ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1238/2021

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11.08.2017 sub dosar nr. x/2017, reclamantul A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții CENTRUL NAȚIONAL DE DEZVOLTARE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PROFESIONAL SI TEHNIC - Organism Intermediar POSDRU, AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE, MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ȘI FONDURILOR EUROPENE și MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE - Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman (OIPOCU MEN), solicitând anularea în totalitate a deciziei CNDIPTOI nr. 1105/20.04.2017, cu consecința constatării ca fiind eligibile cheltuielile în sumă de 15.832,75 RON solicitate spre restituire prin decizia menționată.

Sentința instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1058 din data de 8 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. S.R.L., cu sediul în Piatra Neamț, județul Neamț, în contradictoriu cu pârâții CENTRUL NAȚIONAL DE DEZVOLTARE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PROFESIONAL SI TEHNIC - Organism Intermediar POSDRU, cu sediul în București, AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE, MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ȘI FONDURILOR EUROPENE, cu sediul în București, și MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE - Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman (OIPOCU MEN), cu sediul procesual ales în București, ca nefondată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate. A invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii de fond și rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii acțiunii. Argumentând motivele de casare invocate, apreciază reclamanta că raționamentul instanței de fond încalcă principiile bunei credințe, al securității raporturilor juridice, al proprietății și al asumării răspunderii. Mai arată reclamanta că instanța a respins acțiunea fără a se pronunța cu privire la principiul neretroactivității legii, prevederile O.U.G. nr. 77/2014 nu pot reținute ca temei de drept pentru emiterea deciziei de recuperare a ajutorului de stat, acest act fiind în vigoare la 01.01.2015. astfel, nu se poate reține încălcare dispozițiilor art. 25 alin. (1) și (4) din O.U.G. nr. 77/2014, aceste prevederi nu existau la data la care a fost încheiat contractul de finanțare și s-a finalizat perioada de implementare, respectiv 11.10.2011, la încheierea contractului fiind în vigoare O.G. nr. 79/2003 care nu prevedea posibilitatea de sancționare a unui operator economic pentru eroarea instituțiilor statului la momentul întocmirii Ghidului solicitantului și a Ordinului nr. 1652/2010. Mai arată reclamanta că hotărârea instanței de fond nu stabilește vreo formă de vinovăție a societății, acest fapt atrage nelegalitatea corecției finaciare. Totodată, arată că, prin raportare la Ghidul solicitantului și anexele la Ordinul 1652/2010, cheltuielilor vizate de actele administrative atacate sunt eligibile.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond, considerând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, în raport de considerentele hotărârii pe care le apreciază ca fiind corecte, contrar criticilor formulate prin cererea de recurs.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente: Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deși reclamanta și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticile expuse nu se circumscriu decât cazului de casare reglementat de pct. 8 al articolului menționat, necuprinzând argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea sentinței recurate ori la existența unor motive contradictorii în cuprinsul acesteia; totodată, nu sunt indicate motivele apreciate a fi străine de natura cauzei. Prin urmare, argumentația cererii de recurs se subsumează doar greșitei aplicări sau interpretării a dispozițiilor legale incidente, urmând a fi analizată din această perspectivă. Astfel, prin decizia nr. 1105/20.04.2017 emisă de pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism Intermediar POSDRU s-a dispus recuperarea sumelor acordate nejustificat reclamantei S.C. A. S.R.L. pentru proiectele finanțate în cadrul schemei de ajutor de stat sau de minimis, în cuantum al cheltuielilor neeligibile de 22.618,22 RON și dobândă aferentă de 3.630,50 RON, respectiv o creanță bugetară în cuantum de 19.463,25 RON dat fiind că «urmare a verificărilor efectuate au fost identificate cheltuieli neeligibile în sumă totală de 22.618,22 RON, reprezentând cheltuieli aferente liniei bugetare h - Alte cheltuieli suplimentare, cheltuieli care nu se încadrează în lista cheltuielilor eligibile așa cum prevede art. 39 alin. (4) lit. d) din Regulamentul CE nr. 800/2008; din suma declarată neeligibilă, suma în valoare de 15.832,75 face obiectul recuperării; la suma totală a cheltuielilor neeligibile descrise mai sus se adaugă dobânda aferentă valorii de recuperat în sumă de 3.630,50 lei». Ca temei de drept al actului litigios, emitentul a indicat inclusiv art. 25 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 77/2014 și art. 39 alin. (4) din Regulamentul CE nr. 800/2008. Suma stabilită drept creanță bugetară reprezintă cheltuieli suplimentare efectuate de către recurenta-reclamantă pe parcursul implementării proiectului, aceasta încălcând prevederile art. 25 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 77/2014, art. 39 alin. (4) din Regulamentul CE nr. 800/2008, att. 14 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 659/1999 și Ghidului solicitantului în cadrul schemei de ajutor de stat pentru formare profesională generală și specifică denumită "Bani pentru formare profesională", în cadrul liniei de finanțare - C. proc. pen. 76 "Calificarea/recalificarea angajaților proprii". . Prin decizia nr. 140/28.06.2017 emisă de partea pârâtă, contestația formulată de partea reclamantă împotriva deciziei nr. 1105/2017 a fost respinsă, pentru considerente similare celor expuse în decizia litigioasă. Rezumând criticile de nelegalitate formulate de reclamantă și circumscrise cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea vizează: - încălcarea de către instanța de fond a principiilor bunei credințe, al securității raporturilor juridice, al proprietății și al asumării răspunderii; - nepronunțarea cu privire la principiul neretroactivității legii în ceea ce privește prevederile O.U.G. nr. 77/2014; - eligibilitatea cheltuielilor vizate de actele administrative atacate prin raportare la Ghidul solicitantului și anexele la Ordinul 1652/2010. Examinând aceste critici prin prisma motivelor cererii de chemare în judecată și a considerentelor sentinței atacate, Înalta Curte constată că prin cererea de recurs reclamanta a invocat motive suplimentare de nelegalitate a notificărilor atacate, care nu se regăsesc în cuprinsul acțiunii, respectiv cele privitoare la încălcarea principiilor bunei credințe, al securității raporturilor juridice, al proprietății și al asumării răspunderii. Potrivit art. 478 alin. (3) C. proc. civ.: "În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot formula pretenții noi.", iar potrivit art. 494 din același act normativ: "Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune.". Înalta Curte va avea în vedere și dispozițiile art. 483 C. proc. civ., potrivit cărora prin recurs se examinează conformitatea hotărârii pronunțate cu regulile de drept aplicabile, prevederi care, coroborate cu textele de lege sus indicate, conduc spre concluzia imposibilității formulării unor pretenții noi în calea de atac, în sensul prezentării unor capete de cerere ori a unor motive de nelegalitate suplimentare. Formularea unei astfel de cereri contravine dreptului la apărare stipulat de art. 13 din C. proc. civ., precum și principiului contradictorialității reglementat de art. 14 din același cod, partea chemată în judecată, în calitate de pârâtă, neavând posibilitatea de a formula apărări și a administra probe față de pretențiile reclamantului. Pe cale de consecință, instanța de control judiciar nu poate proceda la analiza unor motive de nelegalitate noi, neinvocate în fața instanței de fond, obiectul căii extraordinare de atac a recursului fiind limitat la examinarea legalității hotărârii de fond, în raport de pretențiile din cererea de chemare în judecată și de argumentele și apărările formulate de părți în faza procesuală a fondului cu respectarea condițiilor și termenelor prevăzute de C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză și normele de drept material, respectiv dispozițiile art. 39 alin. (4) lit. f) din Regulamentul nr. 800/2008, a căror aplicabilitate în cauză consideră că instanța nu a respectat-o. Totodată, susține că toate cheltuielile efectuate au fost acordate cu viza CNDIPT, acest organism verificând fiecare cheltuială în parte și aprobându-le în mod individual. În plus, consideră că cheltuielile solicitate la restituire de către pârât sunt eligibile în temeiul Ghidului solicitantului, astfel că suma de 15.832,75 RON nu poate fi considerată ajutor de stat acordat fără respectarea schemelor de minimis. Sub acest aspect, Înalta Curte reține că baza legală a acordării finanțării nerambursabile și a definirii cheltuielilor eligibile în cadrul schemelor de ajutor de stat și de minimis este stipulată în contractul de finanțare, precum și în Regulamentul CE nr. 800/2008 din tratat (Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare), la art. 1 alin. (3) fiind menționate art. 38 și 39 din Regulament în privința condițiilor de acordare a ajutorului de stat și a categoriilor de cheltuieli eligibile. Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte apreciază că în mod just a analizat instanța de fond legalitatea actului contestat prin prisma respectării dispozițiilor contractului de finanțare încheiat în baza Regulamentului CE nr. 800/2008, constatând încălcarea prevederilor Ghidului solicitantului 2009, secțiunea 13.2 lit. h)- alte cheltuieli suplimentare în valoare de 5% din costurile prevăzute la lit. a)-f) aprobate în cadrul schemei de ajutor de stat pentru formare profesională generală și specifică reprezentând cheltuieli cu personalul, cheltuieli aferente managementului de proiect, taxe, cheltuieli financiare și juridice, cheltuieli de informare și publicitate, în condițiile în care este vorba despre ajutorul de stat reglementat de O.U.G. nr. 77/2014, iar activitatea de verificare în vederea constatării neregulilor și stabilirii creanțelor bugetare se desfășoară în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011. Din conținutul Deciziei de recuperare a sumelor nr. 1105/20.04.2017 rezultă că echipa de control a procedat la efectuarea unei verificări a cazului de suspiciune de nereguli nr. x/03.11.2015, emisă spre investigare urmare a Raportului de audit de sistem 1445/2012 al Comisiei Europene (constatarea 18) și Raportului de Audit de sistem x/2012 al Autorității de Audit din cadrul Curții de Conturi a României (constatarea 4), cu implicații financiare privind proiectul x finanțat în cadrul schemei de ajutor de stat "Bani pentru formare profesională", beneficiar S.C. A. S.R.L.. Suspiciunea de neregulă a vizat stabilirea prin Ghidul solicitantului aferent cererilor de ajutor de stat și decontarea în cadrul proiectelor, a unor cheltuieli care contravin art. 39 din Regulamentul CE nr. 800/2008. (…) Având în vedere că prevederile Ghidului solicitantului sunt aplicabile tuturor proiectelor depuse în cadrul schemelor de ajutor de stat lansate, deficiența are caracter sistemic pentru toate proiectele aprobate la finanțare în cadrul acestor scheme de ajutor de stat care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 800/2008. Potrivit art. 39 alin. (4) lit. f) din Regulamentul nr. 800/2008: "(4) Costurile eligibile ale unui proiect de ajutor de formare sunt: f) costurile de personal ale participanților la formare și costurile indirecte generale (costuri administrative, chirie, cheltuieli generale) până la valoarea totalului altor costuri eligibile (….). În privința costurilor de personal ale participanților la formare, se iau în considerare numai orele în care participanții participă efectiv la formare, după deducerea eventualelor ore lucrătoare". Deficiențele cu caracter sistemic sunt definite în cadrul art. 2 alin. (1) lit. a)^1) din O.U.G nr. 66/2011 ca fiind " nereguli cu caracter sistemic/de sistem - nereguli generate de modul în care sunt îndeplinite cerințele-cheie ale sistemelor de management și control care se produc ca urmare a unor deficiențe de proiectare a procedurilor de management și control, a unor erori sistematice de aplicare a procedurilor de management și control sau din necorelarea prevederilor legislației naționale cu reglementările comunitare" De asemenea, definiția neregulii se regăsește și în cuprinsul art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE) 2988/1995, evocat în cauză și de către recurenta-reclamantă. Astfel, alin. (2) statuează: "Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate." În cazul de față, recurenta-reclamantă a săvârșit o neregulă în accepțiunea prevederilor legale evocate, consecința firească fiind aceea a restituirii sumelor acordate nejustificat. În consecință, instanța de recurs, în acord cu instanța de fond, apreciază că beneficiarul nu a respectat întocmai dispozițiile din Ghidul solicitantului și din Ordinul MMFES nr. 1652/2010 privind aprobarea formatului standard al bugetului, anexe ale contractului de finanțare, acțiunea acestuia conducând la declararea ca neeligibile a cheltuielilor efectuate, neregula reținută constând încălcarea prevederilor Ghidului solicitantului 2009, secțiunea 13.2 lit. h) - alte cheltuieli suplimentare, contractul de finanțare neconținând prevederi referitoare la cheltuieli din această categorie. Sub acest aspect nu pot fi reținute alegațiile recurentei-reclamante în sensul că "în condițiile în care Ghidul solicitantului, dar și Anexele la ordinul nr. 1652/2010 prevăd eligibile aceste cheltuieli, subscrisei nu i se poate imputa și stabili o corecție după aproximativ 7 ani mai târziu, sub forma unei decizii de recuperare a ajutorului de stat sau de minimis, pentru sume care au fost declarate eligibile și plătite". Reclamanta se prevalează de neretroactivitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2014, învederând în principal că derularea contractului era deja încheiată la momentul adoptării ordonanței. Înalta Curte reține că acest act normativ nu este singurul temei legal al deciziei contestate, fiind reținută incidența art. 39 din Regulamentul 800/2008, art. 14 din Regulamentul 659/1999 și Regulamentul CE 271/2008. Înalta Curte mai relevă că potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, deși principiul securității juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, cu alte cuvinte, unei situații apărute înaintea intrării sale în vigoare, indiferent de efectele favorabile sau nefavorabile pe care le-ar putea avea o astfel de aplicare asupra persoanei interesate, același principiu impune ca orice situație de fapt să fie în mod normal apreciată, în lipsa unei dispoziții exprese contrare, în lumina normelor de drept în vigoare. Cu toate acestea, deși legea nouă își produce efectele numai pentru viitor, aceasta se aplică, în lipsa unei derogări, și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi (a se vedea în acest sens Hotărârea Bavaria, C - 120/08, EU:C:2010:798, punctele 40 și 41). Astfel cum reiese din jurisprudența Curții, nici domeniul de aplicare al principiului încrederii legitime nu poate fi extins într - atât încât să împiedice, la modul general, o nouă reglementare să se aplice efectelor viitoare ale unor situații apărute sub incidența reglementării anterioare (Hotărârea Stadt Papenburg, C - 226/08, EU:C:2010:10, punctul 46). Monitorizarea situației ajutoarelor de stat acordate se poate întinde în timp și după expirarea duratei propriu-zise de implementare a contractului, sens în care instanța apreciază că referirile realizate în cuprinsul deciziei la O.U.G. nr. 77/2014 nu înfrâng principiul neretroactivității, în interpretarea dată mai sus de CJUE. Așadar, în mod corect, a reținut instanța de fond că este lipsit de efect juridic faptul că prin Ghidul solicitantului adoptat la nivel intern ori reglementări interne secundum legem s-a prevăzut posibilitatea ca, în cazul ajutoarelor de stat și de minimis în materie de formare, să fie rambursate beneficiarilor și alte cheltuieli decât cele indicate la art. 39 alin. (1) și (4) din Regulamentul nr. 800/2008, anume acelea identificate în Ghidul solicitantului - secțiunea 13.2 lit. h) Alte cheltuieli suplimentare în valoare de 5% din costurile prevăzute la lit. a) - f) aprobate în cadrul schemei de ajutor de stat pentru formare profesională generală. Astfel, aplicabilitatea directă a regulamentului european în fiecare stat membru și principiul constituțional al priorității dreptului european înlătură de la aplicare orice normă internă contrară. Mai mult decât atât, dispozițiile art. 148 din Constituția României prevăd că"(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. (…) (4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2).", pe cale de consecință Regulamentul nr. 800/2008 se bucură și de aplicabilitate prioritară în concurs cu o normă juridică internă contrară. Totodată, art. 288 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) arată că "Pentru exercitarea competențelor Uniunii, instituțiile adoptă regulamente, directive, decizii, recomandări și avize. Regulamentul are aplicabilitate generală. Acesta este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în fiecare stat membru.".

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat, păstrând ca legală hotarârea atacată.