ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3972/2023

Ședința publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul contestației

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 2 mai 2023 sub nr. x/2023, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 1046 din data de 6 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători (prin care s-a respins cererea contestatorului de eliberare din funcție prin pensionare, începând cu data de 03.05.2023), precum și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la adoptarea unei hotărâri prin care să admită cererea de pensionare.

În motivarea contestației întemeiate pe dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, s-a arătat că prin cererea înregistrată sub nr. x/2022, așa cum a fost ulterior modificată, contestatorul a solicitat, în temeiul art. 82 din Legea nr. 304/2004, eliberarea sa din funcția de judecător prin pensionare începând cu data de 03.05.2023. În dovedirea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru eliberarea din funcție prin pensionare, contestatorul a învederat că a atașat cererii decizia nr. 385566/29.09.2022, eliberată de Casa județeană de pensii 161 Dolj și copia carnetului de muncă.

În opinia contestatorului, hotărârea intimatului, prin care acesta a respins cererea reținând că nu au fost îndeplinite condițiile de vechime, este nelegală și netemeinică întrucât în mod eronat CSM s-a raportat la perioada în care contestatorul a îndeplinit funcția de coordonator de asigurări.

Printr-un alt set de argumente, contestatorul a arătat că, în privința perioadei în care a efectuat stagiul militar obligatoriu, nu a fost avută în vedere existența Deciziei nr. 1450/27.06.2022 a Tribunalului Vâlcea, hotărâre prin care s-a stabilit că perioada în discuție constituie vechime în funcția pe care o ocupa la momentul încorporării.

Referitor la perioada în care a exercitat funcția de inspector de specialitate, contestatorul a arătat că prin Hotărârea nr. 459/16.04.2021 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, analizând o situație apreciată de contestator ca fiind identică cu a sa, intimatul a stabilit că perioada în care magistratul a îndeplinit funcția de inspector de specialitate poate fi avută în vedere la calcularea vechimii prevăzute de art. 82 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, motiv pentru care, pentru identitate de rațiune, intimatul ar fi trebuit să pronunțe o hotărâre identică și în privința contestatorului, în sensul admiterii cererii de pensionare.

A mai arătat contestatorul că potrivit Decretului nr. 546/1972 și Adeverinței nr. x/26.10.2015, perioada în care a îndeplinit funcția de inspector de specialitate în cadrul Consiliului Județean Dolj este asimilată vechimii în funcția de consilier juridic. În acest sens, contestatorul a făcut trimitere la expunerea de motive a decretului sus menționat, prin care s-a reținut că în aparatul organelor puterii și administrației de stat funcționau unii salariați încadrați în alte compartimente decât cele juridice, care însă, prin natura muncii lor, desfășurau o activitate pentru care se cerea o temeinică pregătire juridică. Prin decret s-a prevăzut că perioada de activitate a absolvenților facultăților de drept, în funcții pentru care indicatoarele de studii și vechime prevedeau condiția studiilor superioare juridice, se consideră vechime în munca juridică.

Nu în ultimul rând, contestatorul a făcut trimitere și la dispozițiile art. 2 din Decretul nr. 546/1972 și a concluzionat că ar fi evidentă intenția legiuitorului de a asimila vechimea în funcțiile pentru care indicatoarele de studii și vechime prevăd condiția studiilor superioare juridice cu vechimea în funcția de consilier juridic sau jurisconsult.

1.2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală și temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale incidente în materie.

Intimatul a susținut, în esență, că la soluționarea cererii de eliberare din funcție, prin pensionare, nu au putut fi valorificate perioadele în care contestatorul a exercitat funcția de inspector de specialitate, a efectuat stagiul militar și a îndeplinit funcția de coordonator asigurări, întrucât dispozițiile legale în vigoare la data formulării cererii de eliberare din funcție prevedeau expres și limitativ funcțiile utile pentru acordarea pensiei de serviciu.

Or, în opinia intimatului, în raport de parcursul profesional al contestatorului, acesta nu a exercitat, în toată perioada de referință, una dintre aceste funcții, nefiind îndeplinită condiția de vechime impusă de lege, din perspectiva aplicării în timp a cadrului normativ cuprins în Legea nr. 92/1992 și în Legea nr. 303/2004.

În acest sens, intimatul a arătat că deschiderea dreptului la pensie este guvernată de principiul tempus regit actum, până la momentul pensionării putându-se succeda mai multe reglementări care stabilesc condiții de pensionare diferite, relevantă fiind însă doar cea aplicabilă la momentul acordării acestui drept.

În opinia intimatului, premisa aplicării art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care acorda beneficiul păstrării vechimii în magistratură potrivit Legii nr. 92/1992, era aceea ca la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 304/2004, magistrații și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) să fie în funcție.

De asemenea, intimatul a făcut trimitere la Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 380/17 aprilie 2008, prin care s-a stabilit că perioada în care magistratul, în calitate de absolvent al studiilor superioare juridice, specializarea drept economic-administrativ, a exercitat funcția de inspector de specialitate în cadrul unei autorități a administrației publice locale rămâne dobândită ca vechime în magistratură, conform prevederilor art. 104 din Legea nr. 303/2004, raportat la art. 44 alin. (2) din fosta Lege nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Or, contestatorul nu era magistrat la data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004, ci îndeplinea funcția de consilier juridic la B. S.A., astfel încât vechimea în funcția de inspector de specialitate la Consiliul Județean Dolj (10.02.1997 - 24.06.1997, respectiv 23.12.1997 - 01.09.1998) și perioada stagiului militar (24.06.1997 - 23.12.1997) nu puteau fi luate în calculul vechimii utile pentru aplicarea art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Intimatul a mai arătat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, raportate la dispozițiile art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, art. 1 și art. 3 alin. (3) din Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populației pentru apărare, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat prin Decizia HP nr. 11/20 februarie 2023 că perioada în care, după numirea în magistratură, judecătorul sau procurorul a satisfăcut stagiul militar obligatoriu constituie vechime în magistratură.

Or, reclamantul nu a satisfăcut stagiul militar după numirea sa ca magistrat,ci în perioada în care exercita funcția de inspector de specialitate în cadrul Consiliului Județean Dolj, astfel încât aceasta perioadă nu putea fi asimilată vechimii în magistratură.

Printr-un alt set de argumente, intimatul a opinat că nu pot fi primite nici susținerile reclamantului referitoare la pretinsa sa discriminare prin raportare la situația unui alt magistrat care a îndeplinit funcția de inspector de specialitate la Prefectura județului Dolj, întrucât reclamantul nu s-a aflat într-o situație similară cu cea a respectivului magistrat, care avea calitatea de magistrat la data intrării în vigoare a Legii nr. 304/2004.

În concluzie, intimatul a arătat că nu se poate reține caracterul nejustificat și arbitrar al măsurii dispuse de secția pentru judecători, în condițiile în care respingerea cererii de eliberare din funcție prin pensionare s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale, fără a fi încălcat principiul constituțional al egalității în drepturi, nefiind, astfel răsturnată prezumția de legalitate a actului atacat.

1.3. Procedura în fața instanței

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestației și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 194-201 și 208 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 23 iunie 2023 s-a fixat termen de judecată la data de 20 septembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând Hotărârea nr. 1046 din data de 6 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului și în raport de probele administrate și prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată, pentru următoarele considerentele:

Înalta Curte a fost învestită, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu o contestație ce are ca obiect principal verificarea legalității Hotărârii nr. 1046 din data de 6 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători.

Din perspectiva situației de fapt relevante realizării unor astfel de verificări, se constată că, la data de 25.11.2022, contestatorul A. a comunicat, prin posta electronică, intimatului Consiliului Superior al Magistraturii ("CSM") cererea privind eliberarea sa, începând cu data de 15.12.2022, din funcția de judecător la Curtea de Apel Craiova, prin pensionare .

Acestei cereri (ce a fost înregistrată de intimat sub nr. x/28.11.2022), contestatorul i-a atașat Decizia nr. 385566/29.09.2022 privind acordarea pensiei de serviciu, emisă de Casa teritorială/sectorială de pensii 161 Dolj .

Ulterior, prin cererea depusă la data de 08.12.2022, contestatorul a învederat CSM că solicitarea depusă la data de 25.11.2022 a fost formulată exclusiv ca urmare a intenției guvernanților de a modifica legislația privind pensiile de serviciu. De asemenea contestatorul a solicitat amânarea soluționării cererii de pensionare, în sensul ca aceasta să fie introdusă pe ordinea de zi a secției pentru judecători ulterior datei de 01.01.2023, renunțând la solicitarea de eliberare din funcție începând cu data de 15.12.2022.

În data de 22.12.2022, prin cererea adresată Președintelui Curții de Apel Craiova, înaintată de acesta către CSM, contestatorul a adus la cunoștință intenția sa de a solicita eliberarea din funcție începând cu data de 22.03.2023, aspect consemnat și în referatul nr. x/03.01.2023 al Direcției resurse umane și organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii .

Prin cererea formulată la data de 28.03.2023, contestatorul a revenit asupra unei astfel de intenții, învederând că solicită repunerea cererii sale de pensionare pe ordinea de zi și eliberarea sa din funcție începând cu data de 03.05.2023.

Cererea contestatorului a fost respinsă prin Hotărârea nr. 1046 din data de 6 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, cu motivarea că, în aplicarea prevederilor art. 82 din Legea nr. 303/2004, din calculul vechimii cumulate a reieșit că, la data de 03.05.2023, domnul judecător A. avea o vechime în magistratură de 24 de ani și 5 zile, câtă vreme nu au putut fi valorificate perioadele cuprinse între datele de 10.02.1997 - 24.06.1997 și 23.12.1997 - 01.09.1998, când contestatorul a avut calitatea de inspector de specialitate la Consiliul Județean Dolj, 24.06.1997 - 23.12.1997, când acesta a satisfăcut stagiul militar și 20.05.1999 - 15.12.1999, când a exercitat funcția de coordonator asigurări la C. S.A.

Din perspectiva parcursului profesional al contestatorului, din înscrisurile depuse în dosar rezultă următoarele funcții/calități exercitate de acesta în următoarele perioade:

- 10.02.1997 - 24.06.1997 - inspector de specialitate la Consiliul Județean Dolj;

- 24.06.1997 - 23.12.1997 - stagiul militar;

- 23.12.1997 - 01.09.1998 - inspector de specialitate la Consiliul Județean Dolj

- 01.09.1998 - 20.05.1999 - consilier juridic la D. S.R.L.;

- 20.05.1999 - 15.12.1999 - coordonator asigurări la C. S.A. - Craiova;

- 01.01.2000 - 09.05.2006 - consilier juridic la B. S.A.;

- 09.05.2006- 04.12.2009 - procuror;

- începând cu data de 04.12.2009 - judecător.

Conform art. 201 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 (ce a preluat soluția legislativă consacrată anterior de art. 65 alin. (2) din Legea nr. 303/2004), eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor se dispune prin decret al Președintelui României, la propunerea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.

"Propunerea" la care se referă art. 201 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 (și, anterior, de art. 65 alin. (2) din Legea nr. 303/2004) nu este un act pur formal de înaintare către Președintele României a cererilor de eliberare din funcție a magistraților. Dimpotrivă, din modul în care este reglementată sfera atribuțiilor CSM în materia eliberării din funcție a judecătorilor și procurorilor, rezultă că acesta este cel care decide cu privire la caracterul fondat al cererii. În sensul celor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a mai pronunțat și în alte cauze, e.g. decizia nr. 2590/2016.

Contrar celor afirmate de contestator, deși art. 85 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 (în vigoare la data la care contestatorul a formulat cererea de pensionare adresată Casei teritoriale de pensii Dolj) prevede că cererile de pensionare formulate de judecătorii și procurorii în activitate pentru acordarea pensiei de serviciu se depun la casa teritorială de pensii competentă, iar plata pensiei se face de la data prevăzută în decretul Președintelui României ca fiind cea a eliberării din funcție sau, în cazul lipsei unei astfel de date, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului Președintelui României de eliberare din funcție, Înalta Curte consideră că decizia de pensionare și hotărârea emisă în aplicarea prevederilor art. 201 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, reprezintă două acte distincte, cu roluri diferite.

Astfel, decizia emisă de casa teritorială de pensii vizează acordarea pensiei de serviciu (drept sumă de bani plătită periodic pe baza unor norme legale), în timp ce hotărârea CSM vizează propunerea de eliberare din funcție, în sensul încetării funcției de magistrat.

Întrucât între cele două acte nu există o suprapunere a rolului pe care îl îndeplinesc, aspectele statuate în Decizia nr. 385566/29.09.2022 privind acordarea pensiei de serviciu nu pot înlătura obligația CSM de a realiza verificările impuse de demersul de emitere a propunerii de eliberare din funcție și nici consecințele unor astfel de verificări (ce pot consta fie în admiterea, fie în respingerea cererii de eliberare din funcție).

Nu este relevant, din perspectiva celor analizate în cauza pendinte, că potrivit art. 139 alin. (3) din Legea nr. 127/2019, deciziile de pensionare necontestate în instanță au caracter definitiv, câtă vreme acest caracter definitiv vizează dreptul la suma de bani plătită periodic, iar nu condițiile de eliberare din funcția de magistrat.

În raport de astfel de aspecte, se reține, că în aplicarea art. 201 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2022 (ce, după cum s-a arătat și anterior, reia prevederile art. 65 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004), în mod corect CSM a realizat, în demersul de emitere a Hotărârii nr. 1046 din 6 aprilie 2023 verificări privind îndeplinirea, de către contestator, a condiției privind vechimea utilă în magistratură.

În continuare, Înalta Curte reține că cererea de eliberare din funcție prin pensionare a fost formulată de contestator în temeiul prevederilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Conform acestora: Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere, înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, și beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcția de judecător, procuror, magistrat- asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător la Curtea Constituțională, judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare și perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și judecătorul de la Curtea Constituțională, judecătorul, procurorul financiar și consilierul de conturi la secția jurisdicțională a Curții de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

Din aceste prevederi normative rezultă caracterul limitativ al profesiilor asimilate la calculul vechimii vizate de art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, mai precis: avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult, precum și necesitatea exercitării unei astfel de profesii (element a cărui relevanță va fi evidențiată în paragrafele ulterioare).

La calculul vechimii utile în magistratură realizat prin Hotărârea nr. 1046 din 6 aprilie 2023 a CSM, nu au fost valorificate perioadele în care contestatorul A. a avut calitatea de inspector de specialitate la Consiliul Județean Dolj, când acesta a satisfăcut stagiul militar și când a exercitat funcția de coordonator asigurări la C. S.A.

Din analiza contestației depuse în cauză nu pot fi decelate critici concrete aduse de contestator demersului CSM de înlăturare, din calculul vechimii în discuție, a perioadei cuprinse între datele de 20.05.1999 - 15.12.1999 (aferentă funcția de coordonator asigurări), chiar contestatorul fiind cel ce afirmă că aceasta nu a fost avută în vedere ca vechime în funcție juridică, neimpunându-se o raportare la ea în stabilirea îndeplinirii condițiilor de vechime.

În ceea ce privește perioada stagiului militar, Înalta Curte are în vedere faptul că prin decizia civilă nr. 1450/2022, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă în dosarul nr. x/2022 și îndreptată prin încheierea din data de 04.07.2022 a aceleiași instanțe, a fost admisă acțiunea reclamantului A. și s-a constatat că perioada de 6 luni, cuprinsă între 24.06.1997- 23.12.1997, în care acesta a satisfăcut serviciul militar obligatoriu, constituie vechime în funcția de inspector de specialitate. Pe cale de consecință, acestei perioade, ce a fost deja calificată prin hotărâre judecătorească definitivă ca reprezentând vechime într-o anumită funcție (inspector de specialitate), îi sunt aplicabile tot prevederile normative ce vizează încadrarea sau neîncadrarea respectivei funcții în categoriile vizate de art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Cât privește valorificarea perioadei îndeplinirii funcției de inspector de specialitate la Consiliul Județean Dolj (și, conform deciziei civile nr. 1450/2022 a Tribunalului Vâlcea și a perioadei serviciului militar obligatoriu), Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 546/1972 privind recunoașterea vechimii în munca juridică a absolvenților cu diplomă ai facultăților de drept, care ocupă unele funcții în sistemul organelor puterii și administrației de stat, precum și în organizațiile obștești:

"Se consideră vechime în munca juridică, dacă prin lege nu se dispune altfel, perioada de activitate desfășurată de absolvenții cu diplomă ai facultăților de drept, în aparatul organelor puterii de stat și în sistemul organelor administrației de stat, în funcții pentru care indicatoarele de studii și vechime prevăd condiția studiilor superioare juridice. Se consideră vechime în muncă juridică și perioadele de activitate desfășurată de absolvenții cu diplomă ai facultăților de drept în funcțiile eligibile din organele supreme ale puterii de stat și din organele centrale ale administrației de stat, în funcțiile de președinte, prim-vicepreședinte sau vicepreședinte al comitetului executiv al consiliului popular, precum și în funcțiile eligibile din cadrul organizațiilor obștești, dacă în cadrul atribuțiilor ce le revin acești absolvenți exercită o activitate de natură juridică. De asemenea, se consideră vechime în munca juridică perioadele de activitate desfășurate de absolvenții cu diplomă ai facultăților de drept, în funcțiile prevăzute în alineatele precedente, la fostele sfaturi populare."

Asimilarea vizată de antereferitul text normativ privește vechimea în muncă juridică, iar nu exercitarea concretă a profesiei de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult, profesii limitativ reglementate de art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, ce sunt de strictă interpretare. Cu alte cuvinte, desfășurarea unei activități de natură juridică, în sensul expunerii de motive a Decretului nr. 546/1972 nu echivalează cu exercitarea uneia dintre profesiile indicate de art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004. Ceea ce urmărește, în realitate, contestatorul este o dublă asimilare, aspect nepermis de prevederile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Pe cale de consecință, nu se poate da eficiența dorită de contestator argumentului acestuia ce vizează prevederile art. 2 al Decretului nr. 546/1972, raportate la cele ale art. 47 alin. (3) din Legea nr. 60/1968 pentru organizarea și funcționarea Procuraturii Republicii Socialiste România, art. 26 din Decretul nr. 281/1954 pentru organizarea și exercitarea avocaturii în Republica Socialistă România, art. 12 alin. (3) din Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea și funcționarea oficiilor juridice și art. 3 alin. (3) din Regulamentul privind aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 377/1960 pentru organizarea și funcționarea Notariatului de Stat, aprobat prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1518/1960.

Analizând, în continuare, chestiunea în discuție și din prisma prevederilor art. 104 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, conform cărora judecătorii și procurorii în funcție, precum și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) care au beneficiat de vechime în magistratură potrivit Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, își păstrează această vechime (prevederi ce au natura unei norme tranzitorii, în sensul art. 54 alin. (2) din Legea nr. 24/2000), Înalta Curte reține că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004 (27.09.2004), contestatorul A. nu avea calitatea de magistrat în funcție.

Din această perspectivă se observă că domnul judecător a dobândit calitatea de procuror la data de 09.05.2006, motiv pentru care, la data de 27.09.2004 (a intrării în vigoare a Legii nr. 303/2004) nu era beneficiarul unei vechimi în magistratură, potrivit Legii nr. 92/1992.

De asemenea, nu se poate reține nici teza unei discriminări a contestatorului în raport de magistratul vizat de Hotărârea 459/16.04.2021, întrucât situația contestatorului nu este una comparabilă cu cea a magistratului la care se raportează, câtă vreme acesta din urmă a dobândit calitatea de judecător la data de 07.06.2004, anterior datei de 27.09.2004, când a intrat în vigoare Legea nr. 303/2004.

Concluzionând, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate a Hotărârii nr. 1046 din data de 6 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători invocate de contestatorul A., actul administrativ atacat fiind emis în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente, motiv pentru care nu este întemeiată solicitarea contestatorului de anulare a unui acestui act administrativ.

Față de soluția dată antereferitului capăt principal de cerere, se impune și respingerea capătului accesoriu, prin care contestatorul a solicitat obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la adoptarea unei hotărâri prin care să admită cererea de pensionare.

În raport de considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 29 din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va respinge contestația formulată de A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 1046 din data de 6 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.