ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3945/2023

Ședința publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 15.12.2021 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea și Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele (fostă Pațal) au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, anularea Deciziei nr. 9805/29.09.2021 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii care să conțină propunerea acordării de măsuri compensatorii sub formă de puncte pentru imobilul teren intravilan în suprafață de 3235 mp, identificat cu nr. topo. x, înscris în C.F. nr. x Pățal.

Prin sentința civilă nr. 44 din 7 martie 2022, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea și Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței indicate în punctul I.2 de mai sus au declarat recurs reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea și Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele (fostă Pațal), întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Recurentele-reclamante au învederat, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea în mod eronat atât a prevederilor art. 1 alin. (1), (4) și (6), art. 2 alin. (1) și (4) și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, cât și a prevederilor art. 5 alin. (5) din același act normativ, coroborat cu art. 16 din Legea nr. 165/2013, dar și a efectelor juridice ale Decretului nr. 358/1948 și art. 26 și 33 din Decretul - lege nr. 115/1938.

Printr-un prim set de argumente, recurentele - reclamante au susținut teza unei omisiuni de pronunțare asupra caracterului abuziv al preluării, câtă vreme Decretul nr. 358/1948 reprezintă actul normativ emis în perioada de referință prevăzută de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, prin care s-a preluat abuziv întreaga avere mobilă și imobilă a Bisericii Greco-Catolice din România și a entităților juridice din structura sa organizatorică (Episcopii, Parohii, Fundații, etc), inclusiv nr. topo. x Pățal). Practic, întreaga Biserică Greco - Catolică, cu toate, a fost desființată ca subiect de drept civil, astfel încât nu mai putea fi titulara niciunui drept.

În raport de astfel de aspecte, recurentele au apreciat că, înainte de data reținută de instanța de fond ca moment al preluării, respectiv anul 1974, a preexistat o primă preluare abuzivă, în anul 1948, care s-a făcut direct de către Statul Român de la Parohia Greco-Catolică Pățal, fără niciun titlu.

În opinia recurentelor, urmare celor de mai sus, este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de retrocedare prevăzută la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.

Totodată, recurentele au învederat că, pentru admisibilitatea cererii de retrocedare prin echivalent, nu este necesar ca bunul imobil să se afle în proprietatea persoanelor juridice enumerate la art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, deoarece această normă de drept material se referă la retrocedarea în natură a imobilelor. Această concluzie rezultă, în opinia recurentelor, din interpretarea sistematică a tuturor prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, pe care judecătorul fondului nu a avut-o în vedere la soluționarea cauzei. Bunăoară, atâta timp cât art. 6 alin. (1) din acest act normativ face referire la posibilitatea "acordării măsurilor reparatorii în echivalent potrivit art. 5 alin. (5)" în ipoteza înstrăinării legale a bunului imobil după 22 decembrie 1989, este imposibil ca acest bun să se afle în proprietatea persoanelor juridice prevăzute la art. 2, cum a considerat instanța de fond. În acest sens, recurentele au evocat și prevederea din art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, care se referă la "deținătorul actual" al imobilului, iar nu la proprietar, adică la persoanele juridice de drept public prevăzute la art. 2.

Printr-un alt set de argumente, recurentele au învederat că, întrucât nu este posibilă retrocedarea terenului în natură, potrivit prevederilor art. 1 alin. (6) și art. 2 alin. (4), coroborate cu art. 16 din Legea nr. 165/2013, restituirea se poate face prin echivalent.

Recurentele au opinat și că este aplicabil, în speță, inclusiv art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, deoarece acesta nu conține nicio limitare cu privire la șirul înstrăinărilor și, implicit, nicio distincție cu privire la persoana înstrăinătorului. De asemenea, luând în considerare că înstrăinarea din anul 2003 s-a făcut înainte de formularea cererii de retrocedare nr. x/24.01.2006, aceasta are caracter legal, nefiind incidente prevederile art. 6 alin. (2) din același act normativ.

Totodată, în raport de prevederile art. 5 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000, recurentele au considerat nelegală înlăturarea, de către instanța de fond, a aplicabilității art. 16 din Legea nr. 165/2013.

Mai mult, recurentele au apreciat că instanța de fond a calificat, în mod greșit, Legea nr. 165/2013 ca fiind lege generală în materie, din moment ce însuși art. 5 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 - ca normă de trimitere - o califică expres drept lege specială, care reglementează regimul juridic al măsurilor reparatorii în echivalent.

Având în vedere prevederile art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, în opinia recurentelor, intimata-pârâtă trebuia să emită o decizie care să conțină propunerea acordării măsurilor reparatorii în echivalent, care, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, au devenit măsuri compensatorii sub formă de puncte.

Nu în ultimul rând, recurentele au învederat că atunci când s-a referit la preluarea de către Parohia Ortodoxă Română din Pățal (Izvoarele) a imobilului în litigiu, conform încheierii de intabulare nr. x/23.12.1974, judecătorul fondului a omis să examineze efectele juridice ale Decretului nr. 358/1948 și prin prisma normelor juridice speciale vizând caracterul extratabular al exproprierii, respectiv art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938.

Au arătat recurentele că, dacă imobilele în litigiu au fost preluate abuziv de Statul Român prin Decretul nr. 358/1948, această situație juridică primează și îi era "opozabilă" intimatei-pârâte față de orice altă înscriere de carte funciară ulterioară, în condițiile în care preluarea s-a făcut abuziv, fără titlu și a fost anterioară momentului înscrierii în cartea funciară din anul 1974. De asemenea, potrivit art. 33 din Decretul-Lege nr. 115/1938, "cuprinsul cărții funciare (...) se consideră exact în folosul aceluia care a dobândit prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real" ceea ce înseamnă că în cazul dobândirilor cu titlu gratuit, nu mai operează prezumția forței probante a înscrierilor de carte funciară.

Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, apărările susținute în fața instanței de fond.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 5 iulie 2022 s-a fixat termen de judecată la data de 20 septembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea și Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele (fostă Pațal) este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

În fapt, prin cererea de retrocedare nr. x/24.01.2006, reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea și Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele (fostă Pățal) au solicitat retrocedarea imobilului teren intravilan, în suprafață de 3235 mp., identificat cu nr. topo xb, înscris inițial în C.F. nr. x Pățal, ulterior transcris în C.F. nr. x Pățal.

Cererea de retrocedare a fost soluționată prin Decizia nr. 9805 din 29 septembrie 2021, emisă de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, în sensul respingerii sale, cu motivarea că imobilul solicitat nu se află în proprietatea statului sau a uneia dintre persoanele juridice enumerate la art. 1, alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, ci în proprietatea Parohiei Ortodoxe Române din Izvoarele, persoană juridică de drept privat.

Învestită cu anularea Deciziei nr. 9805 din 29 septembrie 2021, emisă de pârâtă, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată, apreciind că nu este îndeplinită una din condițiile esențiale prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000 pentru soluționarea favorabilă a unei cereri de retrocedare, respectiv aceea ca imobilul să se afle în proprietatea statului sau a unei persoane juridice dintre cele menționate de lege pentru a se putea dispune retrocedarea.

Recurentele afirmă expres în fila x a memoriului de recurs că, dată fiind înstrăinarea imobilului de către Parohia Ortodoxă Română din Izvoarele în anul 2003 către persoane fizice, ce este plasată temporal anterior formulării cererii de retrocedare, înstrăinarea are caracter legal, nefiind incidente prevederile art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000.

Criticile formulate de recurentele-reclamante Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea și Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele (fostă Pățal), subsumate motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privesc maniera în care prima instanță a interpretat și aplicat prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, referitoare la solicitarea de acordare a măsurilor reparatorii, analizate în mod coroborat cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.

Aceste critici sunt întemeiate, Înalta Curte neîmpărtășind opinia exprimată de judecătorul fondului în ceea ce privește soluția dată cererii în anulare a Deciziei nr. 9805 din 29 septembrie 2021 emisă de pârâtă.

Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 prevede astfel: (1) În cazul în care imobilele ce fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență au fost înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989, titularii cererilor de retrocedare pot opta pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent potrivit art. 5 alin. (5).

Din cuprinsul acestui text normativ, Înalta Curte reține că, în cazul retrocedării prin acordarea măsurilor reparatorii, ipoteza vizată este cea ca imobilul să se fi aflat în proprietatea statului sau a unei persoane juridice dintre cele menționate de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, anterior înstrăinării acestora.

Dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România arată că: Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

De asemenea, conform art. 3 alin. (6) teza I din același act normativ: Comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deținătoare prevăzută la art. 2 va analiza documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială.

Art. 1 teza I din Normele de aplicare ale O.U.G. nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1.164/2002, statuează că: Sunt considerate abuzive acele preluări de proprietate, cu privire la imobile aparținând cultelor religioase, care s-au produs în temeiul sau ca efect al unor acte normative ori administrative emise în intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, denumit în continuare perioada de referință, dacă nu s-au acordat despăgubiri juste și echitabile în raport cu perioada preluării.

Imobilul ce face obiectul cauzei pendinte provine din topograficele înscrise inițial în cartea funciară nr. x Pățal, ulterior fiind transcris în 23 decembrie 1974 în altă carte funciară, respectiv în C.F. nr. x Pățal, pentru ca apoi să fie înscris cu numărul cadastral xb în C.F. nr. x Viișoara Jud. Bihor .

Pentru aprecierea incidenței, în speță, a prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, sunt relevante, așadar, înscrierile în C.F. nr. x Pățal din care provin topograficele în litigiu, iar din astfel de înscrieri (conform traducerii din limba maghiară în limba română aflată la filele x ale dosarului de fond) rezultă că primul proprietar al imobilelor înscrise în această carte funciară a fost cultul greco-catolic, aspect care, de altfel, nu este contestat de niciuna dintre părți.

Prin încheierea nr. 12007/23.12.1974 din C.F. nr. x a localității Pățal, foaia de proprietate B, poziția 1, se evidențiază intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. top. xb în favoarea Parohiei Ortodoxe Române din Izvoarele, în temeiul Decretului nr. 358/1948.

Instanța de recurs mai reține și că, la momentul atribuirii imobilului Parohiei Ortodoxe Române Izvoarele, aceasta era o persoană juridică, în sensul art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, întrucât, potrivit art. 28 din Decretul nr. 177/1948, cultele religioase erau definite ca fiind persoane juridice, atât ele, cât și părțile lor componente locale.

În ceea ce privește apărările întemeiate pe art. 33 din Decretul nr. 115/1938 și principiul forței probante absolute a înscrierii în CF, instanța apreciază că acestea nu își găsesc aplicabilitatea în cauză, întrucât aceste dispoziții reprezintă legea generală în materie, însă legile speciale de retrocedare au prevăzut derogări în situații precum cea din speță, când se prezumă că anumite preluări sunt abuzive.

Se mai observă și că, potrivit art. 33 din Decretul nr. 115/1938, cuprinsul cărții funciare, cu excepția îngrădirilor și excepțiunilor legale, se consideră exact în folosul aceluia care a dobândit prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, dacă în momentul dobândirii dreptului nu a fost notată în cartea funciară vreo acțiune prin care se contestă cuprinsul ei, sau dacă nu s-a cunoscut pe altă cale această inexactitate. Or, instanța constată că, din înscrierile CF și actele ce au stat la baza lor, dreptul de proprietate a fost atribuit către Biserica Ortodoxă Română în mod gratuit și nu prin act juridic cu titlu oneros.

În consecință, instanța de control judiciar constată că în mod nelegal s-a concluzionat, de instanța de fond, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000 pentru retrocedare, în sensul ca imobilul să se afle în proprietatea statului sau a unei persoane juridice dintre cele menționate de lege pentru a se putea dispune retrocedarea imobilelor. Condiția premisă a retrocedării este aceea a preluării abuzive, cu sau fără titlu, de către Statul Român sau de persoanele juridice, în perioada 1945-1989, a imobilului, iar aceasta este îndeplinită în cauză.

Referitor, însă, la cererea reclamantelor privind obligarea intimatei-pârâte la emiterea unei decizii care să conțină propunerea de acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte, instanța de recurs constată că această cerere nu a făcut obiectul analizei Comisiei speciale de retrocedare, cererea de retrocedare fiind respinsă exclusiv prin reținerea neîndeplinirii condiției ca imobilul să se afle în proprietatea statului sau a unei persoane juridice dintre cele menționate de lege.

Instanța de judecată nu se poate substitui intimatei-pârâte în analiza restului condițiilor de admisibilitate a cererii de retrocedare.

Totodată, se reține că, potrivit art. 1 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, măsurile reparatorii se acordă potrivit legii speciale, respectiv Legea nr. 165/2013, în baza urmării procedurii prevăzute de aceasta, competentă în acordarea despăgubirilor fiind Comisia Specială pentru Stabilirea Despăgubirilor (pct. 6 din norme de aplicare a art. 2 din O.U.G. nr. 94/2000), procedură administrativă căreia, de asemenea, instanța nu i se poate substitui, fără a încălca principiul separației puterilor în stat.

În consecință, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, raportat la textele normative anterior reținute, se impune anularea Deciziei nr. 9805/29.09.2021, emisă de pârâtă, urmând ca pârâta să soluționeze cererea de restituire a imobilului teren în suprafață de 3235 m.p., identificat cu nr. topo xb înscris în C.F. x Pațal, în urma analizării celorlalte condiții pentru retrocedarea imobilelor prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000.

Pentru considerentele prezentate anterior, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea și Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele (fostă Pațal), casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, va admite în parte acțiunea formulată de reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea și Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele (fostă Pațal), va anula Decizia nr. 9805/29.09.2021, emisă de pârâtă și va obliga pârâta la soluționarea cererii de restituire a imobilului teren în suprafață de 3235 m.p., identificat cu nr. topo xb înscris în C.F. x Pațal în urma analizării celorlalte condiții pentru retrocedarea imobilelor prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, urmând să respingă restul pretențiilor, ca neîntemeiate.

Totodată, observând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de recurentele Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea și Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele (fostă Pațal), instanța de control judiciar urmează să o respingă, față de neîndeplinirea condiției impuse de art. 452 C. proc. civ. privind depunerea, până la data închiderii dezbaterilor, a dovezii existenței și întinderii unor astfel de cheltuieli și de faptul că în cauză, dat fiind caracterul scutit al cauzei de la plata taxei de timbru, nu a fost achitată o astfel de taxă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea și Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele (fostă Pațal) împotriva sentinței civile nr. 44 din 7 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea și Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele (fostă Pațal) în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Anulează Decizia nr. 9805/29.09.2021, emisă de pârâtă și obligă pârâta la soluționarea cererii de restituire a imobilului teren în suprafață de 3235 m.p., identificat cu nr. topo xb înscris în C.F. x Pațal în urma analizării celorlalte condiții pentru retrocedarea imobilelor prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000.

Respinge restul pretențiilor, ca neîntemeiate.

Respinge cererea recurentelor Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea și Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Izvoarele (fostă Pațal) de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.