ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1962/2023

Ședința publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal la data de 03.02.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Control, Antifraudă și Inspecții și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Comisia de Soluționare a Contestațiilor POP 2007-2013, anularea Deciziei nr. 7/13.11.2019 și a procesului-verbal pe constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/05.07.2019 privind proiectul x, comunicat la data de 13.08.2019, precum și emiterea unei noi decizii ce va avea la bază doar considerentele admiterii prezentei cereri.

Prin cererea înregistrată la dosar la data de 14.09.2020, reclamanta a solicitat completarea acțiunii introductive în ceea ce privește motivarea în fapt și în drept.

Prin sentința civilă nr. 40/CA/2021-PI din 27 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Control, Antifraudă și Inspecții și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Comisia de Soluționare a Contestațiilor POP 2007-2013.

A fost obligată reclamanta să achite pârâților suma de 998,42 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal au fost respinse ca inutile și neconcludente soluționării cauzei proba cu cercetarea la fața locului și proba cu expertiza tehnică în specialitatea construcții, propuse de reclamantă.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea cererii.

În motivarea recursului, a arătat că a depus toate diligențele necesare în vederea obținerii autorizației de construire a fermei piscicole, încheierii procesului-verbal de recepție finală a lucrărilor, punerii în funcțiune a mijloacelor fixe, obținerii licenței de acvacultură a fermei piscicole, s-a achiziționat o centrală pe lemne pentru a asigura temperatura optimă de producție, s-au făcut demersuri și s-a emis HCL de către Comuna Beltiug pentru obținerea licenței de exploatare a puțului de apă termală.

În aceste condiții, a apreciat recurenta că nu se poate trage concluzia că nu au fost folosite obiectivele finanțate conform scopului destinat, din moment ce toate demersurile au fost întreprinse tocmai în scopul realizării proiectului descris, confort art. 4.1 alin. (1) paragraf trei din contract. Dificultățile de ordin practic întâmpinate nu se pot circumscrie neregulilor, astfel cum sunt definite de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 și reținute în mod greșit de instanța de judecată.

A mai susținut recurenta că instanța de fond a reținut în mod greșit incidența prevederilor art. 1 alin. (3) din contractul de finanțare, din moment ce chiar autoritatea reține în procesul-verbal de constatare faptul că recurenta a finalizat la 15.12.2016 implementarea proiectului.

Astfel, a apreciat recurenta că instanța de fond a înțeles să dea curs, în mod greșit, dispozițiilor art. 56 din Regulamentul european nr. 1198/2006, întrucât, având în vedere demersurile efectuate și prezentate anterior, nu poate fi antrenată răspunderea recurentei pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate și, în consecință, să se dispună restituirea sumelor cu titlu de finanțare.

De asemenea, a menționat recurenta că instanța de fond reține în mod greșit normele de drept ce privesc funcționalitatea/uzul proiectelor, întrucât beneficiarul a depus toate diligențele, însă, din motive străine de persoana sa, proiectul nu funcționează la 100% din capacitate. Astfel, nu pot fi incidente dispozițiile prevăzute de Decizia CE nr. 6713/06.10.2015 de modificare a Deciziei CE nr. 4879/2013 și nici nu se poate vorbi de încălcarea dispozițiilor art. 3 lit. c) din H.G. nr. 442/2009, din moment ce toate cheltuielile au fost în conformitate cu prevederile contractului de finanțare, aceasta fiind eligibilă.

A mai susținut recurenta că, deși instanța de fond a admis administrarea probei testimoniale, din lecturarea considerentelor ce au stat la baza pronunțării sentinței se poate observa că aceasta nu a luat în considerare declarațiile martorului audiat.

A apreciat recurenta că, și în situația ipotetică a existenței neregulii care să îi fie imputabilă, măsura restituirii integrale a sumelor încasate prin cererile de rambursare nu este una proporțională, având în vedere obiectivele și indicatorii realizați de societate. Astfel, în cazul neatingerii indicatorilor de performanță din proiect, ar fi trebuit aplicate reduceri procentuale în concordanță cu principiul proporționalității, iar nu să se dispună restituirea integrală a sumelor încasate.

În ceea ce privește încheierea din 19.01.2021, a apreciat recurenta că este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a respins probele cu cercetarea la fața locului și cu expertiză în specialitatea construcții, pe motiv că obiectivul propus nu este contestat de pârâți. În realitate, motivele ce au stat la baza apărărilor pârâților se referă strict la contestarea celor pe care recurenta a încercat să le demonstreze prin intermediul probelor propuse.

4.1 Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

4.2 Intimatul-pârât a depus odată cu întâmpinarea și recurs incident, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea soluției instanței de fond cu privire la obligarea reclamantei să achite pârâților cheltuieli de judecată parțiale, iar în rejudecare a solicitat admiterea cererii sale în ceea ce privește obligarea reclamantei la plata întregii sume cu titlu de cheltuieli de judecată.

4.3 A. S.R.L. a depus întâmpinare față de recursul incident, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil, în principal, pentru depășirea limitelor impuse prin intermediului recursului principal, iar în secundar ca netemeinic.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte reține următoarele:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recursul principal declarat de S.C. A. SRL

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Control, Antifraudă și Inspecții și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Comisia de Soluționare a Contestațiilor POP 2007-2013, anularea Deciziei nr. 7/13.11.2019 și a procesului-verbal pe constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/05.07.2019.

Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Conform contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/09.04.2014, cu participație 60% din partea finanțatorului, obiectul finanțării a constat în înființarea unei ferme piscicole în sistem recirculant pentru creșterea peștelui cu o capacitate de producție de 500 tone/an și angajarea a 19 persoane, ferma fiind situată în loc. Beltiug, jud. Satu Mare.

În data de 09.04.2019 a expirat contractul de finanțare, iar ca urmare a investigațiilor efectuate după emiterea suspiciunilor de neregulă nr. x/12.06.2018 și nr. 3284/25.03.2019, precum și a propunerii cuprinse în acestea, de rambursare a întregii sume finanțate din bugetul Uniunii Europene, a fost emis titlul de creanță - procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/05.07.2019 privind proiectul x.

Societatea a formulat contestație împotriva procesului-verbal, ce a fost respinsă prin decizia nr. x din 13.11.2019 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor POP 2007-2013.

Recurenta a susținut că a depus toate diligențele necesare în vederea obținerii autorizației de construire a fermei piscicole, încheierii procesului-verbal de recepție finală a lucrărilor, punerii în funcțiune a mijloacelor fixe, obținerii licenței de acvacultură a fermei piscicole, s-a achiziționat o centrală pe lemne pentru a asigura temperatura optimă de producție, s-au făcut demersuri și s-a emis HCL de către Comuna Beltiug pentru obținerea licenței de exploatare a puțului de apă termală.

În aceste condiții, a apreciat recurenta că nu se poate trage concluzia că nu au fost folosite obiectivele finanțate conform scopului destinat, din moment ce toate demersurile au fost întreprinse tocmai în scopul realizării proiectului descris, confort art. 4.1 alin. (1) paragraf trei din contract.

Cu privire la aceste aspecte, instanța de control judiciar reține că prin contractul de finanțare nerambursabilă nr. x/09.04.2014, recurenta s-a angajat la implementarea proiectului cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență, după cum prevede art. 1 alin. (4) din Anexa I la contract, fiind totodată singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului (art. 1 alin. (3) din Anexa I la contract).

Faptul că beneficiarul doar a construit/înființat exploatația piscicolă dar, în fapt, fără a o pune în funcțiune în ansamblul său pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului de finanțare nerambursabilă denotă că finanțarea nerambursabilă acordată nu a avut utilitate și nu a contribuit în niciun fel la realizarea obiectivelor declarate prin cererea de finanțare și implicit la realizarea obiectivelor Programului Operațional pentru Pescuit 2007-2013.

A mai susținut recurenta că dificultățile de ordin practic întâmpinate nu se pot circumscrie neregulilor, astfel cum sunt definite de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 și reținute în mod greșit de instanța de judecată.

Înalta Curte apreciază că nu este vorba despre dificultăți de ordin practic, ci de nerespectarea obligațiilor contractuale care a condus la constatarea de către echipa de control a neregulii astfel cum e definită de O.U.G. nr. 66/2011 la art. 2 alin. (1) lit. a) "neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;"

Alt argument al recurentei este că instanța de fond a avut în vedere în mod greșit incidența prevederilor art. 1 alin. (3) din contractul de finanțare, din moment ce chiar autoritatea reține în procesul-verbal de constatare faptul că recurenta a finalizat la 15.12.2016 implementarea proiectului.

Astfel, a apreciat recurenta că instanța de fond a înțeles să dea curs, în mod greșit, dispozițiilor art. 56 din Regulamentul european nr. 1198/2006, întrucât, având în vedere demersurile efectuate și prezentate anterior, nu poate fi antrenată răspunderea sa pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate și, în consecință, nu se poate dispune restituirea sumelor cu titlu de finanțare.

De asemenea, a menționat recurenta că instanța de fond reține în mod greșit normele de drept ce privesc funcționalitatea/uzul proiectelor, întrucât beneficiarul a depus toate diligențele, însă, din motive străine de persoana sa, proiectul nu funcționează la 100% din capacitate. Astfel, a apreciat aceasta că nu pot fi incidente dispozițiile prevăzute de Decizia CE nr. 6713/06.10.2015 de modificare a Deciziei CE nr. 4879/2013 și nici nu se poate vorbi de încălcarea dispozițiilor art. 3 lit. c) din H.G. nr. 442/2009, din moment ce toate cheltuielile au fost în conformitate cu prevederile contractului de finanțare, aceasta fiind eligibilă.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de control judiciar reține că, potrivit dispozițiilor art. 1 (6) din contractul de finanțare, "beneficiarul suportă orice daune imputate ca urmare a realizării defectuoase a acțiunii sale".

De altfel, cum a arătat și intimatul-pârât și a avut în vedere instanța de fond, riscurile de neracordare la utilități (energie electrică și apa termală) de care avea nevoie pentru funcționarea proiectului îi erau cunoscute beneficiarului încă din faza inițierii cererii de finanțare pe care a depus-o la autoritatea de management în anul 2013, acesta alegându-și cu bună știință locația de implementare a proiectului, precum și modalitatea de implementare a acestuia, cu atât mai mult cu cât și-a descris proiectul pe baza studiului de fezabilitate și a planului de afaceri - anexe la cererea de finanțare și la contractul de finanțare.

Altă critică a recurentei este aceea că, deși instanța de fond a admis administrarea probei testimoniale, din lecturarea considerentelor ce au stat la baza pronunțării sentinței se poate observa că aceasta nu a luat în considerare declarațiile martorului audiat.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte observă că instanța de fond reține la pagina 20 a sentinței că aspectele semnalate de echipa de control au fost confirmate și de martorul audiat de instanță.

A mai susținut recurenta că, și în situația ipotetică a existenței neregulii care să îi fie imputabilă, măsura restituirii integrale a sumelor încasate prin cererile de rambursare nu este una proporțională, având în vedere obiectivele și indicatorii realizați de societate. Astfel, în cazul neatingerii indicatorilor de performanță din proiect, ar fi trebuit aplicate reduceri procentuale în concordanță cu principiul proporționalității, iar nu să se dispună restituirea integrală a sumelor încasate.

Înalta Curte apreciază că și aceste susțineri ale recurentei sunt nefondate, întrucât, în fapt, proiectul "înființare exploatație piscicolă" nu a atins niciun rezultat de impact și deci, nu a contribuit în niciun fel la îndeplinirea obiectivelor stabilite prin cererea de finanțare și pentru care recurenta-reclamantă a primit finanțarea europeană nerambursabilă. Or, simpla execuție a unui proiect, fără punerea în funcțiune a acestuia și demararea activității de acvacultură, nu a contribuit la promovarea unui sector de acvacultură durabil, neavând niciun efect economic sau social, creanța bugetară aplicată fiind proporțională cu situația de fapt a proiectului finanțat.

Astfel, referitor la nefuncționalitatea proiectului, organele de control au constatat că s-a înregistrat o realizare nesemnificativă a indicatorilor stabiliți prin cererea de finanțare, respectiv: 1,8 tone de pește pe stoc, față de 500 tone/an pește comercializat; 4 locuri de muncă față de 19 locuri stabilite prin contractul de finanțare.

În ceea ce privește încheierea din 19.01.2021, a apreciat recurenta că este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a respins probele cu cercetarea la fața locului și cu expertiză în specialitatea construcții, pe motiv că obiectivul propus nu este contestat de pârâți. În realitate, a arătat recurenta, motivele ce au stat la baza apărărilor pârâților se referă strict la contestarea celor pe care recurenta a încercat să le demonstreze prin intermediul probelor propuse.

Instanța de control judiciar constată că nici aceste argumente nu pot fi reținute, critica privind respingerea de către instanța de fond a unor probe (cercetarea la fața locului și cu expertiză în specialitatea construcții) neconstituind un motiv de nelegalitate a hotărârii. Aprecierea utilității, pertinenței și concludenței probelor este atributul primei instanțe, conform art. 254 din C. proc. civ., și acestea conferă temeinicie hotărârii. Pe calea recursului, cale extraordinară de atac care vizează exclusiv aspecte de nelegalitate ale hotărârii, nu pot fi aduse critici de netemeinicie.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de recurenta-reclamantă și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

Recursul incident declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Preliminar, în ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului incident, invocată de parte din perspectiva depășirii limitelor impuse prin intermediului recursului principal, instanța de control judiciar urmează să o respingă, reținând că, potrivit deciziei nr. 14/2020 a Înaltei Curte de Casație și Justiție - Completul competent sa judece recursul în interesul legii, "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 472 și art. 491 din C. proc. civ., apelul sau recursul incident nu poate fi limitat la obiectul apelului sau recursului principal, ci poate viza orice alte soluții cuprinse în dispozitivul hotărârii atacate și/sau considerentele acesteia."

Pe fondul recursului incident, Înalta Curte reține că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea cererii sale în ceea ce privește obligarea reclamantei la plata întregii sume cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a obligat reclamanta să achite pârâților suma de 998,42 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport efectuate de consilierul juridic al pârâților, pentru care s-au depus dovezi (facturi), cheltuielile solicitate cu titlu de contravaloare cazare în Oradea fiind respinse ca neîntemeiate, reținând judecătorul fondului că reprezentanta pârâților nu a făcut dovada efectuării acestora, conform art. 452 din C. proc. civ.

Analizând criticile formulate în cadrul recursului incident, Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate, întrucât reprezentarea pârâtului a fost asigurată de consilierul juridic delegat care beneficiază de drepturile conferite de H.G. nr. 714/2018 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în interesul serviciului.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) și (4) din H.G. nr. 714/2018:

"(2) Persoana delegată într-o localitate situată la o distanță mai mare de 50 km de localitatea în care își are locul permanent de muncă și care nu se poate înapoia la sfârșitul zilei de lucru beneficiază de o alocație zilnică de delegare compusă din:

a) o indemnizație de delegare, în cuantum de 20 RON/zi, indiferent de funcția pe care o îndeplinește și de autoritatea sau instituția publică în care își desfășoară activitatea;

b) o alocație de cazare, în cuantum 230 RON/zi, în limita căreia trebuie să își acopere cheltuielile de cazare.

(3) Ordonatorul de credite poate aproba, în situații temeinic fundamentate, majorarea alocației de cazare prevăzute la alin. (2) lit. b) cu până la 50%.

(4) Indemnizația de delegare sau alocația zilnică de delegare, după caz, se acordă fără prezentarea de documente justificative, cu excepția situației prevăzute la alin. (3)."

Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale redate anterior, este întemeiat argumentul recurentului-pârât în sensul că se impune și acordarea cheltuielilor de judecată efectuate cu cazarea consilierului juridic, în cuantum de 1380 RON.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul principal declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 19 ianuarie 2021 și împotriva sentinței nr. 40/CA/2021-PI din 27 aprilie 2021, ambele pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Va respinge excepția inadmisibilității recursului incident.

Va admite recursul incident declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva aceleiași sentințe.

Va casa, în parte, sentința atacată și, în rejudecare, va obliga reclamanta S.C. A. S.R.L. și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1380 RON.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 19 ianuarie 2021 și împotriva sentinței nr. 40/CA/2021-PI din 27 aprilie 2021, ambele pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge excepția inadmisibilității recursului incident.

Admite recursul incident declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva aceleiași sentințe.

Casează, în parte, sentința atacată și, în rejudecare, obligă reclamanta S.C. A. S.R.L. și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1380 RON.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 5 aprilie 2023.