ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3563/2023

Ședința publică din data de 28 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 iulie 2021, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din 31 ianuarie 2022, reclamantele A. (fostă "B." și "C."), D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. - Q. și R., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, au solicitat obligarea pârâtului la soluționarea cererii de eliberare a avizului expres prevăzut de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, necesar pentru înființarea Federației Române de Skandenberg-Armwrestling, sub sancțiunea aplicării de penalități de 1000 RON/zi de întârziere, de la pronunțarea hotărârii și până la emiterea avizului expres, precum și plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 142 din 31 ianuarie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului să soluționeze cererea reclamanților de emitere și comunicare a avizului expres prevăzut de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, sub sancțiunea aplicării de penalități în cuantum de 500 RON/zi de întârziere.

Împotriva sentinței civile nr. 142 din 31 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sportului (fost Ministerul Tineretului și Sportului), întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

Sub un prim motiv de recurs, pârâtul reiterează excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată, susținând că emiterea avizului este de competența Ministerului Tineretului și Sportului, instanța de judecată neputând obliga această autoritate la emiterea actului administrativ. Soluționarea unei cereri în sensul solicitat prin acțiune ar echivala cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, respectiv cu o ingerință în atribuțiile exclusive ale puterii executive.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, pârâtul critică soluția dată cu privire la excepția inadmisibilității cererii, pe care instanța de fond a calificat-o ca fiind apărare de fond. Susține imposibilitatea emiterii avizului expres prevăzut de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 69/2000 în lipsa dovezii disponibilității denumirii eliberate de Ministerul Justiției. În speță, dovada de disponibilitate a denumirii Federația Română de Skanndenberg - Armwrestling, eliberată sub nr. x/16.06.2021, a fost revocată de Ministerul Justiției. Cum din interpretarea coroborată a art. 36 alin. (1) cu art. 95 din Legea nr. 69/2000 rezultă că avizul expres solicitat de intimatele-reclamante este condiționat de dovada disponibilității denumirii, eliberată de Ministerul Justiției, rezultă că prima instanță a respins în mod nelegal excepția inadmisibilității cererii.

Prin ultimul motiv de recurs, pârâtul suține că hotărârea este dată cu nerespectarea principiului disponibilității prevăzut de art. 9 C. proc. civ.. Deși cererea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței de fond la data de 13.07.2021 și s-a raportat la cererile nr. x/23.02.2021, nr. y/25.03.2021 și nr. 2571/10.05.2021, iar reclamanții nu au precizat/completat acțiunea până la data pronunțării hotărârii, instanța de fond și-a motivat sentința pe un fapt viitor în raport cu data sesizării sale, respectiv pe completările aduse dosarului administrativ în luna septembrie 2021.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatele-reclamante au invocat excepțiile tardivității și nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La termenul de judecată din 28 iunie 2023, intimatele-reclamante au renunțat la susținerea excepțiilor invocate prin întâmpinare, însă au invocat o nouă excepție, a lipsei de obiect a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. Având a se pronunța cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., asupra excepției lipsei de obiect a recursului, invocată de intimatele-reclamante, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată.

Excepția lipsei de obiect a fost susținută în raport de împrejurarea că, ulterior declarării căii de atac, recurentul-pârât Ministerul Sportului a emis avizul expres nr. 6945/23.08.2022, astfel cum a fost obligat prin sentința recurată.

Însă, o astfel de împrejurare nu lasă fără obiect calea de atac declarată. Obiectul căii de atac este sentința recurată, iar emiterea avizului expres echivalează cu o punere în executare a dispozițiilor acesteia, astfel că excepția ar putea viza numai interesul procesual în susținerea recursului, iar nu obiectul recursului. Înalta Curte nu a înțeles, însă, să recalifice excepția invocată, întrucât eliberarea avizului nu echivalează fără dubiu cu o desistare de motivele de nelegalitate invocate la adresa sentinței instanței de fond.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge excepția lipsei de obiect a recursului, ca neîntemeiată.

II.2. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru considerentele ce se succedă.

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deși recurentul-pârât Ministerul Sportului a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile expuse se circumscriu și cazurilor de casare prevăzute de pct. 4 și 5 ale aceluiași text de lege. Astfel, criticile referitoare la greșita respingere a excepției necompetenței generale a instanțelor de judecată se circumscriu art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., iar criticile referitoare la greșita respingere a excepției inadmisibilității acțiunii pot fi subsumate art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod, urmând a fi analizate din această perspectivă.

În ceea ce privește criticile vizând modul de soluționare a excepției necompetenței generale a instanțelor de judecată, circumscrise cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., se reține că excepția a fost soluționată prin încheierea din 6 decembrie 2021, iar în recurs, recurentul-pârât a reiterat argumentația expusă în fața instanței de fond, prin care a susținut că instanța de judecată nu poate obliga autoritatea pârâtă la emiterea avizului expres, fără a depăși atribuțiile puterii judecătorești și a interfera în atribuțiile puterii executive.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că excepția este neîntemeiată, în raport de dispozițiile art. 1, art. 2 alin. (1) lit. h) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, care statuează asupra dreptului oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim, prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. În speță, intimatele-reclamante au invocat nesoluționarea de către autoritatea pârâtă a cererii de emitere a avizului expres prevăzut de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, contestând, așadar, un act administrativ asimilat, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Astfel fiind, dreptul de acces la instanță este garantat prin dispozițiile art. 21 din Constituție și se exercită în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

De altfel, argumentele invocate de recurentul-pârât în susținerea excepției se referă la fondul cauzei și au fost corect analizate de prima instanță ca aspecte de temeinicie a acțiunii.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile recurentului-pârât referitoare la soluția dată asupra excepției necompetenței generale a instanțelor de judecată.

În ceea ce privește criticile vizând modul de soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii, circumscrise cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a constatat că această excepție reprezintă, în realitate, o apărare de fond, câtă vreme argumentele expuse în susținerea excepției nu se referă la neîntrunirea condițiilor de exercitare a acțiunii civile, astfel cum sunt prevăzute de art. 32 C. proc. civ., ci tind să demonstreze lipsa de temeinicie a acțiunii, din perspectiva neîndeplinirii condițiilor legale de emitere a avizului expres, prevăzute de art. 36 alin. (1) raportat la art. 95 din Legea nr. 69/2000.

Prin urmare, și aceste critici vor fi respinse ca nefondate, instanța de recurs constatând că soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii este legal dispusă.

Înalta Curte constată că sunt nefondate și criticile expuse cu privire la fondul cauzei, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurentul-pârât a susținut că la data promovării acțiunii nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege în vederea emiterii avizului expres, completarea documentației cu actele necesare survenind pe parcursul soluționării cauzei.

În ceea ce privește invocata lipsă a dovezii de disponibilitate a denumirii "Federația Română de Skandenberg - Armwrestling", ca urmare a revocării de către emitentul Ministerul Justiției a dovezii eliberate sub nr. x/16.06.2021, Înalta Curte constată că această împrejurare nu privește cererea de emitere a avizului expres, formulată de intimatele-reclamante sub nr. x/23.02.2021, ci privește cererea nr. x/11.03.2021, depusă de un alt solicitant, numitul S., care nu face obiectul prezentului litigiu. Ca urmare, situația relevată de recurentul-pârât cu privire la revocarea dovezii de disponibilitate a denumirii nr. 191163/16.06.2021 nu prezintă relevanță în analiza de legalitate a actului administrativ asimilat contestat în cauză (nesoluționarea în termenul legal a cererii formulate de intimatele-reclamante).

Referitor la completarea documentației care însoțește cererea de emitere a avizului expres în cursul soluționării cauzei de față, Înalta Curte observă că, într-adevăr, la data la care intimatele-reclamante au depus cererea (23.02.2021), aceasta nu cuprindea actele de înființare în formă autentică, acordul prealabil al Secretariatului General al Guvernului cu privire la folosirea cuvintelor "național" și "român" și nici dovada disponibilității denumirii, astfel cum rezultă din dispozițiile coroborate ale art. 36 alin. (1) și art. 95 din Legea nr. 69/2000. Totuși, ulterior, acestea s-au conformat solicitărilor scrise ale Ministerului Sportului și au depus atât actele în formă autentică, cât și acordul Secretariatului General al Guvernului. După formularea cererii de chemare în judecată, intimatele au obținut și dovada disponibilității denumirii "Federația Română de Skandenberg - Armwrestling", emisă de Ministerul Justiției sub nr. x/07.09.2021, valabilă până la data de 07.03.2022 și prelungită ulterior până la 07.06.2022. Această dovadă a fost depusă la autoritatea pârâtă în completarea cererii inițiale, cu adresa nr. x/08.09.2021.

În recurs, autoritatea pârâtă a susținut că în mod greșit prima instanță a avut în vedere completarea din 08.09.2021 a cererii de emitere a avizului expres, întrucât aceasta a survenit după înregistrarea cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte reține că ceea ce au contestat în cauză intimatele-reclamante nu este refuzul nejustificat de al pârâtului de eliberare a avizului expres, ci nesoluționarea cererii administrative în termenul legal, astfel că instanța de contencios administrativ este învestită să verifice dacă, prin raportare la solicitările formulate în scris de autoritatea pârâtă, asociațiile sportive au depus la dosarul administrativ înscrisurile cerute și dacă, în această situație, cererea lor a rămas nesoluționată.

În acest sens, este de observat că, ulterior completării din 08.09.2021, autoritatea pârâtă nu a mai solicitat reclamantelor depunerea vreunui alt înscris în dosarul administrativ și nici nu a procedat la soluționarea cererii de avizare, cel mai târziu în termenul de 30 de zile de la data ultimei completări. Astfel fiind, la data la care instanța de fond a soluționat acțiunea în contencios administrativ, cererea intimatelor-reclamante era în continuare nesoluționată, iar împrejurarea completării documentației administrative după data promovării cererii de chemare în judecată nu justifică nerespectarea de către ministerul pârât a obligației de a soluționa cererea de emitere a avizului expres în termen de 30 de zile de la data la care i-au fost puse la dispoziție toate înscrisurile prevăzute de lege, conform art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, întrucât recurentul-pârât nu a soluționat cererea administrativă formulată de intimate-reclamante și nu a prezentat niciun motiv legal în justificarea conduitei sale, în mod corect prima instanță a admis acțiunea și a obligat Ministerul Sportului să soluționeze cererea reclamantelor de emitere și comunicare a avizului expres prevăzut de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 69/2000. Inexistența unei piedici în soluționarea cererii este dovedită și de emiterea de către recurentul-pârât, după promovarea recursului, a avizului expres nr. 6945/23.08.2022, în baza documentației depuse și completate de intimatele-reclamante.

În consecință, Înalta Curte constată că prima instanță a pronunțat sentința recurată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h) raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 36 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, criticile formulate de recurentul-pârât din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nefiind apte să conducă la reformarea acestei soluții.

Pentru toate aceste considerente, nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Sportului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de obiect a recursului, invocată de intimații-reclamanți, ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Sportului împotriva sentinței civile nr. 142 din 31 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.