ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3981/2023

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 24.04.2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Centrul Național de Dezvoltarea a Învățământului Profesional și Tehnic - Organismul Intermediar POSDRU și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, anularea răspunsului la contestație nr. 6885/02.08.2016 emis de către CNDIPT-OIPOSDRU cu privire la contestația formulata împotriva scrisorii standard de informare nr. x/02.02.2016; anularea scrisorii standard de informare nr. x/02.02.2016 emisă de către parata CNDIPT-OIPOSDRU; constatarea eligibilității sumei de 14.207 RON aferenta salariilor și contribuțiilor aferente expertului B. - expert implementare; obligarea pârâtei, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea prezentului litigiu. Prin sentința civilă nr. 543/12.02.2018 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016 s-a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fonduri Europene, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Centrul Național de Dezvoltarea a Învățământului Profesional și Tehnic - Organismul Intermediar POSDRU, fiind anulat răspunsul la contestație nr. 6885/2.08.2016 emis de către CNDIPT - OIPOSDRU, precum și scrisoarea standard de informare nr. x/2.02.2016 emisă de CNDIPT - OIPOSDRU. Prin Decizia nr. 1983/30.03.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016 s-a dispus casarea sentinței civile nr. 543/12.02.2018 precum și încheierea din 15.01.2018 prin care prima instanta a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, cauza fiind trimisă spre rejudecare Curții de Apel București. Cauza a fost înregistrată la data de 28.06.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016*.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 73 din data de 18 martie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, actual Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, invocată de pârât prin întâmpinare; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fonduri Europene, actual Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 73 din data de 18 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ. În dezvoltarea primului motiv de recurs, recurenta-reclamantă susține că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești - caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. - având în vedere că prin motivarea oferită de către instanța de rejudecare, aceasta înlocuiește practic motivarea actului administrativ ce era în sarcina pârâtului a o face, identificând argumente proprii în motivarea soluției adoptate de către pârât, argumente pe care pârâtul nu le-a invocat în actul administrativ contestat. Având în vedere că, motivarea actului administrativ în soluția pronunțată în contestația promovată pe cale administrativă, este inadmisibilă, cu atât mai mult nu este admisibilă intervenția instanței în a oferi o motivare actului administrativ nemotivat, o atare conduită depășind atribuțiile judecătorului prevăzute de art. 22 alin. (2) C. proc. civ. și art. 129 alin. (6) C. proc. civ. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că motivarea instanței este contradictorie în condițiile în care pe de o parte a reținut că expertul desfășura "activități de informare a managerului de proiect" și ulterior a revenit și a susținut că activitățile sale se încadrează în Activitatea Al Management de proiect. Or, este evident că întrucât o persoană care informează un manager de proiect nu poate ea însăși să desfășoare activitatea de management de proiect. Prin cel de-al treilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că instanța de fond s-a pronunțat cu încălcarea normelor de drept material, - dispozițiile art. 3.2. din Ghidul Solicitantului Condiții Generale pe anul 2013, potrivit cărora, echipa de management, respectiv activitatea de management are ca obiectiv coordonarea proiectului (managementul de proiect) iar echipa de implementare are ca obiectiv realizarea efectiv a livrabilelor proiectului (echipa de implementare). Managementul proiectului trebuie să acopere cel puțin următoarele domenii/funcțiuni: - coordonarea generală a proiectului; - coordonarea financiară a proiectului (înregistrări contabile, raportări financiare); - realizarea achizițiilor aferente proiectului. Or, în speța de față expertul de implementare nu a derulat activități specific activității de management al activității de implementare a acestuia cu realizarea corelativă a livrabilelor stabilite în sarcina sa. Cu toate acestea, fără a analiza în fapt contribuția poziției de expert implementare la derularea proiectului, instanța a aplicat o interpretare mecanică, fără a lua în analiză întregul context și cadrul procedural aplicabil POSDRU 2007-2013 și nici fișa de post a expertului implementare.

Apărările formulate în cauză. Intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Intimata-pârâtă Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 18 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 05 apilie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Analizând sentința atacată prin prisma cadrului legal incident speței deduse judecății, precum și prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea răspunsului la contestația nr. 6885/02.08.2016 emis de către CNDIPT-OIPOSDRU cu privire la contestația formulată împotriva scrisorii standard de informare nr. x/02.02.2016; anularea scrisorii standard de informare nr. x/02.02.2016 emisă de către pârâta CNDIPT-OIPOSDRU; constatarea eligibilității sumei de 14.207 RON aferentă salariilor și contribuțiilor aferente expertului B. - expert implementare; obligarea pârâtei, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea prezentului litigiu. Prima instanță a respins cererea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că atât timp cât în Fișele de pontaj întocmite în lunile mai- august 2015, activitatea expertului B. a fost încadrată de către reclamantă în activitățile A 2 și A 4, deși acțiunile concrete desfășurate de expert în tot acest interval de timp nu au avut ca obiect informarea publicului larg, desfășurarea unor activități de publicitate a acestui proiect și nici prestarea unor servicii de consiliere, instanța a reținut că în mod legal pârâtul a constatat că suma de 14.207 RON este o cheltuială neeligibilă, efectuată de reclamantă cu nerespectarea prevederilor din Ghidul Solicitantului Condiții generale 2013, subcapitolul 3.2 și a dispozițiilor art. 4 din Contractul de finanțare x. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate. Astfel, prin primul motiv de recurs, recurenta-reclamantă susține că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești - caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. - având în vedere că prin motivarea oferită de către instanța de rejudecare, aceasta înlocuiește practic motivarea actului administrativ ce era în sarcina pârâtului a o face, identificând argumente proprii în motivarea soluției adoptate de către pârât, argumente pe care pârâtul nu le-a invocat în actul administrativ contestat. Prin sintagma "instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești" se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sfera activității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică, instanța judecătorească săvârșind acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități constituite în stat, decât cea judecătorească. Acest motiv de casare vizează încălcarea unor atribuții constituționale recunoscute într-un anumit moment legislativ diferitelor autorități statale. Altfel spus, excesul de putere atinge principiul separației puterilor în stat. Instanța săvârșește un exces de putere în una din următoarele forme: îndeplinește un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face; consfințește, cu valoare legală, texte abrogate; contestă puterea legală a unor texte; aplică o lege adoptată înainte de intrarea ei în vigoare; se pronunță pe cale de dispoziții generale. Analizând conținutul sentinței recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța de fond a examinat cererea dedusă judecății și s-a pronunțat în conformitate cu normele legale incidente speței, fără a depăși limitele și atribuțiile conferite de acestea. Faptul că instanța a analizat cererea prin raportare la normele legale aplicabile nu poate fi interpretată ca o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești. Prin cel de-al doilea motiv de recurs - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că motivarea instanței este contradictorie în condițiile în care pe de o parte a reținut că expertul desfășura "activități de informare a managerului de proiect" și ulterior a revenit și a susținut că activitățile sale se încadrează în Activitatea Al Management de proiect. Or, este evident că întrucât o persoană care informează un manager de proiect nu poate ea însăși să desfășoare activitatea de management de proiect. Potrivit textului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei". În literatura de specialitate s-a precizat că, deși la punctul 6 ar fi vorba de trei motive distincte, în realitate este vorba despre ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare, și anume nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificate și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii. Un atare motiv de casare se justifică prin faptul că, în lipsa oricăror considerente, a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu se poate aprecia dacă soluția adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei. În speță, recurentul-reclamant a susținut că hotărârea de fond cuprinde motive contradictorii referitor la încadrarea activității desfășurate de expertul B.. Sub acest aspect, Înalta Curte observând textul art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., din care se desprinde necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților, constată că nu poate fi asimilat acestui caz de casare faptul că prima instanță a reținut că "responsabilitățile și sarcinile expertului B., astfel cum au fost descrise în Rapoartele de activitate pe lunile iunie- august 2015 și în Fișa postului întocmită la 30. 05.2014, au caracter diferit față de specificul Activității A 2 Informare și publicitate și a Activității A4", atât timp cât "motivele contradictorii" trebuie să rezulte din modul în care instanța de fond a prezentat raționamentul logico-juridic al hotărârii pronunțate nu din interpretarea dată de recurenta-reclamantă conținutului contractului individual de muncă nr. x/2014 încheiat între societatea reclamantă și expertul B., în baza căruia a prestat o activitate corespunzătoare de expert implementare în cadrul proiectului "Performanța pentru angajați" în baza contractului de finanțare x. Concluzionând, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și, de altfel, singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar. Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, include, printre altele, dreptul părților de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt (a se vedea hot. CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României și hot. CEDO din 15.03.2007 în cauza Gheorghe c. României). Circumstanțiind aspectele de ordin teoretic la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a făcut o justă analiză a susținerilor părților și a răspuns argumentelor acestora, expunând în mod logic și gradual considerentele care au fundamentat soluția adoptată. Astfel, este de observat că motivarea hotărârii atacate este clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, sub acest aspect Înalta Curte constatând că, în realitate, susținerile recurentului-reclamant referitoare la analizarea de către prima instanță a deciziei de sancționare prin raportare la dispozițiile legale incidente, reflectă dezacordul părții în privința argumentelor ce au stat la baza soluției pronunțate de prima instanță, fără a susține motivul de casare invocat. În aceste condiții, Înalta Curte reține că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu este fondat. Împrejurarea că recurentul-reclamant nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe, nu poate conduce la incidența motivului de nelegalitate referitor la nemotivarea hotărârii ori la existența unor motive contradictorii, deoarece această ipoteză nu se verifică în speță, nefiind identificate motivele pretins a fi contradictorii, pe care le-ar conține hotărârea atacată. De altfel, se constată că prin argumentele aduse de către recurenta-reclamantă pe această cale s-ar putea reține că partea a invocat, de fapt, o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, aspecte ce vor fi verificate și analizate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., însă ipoteza că hotărârea recurată ar fi conține motive contradictorii nu poate fi primită. Prin cel de-al treilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că instanța de fond s-a pronunțat cu încălcarea normelor de drept material, - dispozițiile art. 3.2. din Ghidul Solicitantului Condiții Generale pe anul 2013, având în vedere că expertul de implementare nu a derulat activități specific activității de management al activității de implementare a acestuia cu realizarea corelativă a livrabilelor stabilite în sarcina sa. Cu toate acestea, fără a analiza în fapt contribuția poziției de expert implementare la derularea proiectului, instanța a aplicat o interpretare mecanică, fără a lua în analiză întregul context și cadrul procedural aplicabil POSDRU 2007-2013 și nici fișa de post a expertului implementare. Procedând la verificarea sentinței de fond și din perspectiva criticilor recurentei-reclamante subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Dispozițiile art. 3.2. din ghidul solicitantului condiții generale pe anul 2013 referitoare la echipa de management și de implementare a proiectului, menționează că, "structura organizațională a proiectului cuprinde atât rolurile care au ca obiectiv coordonarea proiectului (managementul de proiect), cât și pe cele care vor realiza efectiv livrabilele proiectului (echipa de implementare). Managementul proiectului trebuie să acopere cel puțin următoarele domenii/funcțiuni: - coordonarea generală a proiectului; - coordonarea financiară a proiectului (înregistrări contabile, raportări financiare); - realizarea achizițiilor aferente proiectului. Managementul proiectului poate fi externalizat (subcontractat) de către beneficiar. În situația în care solicitantul intenționează să externalizeze (subcontracteze) servicii de management al proiectului, după semnarea contractului de finanțare, acesta va prezenta în cererea de finanțare: - cerințele minime (experiența similară, expertiză etc.) pe care solicitantul le va cere prin documentația de achiziție a serviciilor de management al proiectului; - activitățile de management al proiectului ce vor face obiectul contractului de servicii de management al proiectului; - modul în care solicitantul și persoanele angajate ale acestuia vor asigura verificarea/monitorizarea activității contractorului care va furniza servicii de management al proiectului. Cheltuielile aferente managementului de proiect, cuprinse la capitolul bugetar "Resurse umane" (cheltuieli aferente echipei de management) sau la capitolul bugetar "Alte tipuri de costuri" (cheltuieli aferente externalizării managementului de proiect) se vor încadra într-un procent din valoarea eligibilă a proiectului, care este stabilit în Ghidul Solicitantului - Condiții Specifice." Din contractul individual de muncă nr. x/30.05.2014 rezultă că dl. B. a fost angajat pentru "prestarea muncii corespunzătoare funcției de Expert implementare în cadrul proiectului Performanță pentru angajați finanțat prin Fondul Social European România, în baza contractului de finanțare x, în condițiile convenite prin prezentul contract și plata salariului". Din Fișa postului rezultă că dl. B. a avut următoarele responsabilități: - participă la discuții cu reprezentanții OI/AMPOSDRU; - supervizează procesele de management și monitorizare a activităților; - răspunde pentru probleme legate de raportarea tehnico-financiară întâmpinate de beneficiar; - asistă după caz partenerii proiectului în probleme legate de operaționalizarea și administrarea proiectului; - analizează și informează managerul de proiect asupra oricăror aspecte de execuție a proiectului ce pot conduce la apariția unor riscuri și probleme; - întocmește, gestionează și menține actualizat registrul de riscuri al proiectului; - gestionează derularea activităților; - participă la documentarea modificărilor apărute la nivelul proiectului care impun inițierea unor notificări și acte adiționale; - participă la realizarea Raportului tehnico-financiar și a altor documente aferente rambursărilor, după caz; - derulează activitățile la sediul beneficiarului și pe teren la solicitarea acestuia conform cerințelor și prevederilor proiectului; - îndeplinește și alte sarcini repartizate în funcție de solicitări. În cadrul raportului de monitorizare a proiectului se menționează că "obiectivul general al proiectului îl constituie dezvoltarea capitalului uman prin creșterea nivelului de competențe profesionale ale grupului țintă - angajați în cele opt regiuni de implementare ale proiectului și, de asemenea se notează cu: A1 Activități de management - activitate în care vor fi implicați toți partenerii prin echipa de management desemnată. Vor fi derulate activități de planificare, monitorizare, gestiunea riscurilor și a schimbărilor, raportare, asigurarea calității, urmărirea costurilor și a încadrării în bugete, evaluarea și finalizare. A2 Informare și publicitate - activitate în care vor fi implicați toți partenerii, în cadrul căreia vor fi derulate acțiuni pentru asigurarea informării corespunzătoare a publicului larg privind desfășurarea proiectului și promovarea activităților derulate în cadrul proiectului. A4 Furnizarea serviciilor de consiliere pentru grupul țintă. În cadrul acestei activități grupul țintă format din 3600 de persoane vor beneficia de servicii de consiliere în vederea orientării profesionale, prin oferirea de materiale suport, prin schimb de experiență și bune practici. În raportul lunar de activitate iunie 2015 aferent expertului B. se prezintă activitatea prestată după cum urmează: A2 - informare și publicitate: participă la discuții cu reprezentanții OI/AMPOSDRU; analizează procesele de management și monitorizare a activităților. Activitate prestată - întocmire raport monitorizare. A4 - furnizarea serviciilor de consiliere pentru grupul țintă: răspunde pentru probleme legate de raportarea tehnico-financiară întâmpinate de beneficiar; asistă după caz partenerii proiectului în problemele legate de operaționalizarea și administrarea proiectului; analizează și informează managerul de proiect asupra oricăror aspecte de execuție a proiectului ce pot conduce la apariția unor riscuri și probleme; întocmește, gestionează și menține actualizat registrul de riscuri al proiectului; participă la documentarea modificărilor apărute la nivelul proiectului care impun inițierea unor notificări și acte adiționale; participă la realizarea Raportului tehnico-financiar și a altor documente aferente rambursărilor, după caz; derulează activitățile la sediul beneficiarului și pe teren la solicitarea acestuia conform cerințelor și prevederilor proiectului; îndeplinește și alte sarcini repartizate în funcție de solicitări. În acest context, Înalta Curte constată că, în mod corect a reținut prima instanță că, deși în Fișele de pontaj întocmite în lunile mai- august 2015, activitatea expertului B. a fost încadrată de către recurenta-reclamantă în activitățile A 2 și A 4, acțiunile concrete desfășurate de expert în tot acest interval de timp nu au avut ca obiect informarea publicului larg, desfășurarea unor activități de publicitate a acestui proiect și nici prestarea unor servicii de consiliere, ci activitățile derulate de acesta sunt aferente activității A1. Concluzionând, Înalta Curte, având în vedere că în mod corect prima instanță a reținut încălcarea dispozițiilor art. 4 din Contractul de finanțare x, precum și a prevederilor din Ghidul Solicitantului Condiții generale 2013, subcapitolul 3.2., constată că hotărârea a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.