ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1859/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 472 din 10 septembrie 2001 a Tribunalului Sibiu a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de P.T. împotriva Statului Român, reprezentat prin Ministerul de Finanțe, având ca obiect constatarea că fapta prevăzută în sentința civilă nr. 181 din 16 martie 1950 a Tribunalului Militar Cluj nu există și nu a fost săvârșită de reclamant. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat apel, ce formează obiectul dosarului nr. 6313/2001 al Curții de Apel Alba Iulia. Această instanță a dispus suspendarea judecății cauzei pentru lipsa părților, prin încheierea din 11 ianuarie 2002. Reclamantul a declarat recursul de față împotriva acestei încheieri, invocând prevederile art. 304 pct. 10 C. proc.

civ. și aducând în motivarea recursului critici de fond hotărârii apelate și în final justificând neprezentarea în instanță la termenul din 11 ianuarie 2002, datorită temperaturii foarte scăzute. Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins ca atare. Potrivit art. 242 pct. 2 C. proc. civ. instanța va suspenda judecata dacă nici una din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii. Cu toate acestea pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă. În speță, se constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale redate, dispunând suspendarea judecății pricinii, în situația în care ambele părți au lipsit și nici una nu a solicitat în scris judecarea pricinii în lipsă.

Rezultă din actele dosarului că reclamantul solicitase anterior amânarea pricinii, cu justificare medicală, însă cea de a doua cerere de amânare nu a mai fost primită, ca nemotivată și astfel s-a ajuns la soluția de suspendare, cu mențiunea din finalul încheierii că oricare dintre părți poate cere repunerea pe rol a dosarului. De altfel recursul de față vizează tot amânarea pricinii și posibilitatea angajării unui apărător, pe care cel în cauză oricum le are prin soluția adoptată de instanță. Așa fiind, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat, fiind legală și temeinică încheierea din 11 ianuarie 2002. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de P.T.împotriva încheierii din 11 februarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2003.