ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3962/2023

Ședința publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 08.06.2022, în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, petentul A. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtei Comisia Superioară de Disciplină de pe lângă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România.

Prin încheierea de ședință din data de 22 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de d-nul A. în favoarea pârâtei Comisia Superioară de Disciplină de pe lângă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România.

Împotriva încheierii civile indicate în punctul I.2 de mai sus, a declarat recurs petentul A..

Prin precizările la declarația de recurs depuse la data de 23.11.2022, recurentul a învederat că cererea de intervenție este admisibilă, având în vedere că ar fi fost parte în mai multe dosare execuționale și este nemulțumit de faptul că executarea a fost uneori tergiversată, iar, în alte cazuri, unele cereri ale sale au fost respinse de către executor.

A mai arătat recurentul că procedura de judecată a cererii de intervenție în discuție este cea prevăzută de C. proc. civ. aflat în vigoare în anul 2016, anterior modificărilor aduse de Legea nr. 310/2018, astfel că încheierea de respingere a cererii de intervenție se comunica părților și era susceptibilă de cale de atac, conform prevederilor art. 64 alin. (4) C. proc. civ. în vigoare la data demarării procesului principal.

Legal citați, intimatul-reclamant B. și intimații-pârâți Comisia Superioară de Disciplină de pe lângă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România, Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din România nu au depus întâmpinări.

Ulterior suspendării cauzei prin încheierea din data de 31.05.2023, intimatul - pârât Colegiul director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a invocat, prin cererea de repunere pe rol inadmisibilitatea recursului, iar, din perspectiva fondului recursului formulat de petent, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 indice 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 3 martie 2023 s-a fixat termen de judecată la data de 31 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Prin încheierea de ședință in data de 31 mai 2023, Înalta Curte, constatând că părțile, deși legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea cauzei conform prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Urmare formulării, de către intimatul - pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a unei cereri de repunere pe rol s-a stabilit termen, în vederea discutării acesteia, la data de 20 septembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de obiectul și normele legale incidente, dar și de apărările expuse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de petentul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la criticile exprimate prin cererea de recurs, astfel cum a fost aceasta precizată, Înalta Curte constată că, deși recurentul nu a indicat cazurile de casare pe care înțelege să le exhibe, acesta a invocat, în esență, încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 61, coroborat cu art. 63 și art. 64 alin. (4) C. proc. civ., aspecte ce se circumscriu cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Examinând, din această perspectivă, argumentele expuse de recurent în calea de atac exercitată, Înalta Curte reține că potrivit art. 61 din C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii procesului de face obiectul dosarului nr. x/2016): (1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare, (2) Intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta, (3) Intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți. Potrivit art. 63 din același cod: (1) Cererea de intervenție accesorie va fi făcută în scris și va cuprinde elementele prevăzute la art. 148 alin. (1), care se va aplica în mod corespunzător, (2) Intervenția accesorie poate fi făcută până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecății, chiar și în căile extraordinare de atac, iar conform art. 64 alin. (4) prima teză din același cod: încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă.

Prima instanță a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție formulată de petentul A., apreciind, în esență, neîndeplinite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 61 C. proc. civ., întrucât nu a fost făcută dovada existenței unui interes propriu în raport de obiectul dosarului nr. x/2016

Prin motivele de recurs se învederează că cererea de intervenție a fost formulată cu justificarea unui interes propriu în a lua parte la rezolvarea litigiului, însă Înalta Curte apreciază susținerile recurentului ca fiind nefondate.

Instanța de control judiciar reține că interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere, indiferent de natura acesteia (cerere de intervenție, cerere de chemare în judecată sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Această condiție este reglementată atât de art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 C. proc. civ. (potrivit cărora una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile constă în justificarea unui interes), dar și de art. 61 alin. (1) din același cod (cu incidență directă în materia analizată în cauza pendinte).

Din cuprinsul normelor legale menționate rezultă că și terțul care intervine în proces trebuie să justifice întotdeauna un interes propriu, indiferent de felul intervenției, aceasta fiind o condiție sine qua non pentru exercitarea oricărei forme concrete de manifestare a acțiunii civile.

Deși natura juridică a intervenției accesorii este de apărare, trebuie reținut că terțul nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit, acesta trebuind să justifice interesul personal în participarea la judecata procesului ce se desfășoară între alte persoane.

Astfel, intervenientul trebuie să dovedească un interes propriu, chiar dacă în cadrul procesului în care intervine nu pretinde un drept propriu și trebuie să urmărească obținerea unui folos pentru sine, iar nu numai pentru partea a cărei poziție o susține.

Pornind de la aceste premise, se observă că obiectul cauzei deduse judecății în dosarul principal cu nr. x/2016 al Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a constat în contestația formulată de B. împotriva hotărârii nr. 8 din 30.10.2015 a Consiliului de disciplină al Camerei executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a hotărârii nr. 2 din 15.01.2016 a Comisiei superioare de disciplină de pe lângă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești în dosarul nr. x/2015, prin care s-a dispus excluderea numitului B. din profesia de executor judecătoresc.

Se reține că părți în procedura disciplinară sunt, în calitate de subiect activ, Ministerul justiției sau Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești (conform art. 48 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 și art. 60 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000) și executorului judecătoresc, în calitate de subiect pasiv.

De asemenea, din contestația depusă de numitul B., rezultă că procedura disciplinară a analizat faptele și actele de executare efectuate și dispuse cu ocazia instrumentării dosarelor de executare nr. 48/ex/2014, nr. 1515/ex/2014 și nr. 190/ex/2015, iar, prin cererea de intervenție voluntară accesorie, petentul A. nu a indicat că ar fi fost parte în aceste dosare de executare (din contestația formulată de B. rezultând că alta ar fi fost identitatea părților vizate de antereferitele dosare de executare).

În raport de astfel de aspecte, în mod corect prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile legale de admisibilitate a cererii de intervenție accesorie. Simpla calitate a petentului de parte în mai multe dosare execuționale ori faptul că petentul a fost nemulțumit de potențiale tergiversări ale unor astfel de dosare sau, în alte cazuri, de faptul că unele cereri ale sale au fost respinse de către executor, nu sunt suficiente pentru a justificat interesul petentului în a interveni în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, neexistând un folos concret pentru sine, urmare verificării legalității hotărârii nr. 8 din 30.10.2015 a Consiliului de disciplină al Camerei executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și hotărârii nr. 2 din 15.01.2016 a Comisiei superioare de disciplină de pe lângă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentului-petent sunt nefondate, nefiind incident cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de petentul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 22 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.