Decizia nr. 1983/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 543/2018 a Curții de Apel București

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ la data de 24.04.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Centrul Național de Dezvoltarea a Învățământului Profesional și Tehnic - Organismul Intermediar POSDRU și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, anularea răspunsului la contestație nr. 6885/02.08.2016 emis de către CNDIPT-OIPOSDRU cu privire la contestația formulata împotriva scrisorii standard de informare nr. x/02.02.2016; anularea scrisorii standard de informare nr. x/02.02.2016 emisă de către parata CNDIPT-OIPOSDRU; constatarea eligibilității sumei de 14.207lei aferenta salariilor si contribuțiilor aferente expertului B. - expert implementare; obligarea paratei, la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de derularea prezentului litigiu.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 543 din data de 12 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fonduri Europene, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă. A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Centrul Național de Dezvoltarea a Învățământului Profesional și Tehnic - Organismul Intermediar POSDRU. A anulat răspunsul la contestație nr. 6885/2.08.2016 emis de către CNDIPT - OIPOSDRU, precum și scrisoarea standard de informare nr. x/2.02.2016 emisă de CNDIPT - OIPOSDRU.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 543 din data de 12 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar Pentru Programul Operațional Capital Uman prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. În susținerea cererii de recurs, recurentul-pârât a precizat că instanaț de fond a pronunțat o sentință în contradictoriu cu CNDIPT fost Organism Intermediar POSDRU și nu cu OI POCUMEN căruia i s-a transmis calitatea procesuală pasivă conform art. 38 C. proc. civ. Mai susține recurentul că instanța de fond a pronunțat o sentință în contradictoriu cu CNDIPT fost Organism Intermediar POSDRU care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii, situație care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În încheierea din 15.01.2018 Curtea de Apel București motivează că "având în vedere că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, asupra efectului admiterii acestei excepții urmând a se pronunța prin hotărâre", iar în hotărârea atacată nu motivează acest aspect. Așadar instanța de fond a omis să motiveze admiterea excepției invocate prin întâmpinare de către MDRAPFE, actualmente Ministerul Fondurilor Europene, menționând direct în dispozitivul sentinței atacate că respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest Minister ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, Tot în cuprinsul încheierii din 15.01.2018 Curtea de Apel București motivează că, ... în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii vizează doar lipsa procedurii prealabile (nicăieri în cuprinsul dosarului nu există dovada depunerii acesteia), iar pe alt aspect este cel al actelor efectiv atacate, acestea fiind o scrisoare standard de informare a beneficiarului și adresa de răspuns la contestație care potrivit art. 51 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 nu reprezintă actele ce pot fi atacate în contenciosadministrativ. Prin urmare, față de aceste aspecte, solicită admiterea excepției și respingerea ca atare a acțiunii față de MDRAPFE", Cu privire la această suituația, recurentul-pârât invederează că instanța de fond a omis să motiveze această excepție atăt în încheierea atacată cât și în sentința atacată cu recurs. Totodată precizează că instanța de fond trece direct la analiza fondului cauzei și face o analiză sumară a cauzei și totodată contradictorie, reținând faptul că, "În plus, Curtea va aprecia că aceste condiții, astfel cum sunt prezentate în cadrul actului administrativ atacat nu sunt enumerate în cuprinsul cadrului normativ aplicabil ca și condiții de eligibilitate" continuând cu mențiunea că "în ceea ce privește motivul de invalidare constând în faptul ci documentele depuse au un conținut identic, Curtea, chiar dacă pârâta nu a motivat în drept această apreciere, va considera ca aceasta poate fi reținută în conexiune cu condiția de eligibilitate în justificarea acestora ", Astfel instanța de fond nu prezintă o motivare raportată la legislația specifică în materie, respectiv prevederile din Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2013, subcapitolul 3.2, conform căruia s-au declarat neeligibile activitățile, și nu analizează și nu motivează concluzia comisiei de soluționare a contestației care a propus resolicitarea la rambursare a acestei cheltuieli conform prevederilor Instrucțiunii AMPOSDRU nr. 103/18.03.2015. Mai susține recurentul-pârât că de fond a motivat sentința, fără a aplica prevederile din Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2013, subcapitolul 3.2, conform căruia "experții din echipa de implementare nu desfășoară activități de management de proiect și nu au atribuții în acest sens", astfel încât suma de 14.207,00 RON este cheltuială neeligibilă pentru nerespectarea acestora. Recurentul-pârât în susținerea cererii de recurs a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Apărarea formulată în cauză Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.

Cu privire la examinarea recursului În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 07.01.2019 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 26 octombrie 2021, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 30 martie 2021. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Cu privire la starea litigioasă, Înalta Curte reține pe scurt că între intimata-reclamantă și pârâta Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Centru National de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic s-a încheiat contractul de finanțare x având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către AMPOSDRU prin CNDIPT OI POSDRU, pentru implementarea Proiectului "Performanta pentru angajați". In conformitate cu prevederile documentelor de finanțare a depus cererea de rambursare nr. x înregistrata la CNDIPT_OI sub nr. x/21.10.2015 prin care a solicitat rambursarea sumelor cheltuite în perioada 01.10.2015 - 15.10.2015, printre aceste cheltuieli regăsindu-se și suma de 14.207 RON reprezentând contravaloarea salariilor achitate expertului implementare B. pentru lunile mai 2015(BS, BASFS), iunie 2015 (venit net, BS, BASFS), iulie 2015 (venit net, BS, BASFS) si august 2015 (venit net). Prin scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. CNDITP 1351/02.02.2016 a fost invalidata suma de 14.207 RON anterior descrisa din următoarele motive: "Livrabilele nu sunt corelate cu activ descrise in prima coloana din RAI. In plus au fost prezentate aceleași livrabile in lunile iunie, iulie, august, fără sa se poată identifica stadiul lunar/progresul lunar. Deși au fost prezentate drept versiuni diferite conținutul documentelor este identic. Prin natura lor, livrabilele sunt specifice managementului de proiect." Împotriva acestei măsuri a făcut contestație reclamanta, soluționată prin răspunsul la contestație nr. 6885/02.08.2016 emis de către CNDIPT-OIPOSDRU, împotrivă căruia a formulat cerere de chemare în judecată. Înalta Curte apreciază că, în speță este relevantă procedura prin care, începând cu data de 01.08.2017 funcțiile delegate Centrului Național de Dezvoltare a învățământului Profesional și Tehnic au fost retrase conform H.G. nr. 518/20.07.2017, iar atribuțiile legale privind închiderea POSDRU au fost preluate de OIPOCU MEN în baza Acordului de delegare a anumitor atribuții privind implementarea POCU 2014-2020 nr. MEN CABINET MINISTRU/8900/20.04.2017. Această procedură de translatare a calității procesuale pasive a fost prezentată de către recurentul-pârât, cu toate acestea Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o sentință în contradictoriu cu CNDIPT fost Organism Intermediar POSDRU și nu cu Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerul Educației Naționale (OI POCUMEN). Cu privire la această confuzie, Înalta Curte constată că aceasta s-a reținut și în cuprinsul încheierii din 15 ianuarie 2018. În aceste condiții se confirmă că prima critică formulată împotriva sentinței recurate de către recurentul-pârât este întemeiată, instanța de fond făcând o confuzie între părțile care s-au succedat în cadrul procedurii de judecată desfășurată în fața instanței de fond și astfel în dispozitivul sentinței pârâtul este nominalizat ca fiind CNDIPT - OIPOSDRU, entitate închisă conform celor mai sus arătate, în loc să nominalizez succesorul său în drepturi, respectiv Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerul Educației Naționale (OI POCU). Totodată instanța de recurs apreciază, dincolo de omisiunea reținerii în mod greșit a pârâtei, că instanța de fond nu efectuează o analiză completă a cauzei. Aceasta deși anulează în totalitate scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. CNDITP 1351/02.02.2016 și răspunsul la contestație nr. 6885/02.08.2016 emis de către CNDIPT-OIPOSDRU, totuși nu efectuează o analiză completă a tuturor motivelor invocate de părți în suținerea pozițiilor lor procesuale. Așadar și cea de-a doua critică a recurentului-pârât, prin care apreciază că instanța de fond a pronunțat o sentință care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii este întemeiată. Instanța de recurs apreciază că analiza instanței de fond este sumară, construită preponderent pe apărările suținute de reclamantă fără ca aceasta să facă o analiză efectivă a apărărilor emise de pârât, fapt ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii pronunțate. Înalta Curte apreciază că instanța de fond a efectuat o analiză parțială a cauzei dedusă judecății, aceasta neanalizând toate faptele constatate de organul de control și puse în sarcina reclamantei care au condus la sancțiunea aplicată acesteia, motiv pentru care se impune o rejudecare a cauzei sub toate aspectele sale. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că sentința recurată este casabilă din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 Coc proc. civ., deoarece în cuprinsul considerentelor sentinței nu sunt analaizate în detaliu susținerile reclamantei în raport cu legislația în materie și capetele de cerere formulate de acesta, precum și faptul că nu sunt prezentate motivele pentru care apărările pârâtului sunt respinse. În conformitate cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanța este obligată să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivarea este, așadar, un element esențial al hotărârii judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Orice parte, în cadrul unei proceduri, are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale, iar acesta trebuie să le examineze în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv, decât dacă toate cererile și observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, aceasta având în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă. Conduită procedurală a instanței de fond, prin neraportare și la argumentele prezentate în apărare de către pârât, face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar al sentinței recurate, instanța de recurs neavând posibilitatea procedurală legală în această fază procesuală de a analiza cauza în raport de toate faptele reținute în actul de control constatat. Astfel, în speță se impune soluția casării cu trimitere spre rejudecare, din cauza lipsei motivării complete sentinței recurate și pentru asigurarea părților dublului grad de jurisdicție prevăzut de lege. În considerarea celor de mai sus, Înalta Curte urmează a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca în rejudecare, aceasta să stabilească cu exactitate situația de fapt dedusă judecății, să rețină și să analizeze concis în raport de apărările părților toate faptele care au stat la baza emiterii scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. CNDITP 1351/02.02.2016 și a răspunsului la contestația nr. 6885/02.08.2016 emis de către CNDIPT-OIPOSDRU, în raport de apărările formulate de părți, precum și să facă o analiză obiectivă a probatoriul propus de acestea în cauză. Pentru toate considerentele expuse, constatând că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa atât sentința, cât și încheierea din 15 ianuarie 2018 atacate și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, urmând ca instanța cu prioritate să stabiliească în mod clar părțile care au calitate procesuală în proces. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va examina și celelalte argumente invocate de pârât prin cererea de recurs, precum și susținerile reclamantei prin întâmpinarea depusă în dosarul de recurs.