ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1183/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 19567/21.07.2017, emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul AFIR și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/20.04.2017, emis de AFIR, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 86 din 10 mai 2018, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal:

- a respins acțiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;

- a admis acțiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale;

- a anulat Decizia nr. 19567/21.07.2017, prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată de către reclamantă;

- a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/20.04.2017;

- a obligat pârâta AFIR să plătească reclamantei suma de 2.050 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 86 din 10 mai 2018 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței și, în rejudecare, respingerea cererii, ca neîntemeiată.

În motivare arată că prima instanță a reținut greșit că nu există abaterea ce a condus la retragerea finanțării, sentința fiind pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile din FEADR.

Preliminar, arată că însăși reclamanta a recunoscut existența neregulii, în cuprinsul cererii introductive, menționând că la data încheierii contractului de arendare înregistrat la Primăria comunei Spinuș cu nr. x/15.11.2017, campania APIA 2016 era închisă și nu a avut posibilitatea înregistrării suprafețelor arendate și a culturilor la APIA, în anul 2016. De aici, se deduce că reclamanta cunoaște atât că avea obligația de a declara suprafețele cultivate la APIA, precum și că a încălcat această obligație.

Instanța de fond a constatat greșit că reclamanta a îndeplinit în totalitate obiectivele stabilite prin planul de afaceri, cu modificările cuprinse în actul adițional nr. x/17.02.2017 la contractul de finanțare, ignorând dispozițiile art. 1 alin. (2) și (3) din contractul de finanțare, conform cărora beneficiara finanțării trebuia să respecte și să desfășoare întocmai proiectul propus, dar și să respecte planul de afaceri (potrivit căruia urma să achiziționeze 2,12 ha teren agricol, prin care să realizeze o creștere a exploatației cu 4,179 UDE).

Potrivit notificării de acceptare a modificărilor menționate în actul adițional, autoritatea contractantă a fost de acord cu solicitarea beneficiarei de a achiziționa 0,42 ha fâneață, iar nu 2,12 ha teren arabil, însă acest fapt nu implică modificarea planului de cultură asumat prin planul de afaceri al beneficiarei, iar nerespectarea planului de cultură și nemenținerea dimensiunii exploatației, asumată prin planul de afaceri care a însoțit cererea de finanțare, au fost neregulile pentru care s-a impus retragerea finanțării.

La verificarea documentară a cererii de plată a tranșei a II-a, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a constatat că datele menționate în Tabelul privind stabilirea dimensiunii economice a fermei, coloanele 5 și 6, nu sunt conforme cu datele IACS și cu cele din registrul agricol al comunei Spinuș, aferente anului 2016 (anul țintă).

Beneficiara a calculat dimensiunea economică a fermei după suprafața și culturile aferente anului 2017, declarate în registrul agricol al comunei Spinuș, aceste suprafețe și culturi nefiind declarate la APIA, la data depunerii cererii de plată a tranșei a II-a.

Menționează că la data semnării contractului de finanțare, dimensiunea economică a fermei a fost de 6,18 ha, respectiv 10,532 UDE-uri, iar din calculele efectuate conform datelor existente în IACS pe anul 2016 a rezultat un total de 6,54 ha și 10,502 UDE, respectiv o scădere de 0,030 UDE, față de data semnării contractului de finanțare, scădere datorată rotației culturilor.

Beneficiara a calculat eronat suprafața de 8,58 ha, căreia îi corespunde un total de 15,184 UDE și o creștere de 4,652 UDE, față de dimensiunea fermei la data semnării contractului. Situația reală o reprezintă o suprafață de 6,54 ha, căreia îi corespunde un total de 10,502 UDE, în concordanță cu baza de date IACS. Suprafața de 8,58 ha și structura culturilor a fost declarată de beneficiară în formularul de Tabel privind stabilirea dimensiunii economice a fermei, în coloana 5, conform informațiilor din registrul agricol al comunei Spinuș pe anul 2017.

Cererea de plată a tranșei a II-a a fost declarată neeligibilă la data de 3.03.2017, neputând fi redepusă datorită expirării termenului.

Întrucât dimensiunea fermei nu a crescut cu minim 4 UDE, așa cum beneficiara s-a angajat prin contractul de finanțare, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a apreciat că nu s-a menținut criteriul de eligibilitate EG1- Prezentarea unui plan de afaceri care să demonstreze îmbunătățirea performanței generale a exploatației agricole de creștere a dimensiunii fermei de minim 4 UDE-, motiv pentru care s-a dispus retragerea finanțării.

Citând prevederile Regulamentelor CE nr. 1290/2005 și nr. 1974/2006, recurenta-pârâtă arată că procesul-verbal de constatare a neregulilor este legal și temeinic.

Instanța de fond a stabilit că ar fi avut loc creșterea dimensiunii economice a exploatației agricole, cu aplicarea greșită a legii.

Astfel, potrivit Ghidului solicitantului - Măsura 112, dacă se constată neîndeplinirea activităților prevăzute în planul de afaceri, se procedează la recuperarea sprijinului acordat. Conform Manualului de procedură pentru autorizare plăți, datele din Tabelul privind stabilirea dimensiunii economice a fermei trebuie să fie conforme celor menționate în planul de afaceri privind structura producției la data semnării contractului, iar datele din coloanele 5 și 6 din tabel trebuie să fie conforme realizărilor din teren prin verificarea cu datele înscrise în registrul fermei și cu cele din baza de date IACS (Sistemul Integrat de Administrare și Control).

Or, reclamanta a recunoscut că a fost în imposibilitate de a înregistra suprafețele arendate în anul 2016 la APIA, înregistrarea lor având loc abia în campania 2017, aspect care reprezintă o neregulă, în accepțiunea contractului de finanțare.

Documentația aferentă cererii de plată a tranșei a II-a se referă la perioada anterioară depunerii cererii de plată, adică la anul țintă 2016, perioadă pentru care suprafețele cultivate nu au fost declarate la APIA.

Contrar celor reținute de instanța de fond, actul adițional nr. x/17.02.2017 a intrat în vigoare de la data semnării lui de către ambele părți, neproducând efecte pentru perioada anterioară.

Conform art. 16 alin. (3) din contractul de finanțare, în cazul înregistrării unei nereguli din culpa beneficiarului, acesta este obligat să restituie integral valoarea finanțării, iar în caz de nerestituire, autoritatea contractantă sesizează instanța competentă în vederea declanșării executării silite. Această clauză contractuală conține un pact comisoriu de gradul IV, astfel că instanța putea și trebuia doar să constate că a operat rezilierea de plin drept a contractului.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare, arată că toate aspectele cauzei, reținute în mod corect de instanța de fond, își au originea în convenția părților, în forma modificată prin ultimul act adițional. Urmarea modificărilor survenite în planul de afaceri și în modul de realizare a investiției, intimata-reclamantă afirmă că, în mod cert, și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, astfel că retragerea finanțării este nejustificată.

Reia argumentele pentru care a solicitat autorități contractante să aprobe modificarea investițiilor din planul de afaceri inițial și motivele pentru care nu a înregistrat suprafețele arendate și culturile la APIA în anul 2016. Arată că imposibilitatea obiectivă de a declara la APIA suprafețele arendate în campania 2016 este o cauză exoneratoare de răspundere întrucât creșterea UDE a exploatației putea fi realizată oricând pe parcursul anului III contractual, însă legislația nu i-a permis declararea suprafețelor la APIA oricând pe parcursul acestei perioade.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând recursul formulat de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Înalta Curte îl constată nefondat, pentru următoarele argumente:

Întemeindu-se pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că instanța de fond a reținut inexistența neregulii printr-o aplicare eronată a cadrului normativ care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile din FEADR. Astfel, recurenta susține că intimata a încălcat clauzele contractului de finanțare, ceea ce, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, reprezintă neregulă.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/20.04.2017 este actul administrativ prin care s-a retras intimatei-reclamante (beneficiară a contractului nr. x/14.04.2017), finanțarea acordată prin tranșa I de plată, de 75.112 RON. Măsura retragerii finanțării s-a bazat pe constatarea săvârșirii unor nereguli de către intimata-reclamantă în implementarea proiectului finanțat în cadrul Măsurii 112, în sensul nerealizării tuturor acțiunilor prevăzute în planul de afaceri, respectiv nerealizarea țintei de creștere a dimensiunii fermei cu cel puțin 4 UDE, în perioada de la data semnării contractului de finanțare și până la data depunerii cererii de plată a tranșei a II-a (17.02.2017).

Instanța de fond a anulat procesul-verbal de nereguli și decizia de soluționare a contestației administrative, reținând că nu există pretinsa abatere întrucât, la data depunerii cererii de plată a tranșei a II-a, s-a încheiat între părți și actul adițional nr. x/17.02.2017 la contractul de finanțare, iar prin acest act s-a aprobat tocmai modificarea obiectivului analizat și constatat neîndeplinit prin procesul-verbal de nereguli, respectiv, s-a modificat în mod corespunzător planul de afaceri integrat contractului de finanțare.

Instanța a stabilit că reclamanta a propus, iar autoritatea pârâtă a fost de acord, ca obiectivul de creștere a exploatației cu 4,179 UDE să fie realizat în altă manieră decât cea stabilită în planul de afaceri inițial, respectiv prin achiziționarea unui teren din categoria fânețe în suprafață de 0,42 ha și arendarea a 1,70 ha teren agricol, iar investiția de 30% din valoarea sprijinului financiar să se realizeze prin achiziționarea unor utilaje agricole (iar nu prin achiziția de terenuri agricole, cum se prevăzuse inițial).

A mai reținut instanța că reclamanta a îndeplinit în totalitate obiectivele stabilite prin planul de afaceri modificat conform actului adițional nr. x/17.02.2017.

Argumentele concrete prezentate de recurentă sunt în sensul că actul adițional nr. x/17.02.2017 nu produce efecte pentru perioada anterioară semnării lui, iar pe cale de consecință, în mod corect s-a constatat că beneficiara nu a respectat planul de culturi inclus în planul de afaceri inițial. Neîndeplinirea activităților prevăzute în planul de afaceri conduce la recuperarea sprijinului acordat, constituind neregulă, raportat la clauzele contractului de finanțare nerespectate.

Înalta Curte constată că susținerile recurentei, în sensul existenței neregulii, se bazează, în esență, pe ideea că actul adițional nr. x/17.02.2017 nu ar produce efecte în ceea ce privește analiza menținerii criteriilor de eligibilitate ale proiectului pe perioada dintre încheierea contractului de finanțare și modificarea lui prin actul adițional.

Astfel, recurenta-pârâtă, în condițiile în care și-a exprimat acordul la modificarea planului de afaceri, conform clauzelor actului adițional nr. x/17.02.2017, cu încălcarea clauzelor acestui act adițional, analizează menținerea criteriului de eligibilitate referitor la respectarea planului de afaceri pe baza clauzelor contractului de finanțare, respectiv a planului de afaceri inițial, ce a constituit anexă la cererea de finanțare. În acest fel, ignoră acordul părților asupra amendării contractului și reține, la o dată ulterioară amendării acestui contract, existența unor nereguli raportat la clauze contractuale care nu mai erau în ființă. Date fiind modificările cuprinse în actul adițional, care se referă la obligațiile asumate de beneficiara finanțării de a crește exploatația agricolă, prin anumite acțiuni, nici nu ar fi posibilă o disociere a modificărilor adoptate de perioada contractuală scursă până la data încheierii actului.

În concret, prin actul adițional nr. x/17.02.2017 s-a stabilit, pe baza unui memoriu justificativ și a unei note explicative prezentate de către beneficiara finanțării, că se impune realizarea obiectivului creșterii exploatației agricole cu 4,179 UDE nu în maniera inițial menționată în planul de afaceri (achiziția de terenuri agricole, care nu a putut fi realizată din motive considerate de beneficiară obiective- lipsa ofertelor de vânzare care să respecte prevederile Legii nr. 17/2014), ci într-o manieră alternativă, prezentată în cuprinsul actului adițional, și anume achiziționarea numai a terenului de 0,42 ha din categoria fânețe și arendarea unei suprafețe de minim 1,70 ha de teren agricol, respectiv investirea a cel puțin 30% din valoarea sprijinului nerambursabil în achiziționarea unor unelte agricole.

Susținerile recurentei-pârâte, potrivit cărora actul adițional produce efecte numai de la data încheierii lui, sunt în principiu corecte, însă recurenta acordă acestei afirmații principiale o valență greșită, în sensul că ar urma să nu se țină seama de conținutul concret al modificărilor aduse planului de afaceri, deși ele modifică obligațiile asumate de beneficiara finanțării. Or, o astfel de viziune este greșită în esența sa, întrucât contractul părților, la data încheierii procesului-verbal de nereguli, este cel amendat prin actul adițional nr. x/17.02.2017, iar realizarea planului de afaceri trebuie analizată prin prisma clauzelor modificate.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a ținut seama de clauzele contractuale amendate și, față de acestea, a constatat că beneficiara finanțării a îndeplinit obiectivele asumate prin planul de afaceri modificat.

Mai susține recurenta că însăși intimata-reclamantă ar fi recunoscut neîndeplinirea planului de culturi în anul țintă 2016, însă se referă în acest sens la datele care rezultă din IACS (Sistemul Integrat de Administrare și Control), în care nu a fost înregistrat contractul de arendă încheiat în anul țintă 2016, datorită încheierii campaniei agricole. Or, în această privință, instanța de fond a reținut că creșterea exploatației agricole în urma arendării de către reclamantă a suprafeței de 1,98 ha teren agricol prin contractul de arendare nr. x/15.12.2016 a operat încă din anul 2016, când contractul a fost încheiat și înregistrat la primăria comunei Spinuș.

Recurenta-pârâtă formulează critici de ordin formal referitoare la necoroborarea datelor din Tabelul privind stabilirea dimensiunii economice a fermei cu cele din baza de date IACS, apreciind că înregistrarea suprafețelor arendate la APIA abia în anul 2017 este o neregulă, în accepțiunea contractului de finanțare.

Înalta Curte constată corectă argumentația instanței de fond, care a reținut că prevederile contractuale se referă la aspecte de fond, și anume creșterea exploatației agricole în termenul contractual de 3 ani. Aspectele de formă - inadvertențele de înregistrare a acestei creșteri în registrul agricol și în sistemul integrat de administrare și control - nu sunt apte, în sine, să constituie o neregulă care să conducă la retragerea finanțării, câtă vreme în cauză s-a demonstrat atingerea în anul țintă 2016 a obiectivelor asumate prin planul de afaceri asumat în cadrul proiectului finanțat, așa cum a fost modificat prin actul adițional nr. x/17.02.2017.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca nefondat.

În temeiul art. 451 alin. (1) și art. 452 C. proc. civ., va respinge ca neîntemeiată cererea intimatei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, constatând că aceasta nu a dovedit efectuarea unor astfel de cheltuieli în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 86 din 10 mai 2018 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2021.