ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1121/2021

Ședința publică din data de 25 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și ulterior pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism Intermediar POSDRU, anularea răspunsului la contestație nr. 6884/02.08.2016 emis cu privire la contestația formulată împotriva scrisorii standard de informare nr. x/25.02.2016; anularea scrisorii standard de informare nr. x/25.02.2016 și constatarea eligibilității sumei de 19.919 RON, aferentă salariilor și contribuțiilor aferente expertului B. - expert implementare.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4074 din 1 noiembrie 2017, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamant A. S.R.L., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

3.1. Referitor la motivul de recurs încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a invocat faptul că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei.

Astfel, a apreciat că prima instanță, cu nesocotirea principiilor aplicabile soluționării plângerii în limitele în care a fost învestită, a considerat că decizia de soluționare a contestației împotriva scrisorii standard de informare este motivată, deși, în decizia atacată, intimata a recunoscut că motivul inițial de neeligibilitate indicat în cuprinsul scrisorii standard de informare nu subzistă, însă, cu toate acestea, a considerat că ar exista un alt posibil motiv de neeligibilitate.

În acest sens, a arătat că organul de soluționare a contestației nu trebuie să se substituie în rolul organului emitent și nu trebuie să completeze, respectiv să modifice motivele indicate de organele emitente ale actelor inițiale, acesta fiind ținut să analizeze contestația strict în baza motivului de neeligibilitate invocat de organul administrativ, respectiv a criticilor aduse de petent.

Totodată, a apreciat că nu se poate retine existența unei motivări a actelor administrative atacate prin simpla invocare a faptului că "expertul a desfășurat activități specifice activității de management, ceea ce contravine Ghidului Solicitantului Condiții Generale pe anul 2013".

Or, motivarea actului trebuie să permită judecătorului să exercite un control asupra elementelor de fapt și de drept care au servit drept bază de exercitare a puterii de apreciere, cu alte cuvinte motivarea trebuie să fie efectivă, respectiv completă, precisă și circumstanțială, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.

În continuare, a făcut trimitere la obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile, în caz contrar se încalcă art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

3.2. În ceea ce privește motivul de recurs încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a susținut că activitățile în concret prestate de către expertul de implementare nu pot fi reîncadrate sau calificate a fi activități de management, având în vedere prevederile art. 3.2. din Ghidul Solicitantului Condiții Generale pe anul 2013.

În acest sens, a precizat, contrar celor reținute de prima instanță, că expertul de implementare nu a derulat activității specifice activității de management al proiectului, ci activități de implementare a acestuia cu realizarea corelativă a livrabilelor stabilite în sarcina sa, activitățile de management vizând coordonarea generală a proiectului, coordonarea financiară și realizarea achizițiilor aferente proiectului. În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din Cadrul Ministerului Educației Naționale a invocat excepția nulității recursului, susținând că acesta nu a indicat concret aspectele de nemotivare a hotărârii recurate, sau motivele contradictorii ori străine de natura cauzei, la care ar fi trebuit să facă referire în susținerea temeiului de drept invocat.

Totodată, nu a formulat nicio critică din care să reiasă norma încălcată de prima instanță în tranșarea fondului cauzei, modul cum a fost încălcată respectiva normă și greșita aplicare a normei de drept material, astfel că temeiurile de drept ale recursului nu sunt susținute.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, se constată că este neîntemeiată, având în vedere că susținerile recurentului pot fi încadrate în motivele de casare invocate.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Scrisorii standard de informare nr. x/25.02.2016 și a Deciziei de soluționare a contestației administrative împotriva acestei scrisori nr. 6884/02.08.2016, precum și constatarea eligibilității sumei de 19.919 RON, aferentă salariilor și contribuțiilor aferente expertului B. - expert implementare.

Curtea de apel a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

1.1. Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sunt nefondate.

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a arătat că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, susținând, în esență, că prima instanță a considerat că decizia de soluționare a contestației împotriva scrisorii standard de informare este motivată, deși, în decizia atacată, intimata a recunoscut că motivul inițial de neeligibilitate indicat în cuprinsul scrisorii standard de informare nu subzistă, însă ar exista un alt motiv de neeligibilitate, sens în care a apreciat că au fost nesocotite principiile aplicabile soluționării plângerii în limitele învestirii, făcând, totodată, trimiteri generale la obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești.

Instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate și probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul care a fundamentat soluția adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie și nu conține motive străine de natura cauzei, așa încât respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, hotărârea atacată conține motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței și au fost examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, motivarea este clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, fiind respectate, totodată, toate dispozițiile legale care guvernează desfășurarea procesului civil.

Contrar susținerilor recurentei, prima instanță a explicitat aspectele analizate din perspectiva dispozițiilor incidente, apreciind că, din conținutul actelor atacate, rezultă motivele pentru care a fost respinsă la rambursare suma în litigiu, cu trimitere la activitățile desfășurate de expert, îndeplinindu-și, prin considerentele sale punctuale și concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor invocate și de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Judecătorul fondului a demonstrat astfel analiza criticilor și apărărilor invocate, motivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, așa cum s-a reținut constant în jurisprudența instanței supreme.

Faptul că recurenta nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare invocat.

1.2. Instanța de control judiciar constată că sunt nefondate și criticile care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Se reține că între părți s-a încheiat Contractul de finanțare x având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile pentru implementarea proiectului "Performanță pentru angajați".

Prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 2494/25.02.2016, pârâtul a comunicat reclamantei faptul că au fost validate parțial sumele solicitate prin cererea de rambursare nr. x, fiind invalidat salariul domnului B., deoarece experții din echipa de implementare nu desfășoară activități de management de proiect și nu au atribuții în acest sens, conform ghidului solicitantului, această cheltuială fiind declarată neeligibilă.

Prin Decizia nr. 6884/02.08.2016 a fost respinsă c contestația administrativă, ca neîntemeiată.

Instanța de control judiciar constată că nu poate primi susținerile recurentei, centrate pe împrejurarea că activitățile în concret prestate de către expertul de implementare nu pot fi reîncadrate sau calificate a fi activități de management, neavând suport.

Din această perspectivă sunt relevante prevederilor Ghidului Solicitantului

Condiții Generale pe anul 2013 "Experții din echipa de implementare nu desfășoară activități de management de proiect și nu au atribuții în acest sens".

Așadar, pentru ca salariile cu expertul de implementare să fie eligibile era necesar ca ele să fie realizate cu respectarea condiției prevăzute în Ghidul Solicitantului, respectiv activitățile expertului de implementare să nu reprezinte activități de management de proiect, neavând relevanță modul în care au fost raportate și încadrate activitățile expertului în fișele de pontaj, ci dacă activitățile concrete desfășurate de acest expert sunt activități de management sau de implementare.

În cauză, activitățile concrete desfășurate de către expert rezultă din rapoartele de activitate aferente lunilor noiembrie și decembrie 2015 potrivit cărora acesta a întocmit rapoartele de monitorizare nr. 19 și 20, Registrele de riscuri ale proiectului, analiza rețelei partenere și raportul privind sustenabilitatea și monitorizarea tehnică a proiectului.

În aceste condiții, rezultă că aspectele avute în vedere de expert sunt legate de monitorizarea proiectului, de identificarea riscurilor proiectului, de analiza rețelei partenere și de analiza sustenabilității și monitorizării tehnice a proiectului, așadar acestea țin de realizarea managementului proiectului, căruia îi sunt specifice funcțiile de conducere, coordonare, planificare, evaluare-control, și nu de implementarea acestuia, care presupune realizarea activităților din cadrul proiectului, cum corect a reținut și prima instanță.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare.

Respinge recursul, formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 4074 din 1 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 februarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.