ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3115/2023

Ședința publică din data de 8 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Direcția Generală de Protecție Internă, Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat și Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, solicitând încadrarea sa în gradul de invaliditate II sever cu aptitudinea ISE - inapt scoatere din evidență pentru afecțiunile cronice grave invalidante irecuperabile, în temeiul H.G. nr. 56/2012 anexa criterii și bareme medicale - capitolele boli cardiovasculare, respectiv boli ORL și a O.M.A.I. nr. 98/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind funcționarea și atribuțiile Comisiei Centrale de Expertiză Medico - Militară a Ministerului Afacerilor Interne, raportat la faptul că Ministerul Afacerilor Interne (prin DM - CCEMM) nu a emis în termenul legal decizia de soluționare a contestației la prima Decizie (fără viza CCEMM) nr. A 2008/1 din 10.06.2021 a CEMM - SMU Galați cu aptitudinea apt limitat, iar comisia și Direcția Generală de Protecție Internă nu au menționat în procesul-verbal afecțiunile de rinosinuzită cronică polipoidă fronto-etmoido-maxilară bilaterală purulentă, traheobronșită cronică, angină pectorală, epistaxis, defect septal atrial major cu șunt stânga dreapta de 14 mm, bloc de ram drept complet, hipertensiune arterială pulmonară, insuficiență mitrală gr. I, insuficiență tricuspidiană gr. I - II menționate în fișa medicală; constatarea nulității Ordinelor și Dispozițiilor nelegale ale Direcției Generale de Protecție Internă și a deciziei Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat:

- Dispoziția Direcției Generale de Protecție Internă din 10.12.2018 prin care s-a transmis Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat aviz negativ la informații clasificate secrete de stat pe motiv de boală psihică - incompatibilitate prevăzută de lit. h), infirmată medical de Spitalul de Urgență Iași (conform certificatului medical din 20.12.2018).

- Ordinul nr. II/21820 din 28.12.2018 (cu anexa II/20200/29.01.2019) - de punere la dispoziție pe 3 luni retroactiv cu 10.12.2018 conform art. 17 alin. (1), lit. h) din anexa 7 a O.M.A.I. nr. 177/2016 pentru alte cazuri de boală psihică, ordin emis contrar O.M.A.I. nr. 177/2016, după infirmarea medicală a bolii.

- Ordinul nr. II/20474 din 12.03.2019, de prelungire a precedentului pe 3 luni, sub un alt temei, inventat - art. 85 alin. (1) lit. n) și art. 82 din Legea nr. 80/1995 referitoare la ministrul apărării naționale, fără aplicabilitate în prezența normei speciale a art. 17 alin. (1) lit. h) din anexa 7 a O.M.A.I. nr. 177/2016, nulitatea fiind atrasă atât prin greșita motivare în drept, cât și prin aceea că prelungirea primului ordin cu o nouă punere la dispoziție pe 3 luni nu era permisă în cazul temeiului faptic al literei h a alin. (1) din art. 17 din primul ordin, prelungirea fiind contrară articolului următor 18 din anexa 7 a O.M.A.I. nr. 177/2016 și următoarele, bolnavul psihic diagnosticat fiind clasat inapt serviciu militar, interval în care prin mutarea nelegală a fost mutat la Poliția Huși pe Prut, nefiind psihotic așadar.

- Ordinul nr. II/22565 din 01.02.2021 de punere la dispoziție pe 3 luni, retroactiv cu 16.12.2020, când de fapt, până pe 22.01.2021 a lucrat la Poliția mun. Huși prin mutarea anulată, și nu la Direcția Generală de Protecție Internă, sub un alt temei de fapt decât primul ordin din 2018 și cu o greșită motivare în drept, art. 82 și 85 din Legea nr. 80/1995 referindu-se la ministrul apărării, inaplicabile față de norma specială a art. 17.

- Ordinul nr. II/22606 din 17.03.2021 - de prelungire cu 3 luni a precedentului, tot cu un temei de fapt și de drept diferit de cel al Ordinului nr. II/21820 din 28.12.2018, greșit motivat în drept, art. 82 și 85 din Legea nr. 80/1995, referitoare la ministrul apărării fiind inaplicabile față de norma specială a art. 17.

- Ordinul Direcției Generale de Protecție Internă nr. II/22693 din 15.06.2021 de mutare forțată pe un post inferior la I.P.J. Tulcea, prin constrângere, cu nerespectarea dreptului la postul său; constatarea nulității absolute a deciziei ORNISS nr. S/17534 din 10.12.2018 care a fost dată pe baza Dispoziției D.G.P.I. din 10.12.2018 de avizare negativă la informații secrete de stat sub pretextul de boală psihică presupusă, infirmată de certificatul medical din 20.12.2018; anularea dispoziției subsecvente 271120 din 18.06.2021 a șefului I.P.J. Tulcea prin care a fost retrogradat pe un post inferior, prin constrângerea Direcției Generale de Protecție Internă, cu precizarea că în momentul prezentării fișei postului a contestat în scris retrogradarea și mutarea nelegale; reîncadrarea pe vechiul post în cadrul Direcției Generale de Protecție Internă conform Ordinului ministrului afacerilor interne în vigoare nr. II/1137 din 03.02.2017, cu treapta profesională de ofițer specialist principal I (cls. 81, Cl 7,21) și coeficient de salarizare 7,21, poziția 1858 din stat, cu restituirea de îndată a prejudiciului de peste 180.000 RON, reprezentând salariul de bază neachitat. Menționează că obligația subzistă și prin Ordinul Direcției Generale de Protecție Internă nr. II/21308 din 03.03.2017, care confirmă coeficientul de salarizare 7,21 al primului ordin, pe aceeași treaptă și obligarea Direcției Generale de Protecție Internă să îi acorde începând cu 03.02.2017 următoarea treaptă profesională și să îi restituie pe dovadă prejudiciul creat din diferența salariului inferior, achitat de Poliția Huși, I.P.J. Tulcea și Direcția Generală de Protecție Internă, față de cel cuvenit postului și promovării neacordate în treapta profesională, de care a fost deposedat nelegal prin puneri la dispoziție și mutări nelegale, cu recalcularea orelor muncite la poliția judiciară la nivelul postului anterior, cu acordarea de condiții speciale de muncă pentru perioada 10.12.2018 - 05.06.2019 și 15.06.2021 la zi, potrivit H.G. nr. 1294/2001.

Pârâtul Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat a formulat la data de 19.11.2021 întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes în cererea de anulare a deciziei emise de aceasta iar, pe fond, respingerea acțiunii.

Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a formulat la data de 22 noiembrie 2021 întâmpinare prin care a invocat excepția conexității față de un dosar existent pe rolul Tribunalului Vaslui și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin întâmpinarea formulată la data de 22.11.2021, pârâta Direcția Generală de Protecție Internă a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive, a inadmisibilității, a litispendenței cu privire la dosarul nr. x/2021 și a conexității cu aceeași cauză.

La data de 22.11.2021, Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea pe fond a acțiunii.

La data de 17.12.2021 pârâta Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat a depus la dosar un înscris intitulat "răspuns la întâmpinare", care are caracterul unei întâmpinări, prin care a susținut excepția inadmisibilității cererii de anulare a deciziei Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat.

Reclamantul a formulat cerere completatoare prin care a solicitat și încadrarea în gradul II de invaliditate cu aptitudinea inapt scoatere din evidență, în lipsa răspunsului Ministerului Afacerilor Interne în 45 de zile la contestația Deciziei inițiale A/2008/1 din 10.06.2021 a CEMM a S.M Galați, contestând și tardiva Decizia de soluționare nr. 516 din 03.11.2021 împreună cu raportul de expertiză medico - militară 23/427 din 03.11.2021 a Comisiei Centrale de Expertiză Medico - Militară a Ministerului Afacerilor Interne.

La punctul II al acțiunii introductive - cererea de nulitate a Dispoziției Direcției Generale de Protecție Internă din 10.12.2018; Ordinelor Direcției Generale de Protecție Internă nr. II/21820 din 28.12.2018, II/20474 din 12.03.2019, II/22565 din 01.02.2021 și II/22606 din 17.03.2021 (de punere la dispoziție), Ordinului Direcției Generale de Protecție Internă nr. II/22693 din 15.06.2021 de mutare forțată prin constrângere în Deltă la I.P.J. Tulcea și a Deciziei ORNISS nr. S/17534 din 10.12.2018 - completează cererea și cu solicitarea de constatare a nulității tuturor actelor subsecvente prin care i-a fost redusă salarizarea, fiind deposedat de condițiile speciale de muncă.

La punctul III al cererii introductive - solicitarea de anulare a dispoziției subsecvente de retrogradare 271120 din 18.06.2021 a șefului I.P.J. Tulcea, completează cererea și cu cererea de anulare a dispoziției de salarizare subsecvente 271212 din 12.07.2021 prin care i s-a acordat coeficientul de ierarhizare inferior de 2,21 față de cel inițial de 7,21 corespunzător postului de la D.G.P.I. 1858.

La punctul IV al acțiunii introductive - își completează cererea cu solicitarea de obligare a Direcției Generale de Protecție Internă la reîncadrarea pe postul 1858, de care l-a deposedat nelegal, cu coeficientul de ierarhizare 7,21 stipulat în Anexa la OMAI nr. 1137 din 03.02.2017, Ordinul D.G.P.I. nr. S/II21308 din 03.03.2017 și obligarea Direcției Generale de Protecție Internă să-i recalculeze și să-i restituie în termen de 30 de zile solda de funcție ca produs dintre coeficientul de ierarhizare de 7,21 și salariul minim pe economie, în temeiul Legii nr. 153/2017.

Totodată, reclamantul a solicitat obligarea Direcției Generale de Protecție Internă să îi restituie sporul de 7,5 % din solda de funcție acordat specialiștilor de clasă și de 25 % corespunzător următoarei trepte profesionale pe care Direcția Generală de Protecție Internă nu i-a acordat-o din anul 2009, de când deține treapta profesională de ofițer specialist principal I. Pentru distrugerea vieții și carierei, solicită Direcției Generale de Protecție Internă daune de 180.000 RON.

Completează acțiunea de instanță cu punctul V, solicitând obligarea Ministerului Afacerilor Interne, Direcției Generale de Protecție Internă, Inspectoratului de Poliție Județean Tulcea și Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne să-i emită decizia pentru dreptul de pensie de serviciu anticipată parțială, conferit de art. 18, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat ca urmare a îndeplinirii condițiilor legale.

Prin sentința civilă nr. 7 din 18 ianuarie 2022 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității cererii privind anularea Deciziei ORNISS nr. S/17534 din 10.12.2018 și, în consecință, s-a respins ca inadmisibilă această cerere formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat; s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași în ceea ce privește restul solicitărilor și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vaslui.

Împotriva sentinței civile nr. 7 din 18 ianuarie 2022 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 și 8 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, în ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a invocat greșita aplicare a normelor de drept material aplicabile litigiului dedus judecății.

Astfel, a susținut că obiectul cererii in dosarul x/2021 nu a fost reprezentat numai de obligatia de a face, cum a retinut referatul grefei in sentinta, ci asa cum arata petitele 1-5 ale cererii a cerut realizarea drepturilor sale grav încalcate de DGPI-ORNISS, MAI si IPJ Tulcea, prin nulitatea si anularea actelelor abuzive bine mascate prin pretinsa decizie ORNISS S/17534 din 10.12.2018, exceptii de nelegalitate pe care le reia cu privire la toate actele contestate.

În motivarea deciziei instanța a constatat contradicția dintre motivarea de fapt și motivarea de drept a ordinului DGPI II/21820 din 28.12.2018 întemeiat pe art. 17 alin. (1), lit. h) -alte cazuri prevăzute de lege- suspendarea, iar în pagina 14 a constatat faptul că la momentul declanșării procedurii mutării în interesul serviciului prin Decizia ORNISS, DGPI nu a respectat procedura art. 26 - 43 alin. (3) din anexa 7 a OMAI 177/2016 întrucât din adresele x/03.04.2019 și y/31.01.2019 a Direcției Secretariat General din cadrul MAI rezulta că existau posturi vacante cu funcții similare pe care DGPI mi le-a refuzat acționând discreționar, contrar cadrului prescris de anexa 7 a OMAI 177/2016, pentru a-l constrânge să opteze pentru un post inferior celui la care avea dreptul, prestabilit de DGPI la Poliția Huși pe Prut.

În pagina 15 a motivării deciziei Curtea a reținut că urmare a anulării ordinului de mutare în interesul serviciului, în temeiul art. 8, alin. (1), art. 18 alin. (1) și (3) din Legea 554/2004, DGPI este obligată la plata drepturilor salariale către reclamant conform drepturilor anterioare mutării mai puțin a sumelor salariale acordate la Husi.

În consecință, a solicitat, în raport de acest motiv de recurs, casarea în tot a hotărârii recurate si trimiterea cauzei cu cererea beneficiului gradului II de invaliditate, cererea de constatare a nulității absolute a Deciziei ORNISS nr. S/17534 din 10.12.2018 (cu actele care au stat la baza acesteia) si exceptiile de nelegalitate ale deciziei MAI 516 din 03.11.2021, ordinelor de punere la dispozitie DGPI nr. II/21820 din 28.12.2018; nr. II/20474 din 12.03.2019; nr. II/22565 din 01.02.2021, nr. II/22606 din 17.03.2021, a ordinului de mutare prin constrangere DGPI nr. II/22693 din 15.06.2021 si Dispozitiei subsecvente a IPJ Tulcea nr. 271120 din 18.06.2021, spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanța de fond.

Referitor la motivul de casare prin care recurentul a invocat că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială de soluționare a cauzei și a încălcat regulile de procedură, aspecte circumscrise art. 488 pct. 3 și 5 din C. proc. civ., acesta a susținut că prin hotârârea recurată a fost în mod greșit stabilită competența Tribunalului Vaslui și s-a declinat către această instanță petitul 1 al cererii sale referitor la solicitarea adresată instanței de a proceda ea însăși la încadrarea sa în gradul II de invaliditate accentuat ca urmare a omisiunii MAI de a răspunde în termenul legal de 45 de zile la contestația Deciziei A 2008/1 din 10.06.2021 de clasare apt limitat, completat cu contestația sa la Decizia MAI 516/03.11.2021, emisă după promovarea acțiunii în instanță, pentru acoperirea primei omisiuni și respingerea nejustificată a contestației initiale. In mod gresit a doua sa contestatie, la nelegala Decizie MAI 516/03.11.2021, expres facuta in dosarul x/2021, a fost inregistrata ca si dosarul separat x/2021 pe rolul Curtii de Apel Iasi, desi solicitase beneficiul gradului II de invaliditate anterior, de la data la care îi fusese incalcat acest drept tocmai in prezenta cauză.

MAI este un organ al administrației centrale care, urmare a contestației sale din 25.06.2021 la Decizia medicală A2008/1 din 10.06.2021 trebuia să se pronunțe cu privire la cererea de acordare a beneficiului gradului II de invaliditate ce privește starea sa de sănătate, în termenul legal de 45 de zile printr-o decizie, act administrativ care nu a fost îndeplinit potrivit cadrului prescris de OMAI 98/2016.

Din acest motiv motiv a formulat petitul 1 al cererii din prezentul dosar x/30.09.2021 și întrucât, pe timpul judecății, MAI a emis decizia 516/03.11.2021 prin care i-a respins în mod netemeinic și nelegal contestația, încercând să acopere omisiunea, astfel că a completat cererea sa de acordare a beneficiului gradului II de invaliditate și cu contestarea acestei noi decizii, pentru o bună judecată.

Cum atât contestarea omisiunii MAI de a răspunde contestației sale în termenul prescris cât și contestarea Deciziei 516 din 03.11.2021 sunt date în competența materială și teritorială a Curții de Apel Iași, potrivit art. 10 din Legea 554/2004, este nelegală soluția de declinare la tribunal.

Cererea sa de încadrarea în gradul II de invaliditate, ca urmare a omisiunii MAI de a soluționa în termenul de 45 de zile contestația sa la Decizia A/2008 din 10.06.2021 cu anularea noii Decizii nelegale 516/03.11.2021 și a celorlalte decizii, rapoarte de expertiză și procese-verbale DGPI contestate, de a obliga MAI la emiterea unei noi decizii și a certificatului de invaliditate conform încadrării instanței este pe deplin justificată.

Pe fond, recurentul a solicitat instanței să respingă ca nelegale și netemeinice susținerile și pretențiile invocate de MAI prin întâmpinare deoarece acestea contravin dispozițiilor legale și sunt neverosimile atât prin continutul lor contradictoriu, dar mai ales prin antagonismul lor cu probatoriul documentar al cauzei și în consecință să admită actiunea și să îi acorde beneficiul gradului II de invaliditate.

A solicitat constatarea nulității absolute a deciziei ORNISS nr. 5/17534 din 10.12.2018 care a fost dată pe baza Dispoziției secrete DGPI din 10.12.2018 de avizare negativă la secrete de stat pe boală psihică infirmată de certificatul medical nr. 28 din 20.12.2018 și anularea dispoziției subsecvente 271120 din 18.06.2021 a șefului IPJ Tulcea cu dispoziția de salarizare anexă 271212 din 12.07.2020, prin care a fost retrogradat pe un post inferior, prin constrângerea DGPI, cu precizarea că în momentul prezentării fișei postului a contestat în scris retrogradarea și mutarea nelegale.

Potrivit art. 139, alin. (1), (3) si 4 din C. proc. civ., in cauza erau incidente dispozitiile referitoare la conexitate aspect care rezulta neindoielnic din sentinta recurata neexistand dispozitii procedurale care sa permita inregistrarea separata in dosarul x/2021 a cererii sale expres facute in dosarul x/2021

Data fiind incalcarea regulilor de procedura, a arătat că înțelege să solicite conexarea dosarului x/2021, gresit inregistrat separat, la prezenta cauza 566/45/2021, cererea sa din dosarul x/2021 fiind referitoare la petitul I al prezentei cauze 566/45/2021, intrucat MAI refuza sa raspunda si sa prezinte contestatia sa initiala pe care a inregistrat o cu numarul x din 28.06.2028.

Pentru a elimina confuzia creata de MAI, a precizat ca Spitalul Militar Galati - CEMM, cu adresa sa A2030 din 23.06.2021 a inaintat contestatia sa la Decizia A/2008/1 din 10.06.2021, contestatie inregistrata la aceasta comisie teritoriala cu nr. x din 22.06.2021 catre MAI/DM- CCEMM, care la randul ei a inregistrat-o cu numarul x din 28.06.2021.

Gresita inregistrare separata a dosarelor x/2021 si y/2021 a profitat MAI, care a incercat sa mascheze prin confuzie si chiar falsificarea Deciziei A/2008/1 din 10.06.2021 faptul ca nu a raspuns in termenul legal de 45 de zile contestatiei sale nr. x din 28.06.2021 si, in timpul litigiului, a incercat sa-si acopere culpa prin emiterea nelegala a Deciziei 516/03.11.2021 in care omite total contestatia initiala 96306 din 28.06.2021 si face trimitere generic la o cerere a sa olografa ulterioara, expediata direct prin fax MAI/DM- CCEMM ca urmare a faptului ca MAI refuza cu rea credinta sa avizeze pozitiv sau negativ Decizia A/2008/1 din 10.06.2021, eschivandu-se de la responsabilitatea nedreptatii ce i s-a facut de tandemul DGPI/CMJ Vaslui - CEMM Galati in privarea sa de beneficiul gradului II de invaliditate.

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului nefondat, reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește soluția de anulare a deciziei ORNISS; în ceea ce privește soluția de declinare, a arătat că aceasta este fără cale de atac.

Intimatul-pârât ORNISS a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este legală.

Intimata-pârâtă Direcția Generală de Protecție Internă, a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, întrucât, în opinia sa, motivele nu se încadrează în cazurile de casare ale art. 488 C. proc. civ.

Intimatul-pârât IPJ Tulcea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este legală.

Prin răspunsul la întâmpinări, recurentul a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimați, reiterând, în esență argumentele prezentate prin cererea de recurs.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învetsit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 8 iunie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

În temeiul articolului 4 din Legea nr. 554/2004, recurentul-reclamant a invocat și excepția de nelegalitate a următoarelor acte subsecvente în legătură cu care solicită constatarea nulității Ordinelor și Dispozițiilor nelegale ale DGPI și deciziei ORNISS, după cum urmează:

- Dispoziția secretă DGP1 din 10.12.2018 (proces-verbal de unitate cu dispoziție de internare forțată la psihiatrie), cu adresa x din 29.11.2018 si raportul strict secret x din 12.11.2018, prin care, în calitate de ADS, mi-a transmis la depozitarul ORNISS aviz negativ pentru neautorizare la secrete de stat pe motiv de boală psihică

- Ordinul DGPI II/21820 din 28.12.2018 (cu anexa II/20200/29.01.2019), de punere la dispoziție pe 3 luni, cu 10.12.2018 pt. art. 17 alin. (1), lit. h) din anexa 7 a OMAI 177/2016- suspendare pe boală psihică fictivă.

- Ordinul DGPI II/20474 din 12.03.2019, de prelungire a precedentului pe 3 luni, sub un alt temei, inventat -art. 85 alin. (1), lit. n) și art. 82 din L 80/1995 referitoare la ministerul apărării naționale, fără aplicabilitate în prezența normei speciale a art. 17 al 1. lit. h) din anexa 7 a omai 177/2016, nulitatea fiind atrasă atât prin greșita motivare în drept cât și prin aceea că prelungirea primului ordin cu o nouă punere la dispoziție pe 3 luni nu era permisă în cazul temeiului faptic al literei h) alin. (1) din art. 17 din primul ordin, prelungirea fiind contrară articolului următor 18 din anexa 7 a OMAI 177/2016.

- Ordinul DGPI II/22565 din 01.02.2021 de punere la dispoziție pe 3 luni, cu 16.12.2020, sub un alt temei de fapt decât primul ordin 1/21820 din 28.12.2018 și cu o greșită motivare în drept, art. 82 și 85 din Legea 80/1995 referindu-se la ministerul apărării, inaplicabile față de norma specială a art. 17 din anexa 7 a omai 177/2016.

- Ordinul II/22606 din 17.03.2021 - de prelungire cu 3 luni a precedentului, tot cu un temei de fapt și de drept diferit de cel al ordinului Il/21820 din 28.12.2018, greșit motivat în drept.

- Ordinul DGPI 11/22693 din 15.06.2021 de mutare forțată pe un post inferior la IPJ Tulcea, prin constrângere.

A susținut că, urmare a internării sale la Unitatea Primiri Urgențe a Spitalului Județean de Urgență Vaslui și a constatării în fișa UPU 1431522 din 10.12.2018 a contaminării cu o substanță otrăvitoare adezivă la locul de muncă din IPJ Vaslui, în hruba în care îl ținea închis funcționarul de securitate B.., a solicitat telefonic "Bucureștiului " să îi ia autorizația ORNISS, astfel că, date fiind susținerile DGPI privind conținutul și existența Deciziei ORNISS S/17534 din 10.12.2018 simetric, există și Dispoziția Directorului cu avizul negativ din aceeași dată, 10.12.2018, înscris negat de DGPI, față de care întelege să invoce exceptia de nelegalitate.

S-au mai depus la dosar note scrise de către intimatul-pârât Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, respectiv de către recurentul-reclamant, acesta din umră depunând și precizări și înscrisuri.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând excepțiile invocate, sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că excepțiile invocate sunt fondate, iar recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită de reclamantul A. cu o cerere prin care a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Direcția Generală de Protecție Internă, Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat și Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, solicitând încadrarea sa în gradul de invaliditate II sever cu aptitudinea ISE - inapt scoatere din evidență pentru afecțiunile cronice grave invalidante irecuperabile, în temeiul H.G. nr. 56/2012 anexa criterii și bareme medicale - capitolele boli cardiovasculare, respectiv boli ORL și a O.M.A.I. nr. 98/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind funcționarea și atribuțiile Comisiei Centrale de Expertiză Medico - Militară a Ministerului Afacerilor Interne, raportat la faptul că Ministerul Afacerilor Interne (prin DM - CCEMM) nu a emis în termenul legal decizia de soluționare a contestației la prima Decizie (fără viza CCEMM) nr. A 2008/1 din 10.06.2021 a CEMM - SMU Galați cu aptitudinea apt limitat, iar comisia și Direcția Generală de Protecție Internă nu au menționat în procesul-verbal afecțiunile de rinosinuzită cronică polipoidă fronto-etmoido-maxilară bilaterală purulentă, traheobronșită cronică, angină pectorală, epistaxis, defect septal atrial major cu sunt stânga dreapta de 14 mm, bloc de ram drept complet, hipertensiune arterială pulmonară, insuficiență mitrală gr. I, insuficiență tricuspidiană gr. I - II menționate în fișa medicală; constatarea nulității Ordinelor și Dispozițiilor nelegale ale Direcției Generale de Protecție Internă și a deciziei Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat:

- Dispoziția Direcției Generale de Protecție Internă din 10.12.2018 prin care s-a transmis Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat aviz negativ la informații clasificate secrete de stat pe motiv de boală psihică - incompatibilitate prevăzută de lit. h), infirmată medical de Spitalul de Urgență Iași (conform certificatului medical din 20.12.2018).

- Ordinul nr. II/21820 din 28.12.2018 (cu anexa II/20200/29.01.2019) - de punere la dispoziție pe 3 luni retroactiv cu 10.12.2018 conform art. 17 alin. (1), lit. h) din anexa 7 a O.M.A.I. nr. 177/2016 pentru alte cazuri de boală psihică, ordin emis contrar O.M.A.I. nr. 177/2016, după infirmarea medicală a bolii.

- Ordinul nr. II/20474 din 12.03.2019, de prelungire a precedentului pe 3 luni, sub un alt temei, inventat - art. 85 alin. (1) lit. n) și art. 82 din Legea nr. 80/1995 referitoare la ministrul apărării naționale, fără aplicabilitate în prezența normei speciale a art. 17 alin. (1) lit. h) din anexa 7 a O.M.A.I. nr. 177/2016, nulitatea fiind atrasă atât prin greșita motivare în drept, cât și prin aceea că prelungirea primului ordin cu o nouă punere la dispoziție pe 3 luni nu era permisă în cazul temeiului faptic al literei h) a alin. (1) din art. 17 din primul ordin, prelungirea fiind contrară articolului următor 18 din anexa 7 a O.M.A.I. nr. 177/2016 și următoarele, bolnavul psihic diagnosticat fiind clasat inapt serviciu militar, interval în care prin mutarea nelegală a fost mutat la Poliția Huși pe Prut, nefiind psihotic așadar.

- Ordinul nr. II/22565 din 01.02.2021 de punere la dispoziție pe 3 luni, retroactiv cu 16.12.2020, când de fapt, până pe 22.01.2021 a lucrat la Poliția mun. Huși prin mutarea anulată, și nu la Direcția Generală de Protecție Internă, sub un alt temei de fapt decât primul ordin din 2018 și cu o greșită motivare în drept, art. 82 și 85 din Legea nr. 80/1995 referindu-se la ministrul apărării, inaplicabile față de norma specială a art. 17.

- Ordinul nr. II/22606 din 17.03.2021 - de prelungire cu 3 luni a precedentului, tot cu un temei de fapt și de drept diferit de cel al Ordinului nr. II/21820 din 28.12.2018, greșit motivat în drept, art. 82 și 85 din Legea nr. 80/1995, referitoare la ministrul apărării fiind inaplicabile față de norma specială a art. 17.

- Ordinul Direcției Generale de Protecție Internă nr. II/22693 din 15.06.2021 de mutare forțată pe un post inferior la I.P.J. Tulcea, prin constrângere, cu nerespectarea dreptului la postul său; constatarea nulității absolute a deciziei ORNISS nr. S/17534 din 10.12.2018 care a fost dată pe baza Dispoziției D.G.P.I. din 10.12.2018 de avizare negativă la informații secrete de stat sub pretextul de boală psihică presupusă, infirmată de certificatul medical din 20.12.2018; anularea dispoziției subsecvente 271120 din 18.06.2021 a șefului I.P.J. Tulcea prin care a fost retrogradat pe un post inferior, prin constrângerea Direcției Generale de Protecție Internă, cu precizarea că în momentul prezentării fișei postului a contestat în scris retrogradarea și mutarea nelegale; reîncadrarea pe vechiul post în cadrul Direcției Generale de Protecție Internă conform Ordinului ministrului afacerilor interne în vigoare nr. II/1137 din 03.02.2017, cu treapta profesională de ofițer specialist principal I (cls. 81, Cl 7,21) și coeficient de salarizare 7,21, poziția 1858 din stat, cu restituirea de îndată a prejudiciului de peste 180.000 RON, reprezentând salariul de bază neachitat. Menționează că obligația subzistă și prin Ordinul Direcției Generale de Protecție Internă nr. II/21308 din 03.03.2017, care confirmă coeficientul de salarizare 7,21 al primului ordin, pe aceeași treaptă și obligarea Direcției Generale de Protecție Internă să îi acorde începând cu 03.02.2017 următoarea treaptă profesională și să îi restituie pe dovadă prejudiciul creat din diferența salariului inferior, achitat de Poliția Huși, I.P.J. Tulcea și Direcția Generală de Protecție Internă, față de cel cuvenit postului și promovării neacordate în treapta profesională, de care a fost deposedat nelegal prin puneri la dispoziție și mutări nelegale, cu recalcularea orelor muncite la poliția judiciară la nivelul postului anterior, cu acordarea de condiții speciale de muncă pentru perioada 10.12.2018 - 05.06.2019 și 15.06.2021 la zi, potrivit H.G. nr. 1294/2001.

Prin sentința recurată, s-a admis excepția inadmisibilității cererii privind anularea Deciziei ORNISS nr. S/17534 din 10.12.2018 și s-a respins ca inadmisibilă această cerere formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat; s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași în ceea ce privește restul solicitărilor și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vaslui, reclamantul formulând cerere de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 3 și 5 în ceea ce privește soluția de declinare a competenței și pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în ceea ce privește soluția de inadmisibilitate.

Înalta Curte urmează ca, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., să analizeze cu prioritate îndeplinirea condițiilor de exercitare a prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții.

Pentru motivele în continuare arătate, instanța urmează să admită excepția inadmisibilității recursului.

Amintește instanța de control judiciar că, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.

În materia excepției de necompetență, legiuitorul a eliminat calea de atac a recursului care putea fi exercitată împotriva hotărârii prin care instanța se declară necompetentă, modificarea intervenind prin dispozițiile Legii nr. 202/2010, fiind menținută și în actuala reglementare, ca măsură privind accelerarea soluționării proceselor.

Fiind învestită cu critici privind neconstituționalitatea textului de lege, Curtea Constituțională, prin numeroase decizii (Decizia nr. 331 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 11 iulie 2014) a constatat că intenția legiuitorului prin adoptarea prevederilor de lege a fost aceea de a asigura celeritatea judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești de declinare a competenței, rațiunea eliminării căii de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenței fiind aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în fața instanței competente să soluționeze litigiul dedus judecății. Curtea a mai reținut că procedura instituită prin art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. nu privește judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluționarea unui incident procedural, de stabilire a instanței competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanța îl poate reține în hotărârea de declinare fiind propria necompetență materială sau teritorială.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției.

Așadar, reține Înalta Curte că dispoziția din sentința recurată privind declinarea competenței în favoarea Tribunalului Vaslui este pronunțată în condițiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., fără cale de atac, urmând a aplica sancțiunea inadmisibilității recursului.

Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurentul-reclamant privind faptul că, în opinia sa, nu avea obligația să formuleze plângere prealabilă, în mod greșit prima instanță constatând că obiectul cererii era obligația de a face, acesta solicitând și anularea actelelor abuzive bine mascate prin pretinsa decizie ORNISS S/17534 din 10.12.2018, pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, în temeiul articolului 4 din Legea nr. 554/2004, recurentul-reclamant a invocat și excepția de nelegalitate a următoarelor acte subsecvente în legătură cu care solicită constatarea nulității Ordinelor și Dispozițiilor nelegale ale DGPI și deciziei ORNISS, după cum urmează:

- Dispoziția secretă DGP1 din 10.12.2018 (proces-verbal de unitate cu dispoziție de internare forțată la psihiatrie), cu adresa x din 29.11.2018 si raportul strict secret x din 12.11.2018, prin care, în calitate de ADS, mi-a transmis la depozitarul ORNISS aviz negativ pentru neautorizare la secrete de stat pe motiv de boală psihică,

- Ordinul DGPI II/21820 din 28.12.2018 (cu anexa II/20200/29.01.2019), de punere la dispoziție pe 3 luni, cu 10.12.2018 pt. art. 17 alin. (1), lit. h) din anexa 7 a OMAI 177/2016 - suspendare pe boală psihică fictivă,

- Ordinul DGPI II/20474 din 12.03.2019, de prelungire a precedentului pe 3 luni, sub un alt temei, inventat -art. 85 alin. (1), lit. n) și art. 82 din L 80/1995 referitoare la ministerul apărării naționale, fără aplicabilitate în prezența normei speciale a art. 17 al 1. lit. h) din anexa 7 a omai 177/2016, nulitatea fiind atrasă atât prin greșita motivare în drept cât și prin aceea că prelungirea primului ordin cu o nouă punere la dispoziție pe 3 luni nu era permisă în cazul temeiului faptic al literei h) alin. (1) din art. 17 din primul ordin, prelungirea fiind contrară articolului următor 18 din anexa 7 a OMAI 177/2016,

- Ordinul DGPI II/22565 din 01.02.2021 de punere la dispoziție pe 3 luni, cu 16.12.2020, sub un alt temei de fapt decât primul ordin 1/21820 din 28.12.2018 și cu o greșită motivare în drept, art. 82 și 85 din Legea 80/1995 referindu-se la ministerul apărării, inaplicabile față de norma specială a art. 17 din anexa 7 a omai 177/2016,

- Ordinul II/22606 din 17.03.2021 - de prelungire cu 3 luni a precedentului, tot cu un temei de fapt și de drept diferit de cel al ordinului Il/21820 din 28.12.2018, greșit motivat în drept,

- Ordinul DGPI 11/22693 din 15.06.2021 de mutare forțată pe un post inferior la IPJ Tulcea, prin constrângere.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 "Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu ori la cererea părții interesate."

Excepția de nelegalitate este reglementată ca un mijloc procesual de apărare ce poate fi invocat în cadrul unui proces deja început, indiferent de obiectul acestuia, fiind o formă de control judecătoresc al legalității actului administrativ diferită de acțiunea directă în contencios administrativ, prin care se tinde la anularea actului emis de o autoritate publică.

Totodată, prezintă relevanță dispozițiile alin. (3) al art. 4 din Legea nr. 554/2004 conform cărora: "În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată."

Așa cum rezultă din prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, admiterea excepției de nelegalitate nu are ca efect anularea actului administrativ nelegal, astfel încât raportul de drept administrativ existent între autoritatea emitentă și destinatarul actului nu este modificat și nici stins. În schimb, admiterea acestei excepții produce consecințe asupra raportului juridic transpus în plan procesual în litigiul de fond, pentru că instanța va judeca litigiul fără a mai ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată, făcând să devină lipsite de suport susținerile părții care își fundamentează dreptul pretins sau apărarea pe actul administrativ respectiv.

Or, prin sentința recurată s-a admis excepția inadmisibilității cererii privind anularea Deciziei ORNISS nr. S/17534 din 10.12.2018 și, în consecință, s-a respins ca inadmisibilă această cerere formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași în ceea ce privește restul solicitărilor și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului Vaslui.

În aceste condiții, se constată că excepția de nelegalitate invocată de recurent în prezentul dosar privește Decizia ORNISS nr. S/17534 din 10.12.2018, ce formează obiectul prezentului recurs, și Ordinele și Dispozițiile DGP1 cu privire la care a fost declinată competența de soluționare a cererilor care se refereau la acestea în favoarea Tribunalului Vaslui.

Prin urmare, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, în prezentul cadru procesual, excepția de nelegalitate a actelor cu privire la care s-a declinat competența de soluționare în favoarea altei instanțe.

În ceea ce privește decizia ORNISS nr. S/17534 din 10.12.2018, care face, de asemenea, obiectul excepției de nelegalitate, Înalta Curte constată că aceasta reprezintă practic actul administrativ a cărui anulare se solicită în prezenta cauză, iar o soluție de admitere a excepției de nelegalitate a acesteia ar avea drept consecință înlăturarea deciziei de la soluționarea cauzei pendinte, iar nu anularea actului astfel cum solicită recurentul-reclamant.

Legalitatea actului administrativ cu caracter individual ce formează obiectul acțiunii prin care se solicită anularea acestuia nu poate fi cercetată pe calea incidentală a excepției de nelegalitate.

Recursul declarat de recurentul-reclamant

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a invocat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ., în ceea ce privește soluția de declinare a competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Vaslui, astfel că nu poate fi analizată incidența acestor motive de nelegalitate în prezentul dosar.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurentul-reclamant, Înalta Curte amintește că aceste dispoziții vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Deciziei ORNISS nr. S/17534/10.12.2018 de avizare negativă la informații secret de stat, instanța de recurs apreciază că în mod corect judecătorul fondului a concluzionat că este întemeiată excepția inadmisibilității.

Astfel, se reține că potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ trebuie să solicite în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, autorității publice emitente, revocarea în tot sau în parte a actului administrativ.

Or, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, reclamantul nu a susținut și nu a adus la dosar vreun înscris din care să rezulte faptul că a formulat o asemenea procedură prealabilă sesizării instanței de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs de recurentul-reclamant în sensul că, în opinia sa, nu avea obligația să formuleze plângere prealabilă, în mod greșit prima instanță constatând că obiectul cererii era obligația de a face, acesta solicitând în realitate și anularea actelelor abuzive bine mascate prin pretinsa Decizie ORNISS S/17534 din 10.12.2018, nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia, în mod corect fiind reținută incidența în cauză a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de obiectul acțiunii constând în anularea Deciziei ORNISS S/17534 din 10.12.2018.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul formulat împotriva dispoziției privind declinarea competenței în favoarea Tribunalului Vaslui; va respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Direcția Generală de Protecție Internă; va respinge excepția de nelegalitate invocată de recurentul-reclamant A., ca inadmisibilă; va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 7 din 18 ianuarie 2022 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește dispoziția privind admiterea excepției inadmisibilității și a respingerii cererii ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul formulat împotriva dispoziției privind declinarea competenței în favoarea Tribunalului Vaslui.

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Direcția Generală de Protecție Internă.

Respinge excepția de nelegalitate invocată de recurentul-reclamant A., ca inadmisibilă.

Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 7 din 18 ianuarie 2022 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește dispoziția privind admiterea excepției inadmisibilității și a respingerii cererii ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.