținut că:

"5.4. A. S.A. a practicat pe toată durata de derulare a contractului de asociere nr. x/09.07.1999 (înregistrat la Primăria Municipiului București sub nr. x/14.07.1999) și după încetarea acestuia, tarife neaprobate pentru activitățile desfășurate la B., caz în care devin aplicabile dispozițiile art. 43 alin. (7) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora Prețurile, tarifele și taxele stabilite și practicate cu încălcarea dispozițiilor prezentei legi sunt stabilite nelegal, iar sumele încasate necuvenit și constatate ca atare de către autoritățile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetul local, după caz.

5.5. A. S.A. a încasat, în perioada 2016-2020, din practicarea tarifelor nelegale pentru depozitarea, tratarea și sortarea deșeurilor la B., sume necuvenite în cuantum de 132.779.732,73 RON, din care 98.637.384,91 RON sume necuvenite rezultate din practicarea, în perioada 2016-13.07.2020, a unor tarife de depozitare mai mari decât tariful Contractului de asociere nr. x/09.07.1999 (înregistrat la Primăria Municipiului București sub nr. x/14.07.1999) de 8,22 USD/tonă, fără TVA, 20.924.622,20 RON seme nelegale din practicarea, în perioada 13.07.2020 - decembrie 2020, de tarife de depozitare neaprobate care nu fac obiectul unui contract de delegare, 12.166.159,63 RON sume nelegale din practicarea unor tarife de tratare neaprobate care nu fac obiectul vreunui contract de delegare și 1.051.565,99 RON sume nelegale din practicarea unor tarife de sortare neaprobate care nu fac obiectul vreunui contract de delegare."

În continuare, în nota de control s-au dispus măsuri cu termen imediat după cum urmează:

- Cu privire la activitatea de depozitare: A. S.A. va presta activitatea de depozitare a deșeurilor provenite din municipiul București numai pe bază de contract de delegare încheiat cu municipiul București, cu respectarea legislației în domeniul achizițiilor publice; A. S.A. va presta activitatea de depozitare a deșeurilor provenite din alte unități administrativ-teritoriale decât municipiul București numai pe bază de contract de delegare atribuit de către unitatea administrativ-teritorială în parte sau în comun, prin intermediul asociației de dezvoltare intercomunitară din care fac parte, cu respectarea legislației în domeniul achizițiilor publice;

- Cu privire la activitatea de tratare a deșeurilor: A. S.A. va presta activitatea de tratare a deșeurilor provenite din municipiul București numai în baza unui contract de delegare încheiat cu municipiul București, cu respectarea legislației în domeniul achizițiilor publice; A. S.A. va presta activitatea de tratare a deșeurilor provenite din alte unități administrativ-teritoriale decât municipiul București numai pe bază de contract de delegare atribuit de către unitatea administrativ-teritorială în parte sau în comun, prin intermediul asociației de dezvoltare intercomunitară din care fac parte, cu respectarea legislației în domeniul achizițiilor publice;

- Cu privire la activitatea de sortare a deșeurilor: A. S.A. va presta activitatea de sortare a deșeurilor provenite din municipiul București numai în baza unui contract de delegare încheiat cu municipiul București, cu respectarea legislației în domeniul achizițiilor publice; A. S.A. va presta activitatea de sortare a deșeurilor provenite din alte unități administrativ-teritoriale decât municipiul București numai pe bază de contract de delegare atribuit de către unitatea administrativ-teritorială în parte sau în comun, prin intermediul asociației de dezvoltare intercomunitară din care fac parte, cu respectarea legislației în domeniul achizițiilor publice.

Aceste măsuri au fost dispuse în temeiul prevederilor art. 22 alin. (2) din Legea serviciului de salubrizare a localităților conform cărora:

"(2) Operatorii își pot desfășura activitatea pe baza licenței eliberate de A.N.R.S.C. și a contractului de delegare a gestiunii."

Din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de contencios administrativ, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei.

Deci, cu alte cuvinte, executarea unui act administrativ va putea fi suspendată numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, definită ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Or, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Este adevărat că tot în practica instanței supreme s-a statuat că aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării.

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de dispozițiile menționate, având în vedere că suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională, îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului.

Or, în cazul de față, la data de 25.05.2021, recurentei-reclamante i-a fost prezentat proiectul notei de control, în vederea luării la cunoștință și formulării de eventuale obiecțiuni, iar în perioada mai- noiembrie 2021 (aspecte rezultate din adresa nr. x/13.10.2021 - dosar fond) recurenta-reclamantă a formulat mai multe solicitări de prelungire a perioadei de control pentru formularea obiecțiunilor, solicitări fundamentate de reclamantă pe o serie de evenimente, date și documente intervenite în acea perioadă, respectiv întâlniri de lucru cu reprezentanții PMB ce au ca subiect "tarifele practicate de operatorul A. S.A. începând cu anul 2016 și până în prezent", iar la ultima întâlnire din data de 07.10.2021 reprezentanții PMB i-au comunicat faptul că în termen de 30 de zile se va convoca o ședință CGMB pentru a aproba majorarea tarifului de depozitare a deșeurilor la B. potrivit solicitărilor de majorare formulate de societate prin adresa nr. x/13.09.2021.

Faptul că, prin adresa nr. x/14.10.2021 entitatea pârâtă a răspuns adresei nr. x/13.10.2021 în sensul că perioada de control prevăzută în Mandatul de Control nr. x/07.12.2020 s-a prelungit până la data de 30.11.2021 în vederea formulării de eventuale obiecțiuni nu poate fi interpretat decât în acest sens, context în care, Înalta Curte constată că în mod greșit a reținut prima instanță că autoritatea pârâtă ar fi manifestat o conduită contradictorie, "câtă vreme a încuviințat ca atare cererile reclamantei și a acordat prelungirea perioadei de control . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .de natură a demonstra, prelungirea contractului de asociere".

Înalta Curte constată pe de o parte că, recurenta-reclamantă a solicitat prelungirea perioadei de control în vederea depunerii de eventuale obiecțiuni cu privire la nota de control, iar pe de altă parte că întâlnirile de lucru cu reprezentanții PMB au avut ca subiect "tarifele practicate de operatorul A. S.A. începând cu anul 2016 și până în prezent", nu și prelungirea contractului de asociere.

Într-adevăr, în fața instanței de fond, la termenul de judecată din 13.01.2023, recurenta-reclamantă a depus la dosar adresa PMB nr. x/01.04.2011, în care se menționează că:

"în conformitate cu Contractul nr. x/14.07.1999, încheiat inițial între Primăria Generală a Municipiului București și S.C. C. S.A. și ulterior între Primăria Generală a Municipiului București și S.C. A. S.R.L., având ca obiect proiectarea, construirea și exploatarea unui depozit controlat de deșeuri solide urbane în comuna Vidra, sat Sintești, județul Ilfov; S.C. A. S.R.L., în calitate de gestionar al depozitului ecologic de deșeuri solide urbane și industriale asimilabile Vidra, poate presta următoarele activități: proiectarea construirea și exploatarea unui depozit controlat de deșeuri municipale, sortarea deșeurilor municipale, depozitarea controlată a deșeurilor municipale, organizarea prelucrării, neutralizării și valorificării materiale și energetice a deșeurilor", însă această adresă atestă o situație de fapt și nu poate fi interpretată în sensul că dovedește prelungirea contractului de asociere.

Așa fiind, în mod greșit a reținut prima instanță că, "contextul în care a fost emisă nota de control este de natură a contura, o îndoială serioasă în privința legalității actului contestat, suficientă pentru a se reține existența unui caz bine justificat în sensul legii la nivel de aparență", atât timp cât, îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

De asemenea, Înalta Curte constată că, recurenta-reclamantă invocă aspecte ce țin de fondul cauzei, respectiv că: «din analiza dispozițiilor art. 43 alin. (7) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, potrivit cărora:

"(7) Preturile, tarifele și taxele stabilite și practicate cu încălcarea dispozițiilor prezentei legi sunt nelegale, iar sumele încasate necuvenit și constatate ca atare de către autoritățile de reglementare se restituie utilizatorilor de la care au fost colectate sau la bugetele locale, după caz" rezultă o limitare a atribuțiilor A.N.R.S.C., iar singura atribuție a autorității de reglementare în această zonă este exclusiv aceea de a constata existența și întinderea eventualelor sume ce ar fi fost încasate de operator prin aplicarea unor preturi, tarife și taxe contrar dispozițiilor legale, nu și aceea de a dispune ea însăși restituirea», context în care aceste critici vor fi respinse.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că motivele de recurs referitoare la neîndeplinirea condiției existenței unui caz bine justificat sunt întemeiate și vor fi admise.

Câtă vreme dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 impun îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, neîndeplinirea uneia dintre condiții fiind suficientă pentru respingerea cererii de suspendare, Înalta Curte nu va mai analiza cea de-a doua condiție, a prevenirii unei pagubei iminente și va înlătura concluziile primei instanță conform cărora, executarea actului contestat este de natură să producă reclamantei un prejudiciu viitor sigur și previzibil, câtă vreme restituirea sumei de 132.779.732,73 RON este comparabilă cu cifra de afaceri înregistrată de societate la nivelul ultimului exercițiu financiar.

În concluzie, Înalta Curte constată că argumentele expuse de recurenta-pârâtă în recurs sunt în măsură să atragă casarea hotărârii de fond, deoarece a fost motivată cu greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, fiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va admite recursul principal declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, va casa sentința recurată și rejudecând va respinge cererea de chemare în judecată formulate de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, ca neîntemeiată.

În temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ. va obliga reclamanta la plata sumei de 100 RON cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, către pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice.

Admite recursul principal declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice împotriva încheierii de ședință din 3 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulate de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, ca neîntemeiată.

Obligă reclamanta la plata sumei de 100 RON cu titlul cheltuieli de judecată către pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice.

Respinge recursul incident declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva încheierii de ședință din 3 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2024-10-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4615/2024
Ședința publică din data de 17 octombrie 2024 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înre
ÎCCJ 2021-06-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3450/2021
Ședința publică din data de 8 iunie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucu
ÎCCJ 2024-01-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 307/2024
fond Prin sentința civilă nr. 525 din 16.03.2022, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. și Comunale, în contradictoriu cu pâr
ÎCCJ 2022-07-07
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3851/2022
Ședința publică din data de 7 iulie 2022 Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I Cererea de chemare în judecată 1. Prin cererea înregistrată pe rolul instanței Curții de Apel București, secția
ÎCCJ 2023-06-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3434/2023
Ședința publică din data de 22 iunie 2023 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel B
Sursă