ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3736/2023

Ședința publică din data de 13 iulie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2021 la data de 19 ianuarie 2021, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Suceava, a solicitat:

- obligarea pârâtelor debitoare, în baza contractelor de concesiune/subsecvente de prestări servicii, actelor adiționale și acordurilor cadru prin care s-a convenit prestarea unor servicii la plata sumei de 11.900 RON (aferentă lunii august, adică 10.000 RON + TVA), respectiv dreptul exclusiv de creanță, dobândit în baza decontului justificativ, facturii și contractelor în vigoare, aferente acțiunilor sanitar veterinare efectuate în raza sa de competență, în baza Ordonanței de Guvern nr. 117/2020, conform cărora pârâta ANSVSA prin Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și-a însușit prin semnătură și ștampilă debitul pentru luna august 2020.

- obligarea pârâtelor la achitarea integrală a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 771 din 18 mai 2021 Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la 24 iunie 2021 sub nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 80 din 18 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA).

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Suceava (DSVSA), ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, după rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 6 alin. (3) din Anexa la O.U.G. nr. 117/2020.

A susținut recurenta că instanța de fond a respins în mod eronat cererea de chemare în judecată și nu a obligat pârâtele la achitarea sumei de 10000 RON, pe motiv că nu au fost atașate decontul justificativ, factura și celelalte documente justificative prevăzute de O.G. nr. 42/2004, întrucât toate documentele de care face vorbire instanța de fond au fost depuse la DSVSA, împreună cu decontul justificativ și factura.

Totodată, în mod greșit a reținut instanța de fond că nu pot fi obligate pârâtele la achitarea sumei de 10.000 RON aferente lunii august 2020, întrucât lipsește actul adițional, deoarece:

- pe de o parte, suma de bani este solicitată și acordată ca urmare a serviciilor deja prestate în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 117/2020:

- pe de altă parte, O.U.G. nr. 117/2020 nu condiționează acordarea sumei de bani de încheierea actului adițional, ci doar recomandă încheierea unui act adițional, ceea ce în speță s-a întâmplat.

4.1 Intimata-pârâtă Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Suceava a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, a arătat că decontul nu a fost semnat și avizat de către toate persoanele competente, nu a fost ștampilat și înregistrat la DSVSA Suceava, instituția nerecunoscând astfel debitul pretins. Astfel, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, astfel că instituția nu este obligată la achitarea sumei pretinse.

Mai mult, reclamanta nu este îndreptățită la plata unor servicii pe care nu le-a prestat, sens în care a procedat la stornarea facturii aferente lunii august.

În concluzie, a arătat intimata că recurenta nu poate pretinde decontarea unor servicii neefectuate și fără respectarea normelor legale incidente.

4.2 Intimata-pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtelor, în baza contractelor de concesiune/subsecvente de prestări servicii, actelor adiționale și acordurilor cadru prin care s-a convenit prestarea unor servicii la plata sumei de 11.900 RON (aferentă lunii august, adică 10.000 RON + TVA), respectiv dreptul exclusiv de creanță, dobândit în baza decontului justificativ, facturii și contractelor în vigoare, aferente acțiunilor sanitar veterinare efectuate în raza sa de competență, în baza Ordonanței de Guvern nr. 117/2020, conform cărora pârâta ANSVSA prin Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și-a însușit prin semnătură și ștampilă debitul pentru luna august 2020.

Soluționând cauza, curtea de apel a respins acțiunea reclamantei, reținând că, în speță, reclamanta nu a făcut dovada că ar fi depus la DSVSA Suceava toate aceste documente justificative, motiv pentru care, susține pârâta că decontul depus în copie la dosar nu a fost aprobat și avizat de organele competente. Mai mult decât atât, acest decont a fost urmat de emiterea de către reclamantă a facturii nr. x/24.09.2020, în valoare de 11.900 RON, care a fost ulterior stornată de reclamantă, conform facturii storno nr. x/20.10.2020.

Instanța de fond a apreciat că exclusiv contractul de concesiune încheiat cu DSVSA Suceava nu poate constitui fundamentul acordării sumei de 10.000 RON plus TVA pentru luna august 2020, în contextul în care reclamanta nu a depus documentele justificative care să ateste efectuarea în această lună a tuturor activităților asumate, respectarea programului zilnic de 8 ore și îndeplinirea tuturor obligațiilor prevăzute de O.U.G. nr. 117/2020.

Analizând hotărârea primei instanțe sub aspectul interpretării normelor de drept material aplicabile în cauză, pretinse de către recurente a fi nesocotite, instanța de control judiciar reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, potrivit cărora pentru efectuarea în exploatațiile nonprofesionale a unor activități sanitar-veterinare cuprinse în programul acțiunilor de supraveghere, prevenire și control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor și ecvideelor, precum și a altor acțiuni prevăzute în alte programe naționale, pe care Autoritatea trebuie să le pună în aplicare, direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București încheie contracte de concesiune pe o durată de 5 ani cu medicii veterinari organizați în condițiile legii sau pot angaja personal sanitar-veterinar propriu, în condițiile legii, în situațiile în care nu se pot încheia contracte cu medicii veterinari, organizați în condițiile legii.

Potrivit art. IV (1) din Legea nr. 236/2019, beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora.

Conform art. 6 alin. (1) și (2) din Anexa la O.U.G. nr. 117/2020 (forma în vigoare până la 19.12.2020) "(1) Beneficiarii contractelor pentru realizarea activităților prevăzute la art. 15 alin. (2) din ordonanță primesc suma de 10.000 RON, exclusiv TVA, din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, prin bugetul direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în baza decontului și a documentelor justificative. (2) Decontul prevăzut la alin. (1), însoțit de documentele justificative, se depune până pe data de 5 a lunii în curs pentru luna anterioară, iar decontarea sumei respective se realizează în maximum 20 de zile de la depunerea acestuia." iar alin. (6) prevedea că "(6) Decontul justificativ și documentele aferente activităților prevăzute la alin. (5) sunt verificate, în maximum 5 zile de la depunere, de către Serviciul/Biroul control oficial - sănătate și bunăstare animală, respectiv de către Serviciul/Biroul economic din cadrul direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București și aprobat de directorul executiv în vederea realizării plății."

Totodată, potrivit art. 8 alin. (7) din Anexa la O.U.G. nr. 117/2020 "(7) Prevederile alin. (1) - (6) se aplică în mod corespunzător și decontului prevăzut la art. 6, aferent activităților din luna pentru care se întocmește acest decont, depus de beneficiarii contractelor de concesiune și/sau contractelor de servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019, prin încheierea, în condițiile legii, a unui act adițional la acestea."

Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale raportat la situația de fapt din speță, rezultă că, pentru a beneficia de dreptul recunoscut de lege, era necesar ca reclamanta să depună decontul și actele justificative în conformitate cu dispozițiile legale.

Or, recurenta-reclamantă a dovedit în cauză că a depus la pârâta DSVSA decontul și actele justificative prevăzute de art. 6 alin. (1) din Anexa la O.U.G. nr. 117/2020, potrivit înscrisurilor aflate la filele x și următoarele dosar recurs.

În cauza de față, reclamanta nu susține acordarea sumei doar în temeiul contractului dintre părți și a dispoziției legale ce prevede plata sumei de 10.000 RON lunar, legitimitatea acțiunii fiind demonstrată prin depunerea deconturilor și a documentelor doveditoare ale realizării acțiunilor sanitar-veterinare pe teritoriul de competență.

Pe de altă parte, faptul că pentru luna august 2020 aceste sume nu ar fi fost prevăzute în buget, iar pârâta Autoritatea Naționala Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor nu a virat contravaloarea sumelor aferente efectuării prestării acestor servicii nu reprezintă motive care din punct de vedere legal să poată afecta dreptul recurentei-reclamante la plata acestei sume.

Pentru motivele expuse succint mai sus, instanța de control judiciar conchide în sensul că prima instanță a interpretat și aplicat greșit normele de drept material incidente în speță, confirmându-se, deci, critica recurentei sub aceste aspect.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 80 din 18 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Va casa în parte sentința atacată și, rejudecând:

Va admite în parte acțiunea precizată.

Va obliga pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Suceava să plătească reclamantei suma de 10.000 RON, plus TVA, aferentă lunii august 2020, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în temeiul O.U.G. nr. 117/2020.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 80 din 18 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și, rejudecând:

Admite în parte acțiunea precizată.

Obligă pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Suceava să plătească reclamantei suma de 10.000 RON, plus TVA, aferentă lunii august 2020, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în temeiul O.U.G. nr. 117/2020.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 13 iulie 2023.