ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1907/2023

Ședința publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 18.06.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 20062/29.05.2019, emisă de pârât, și obligarea acestuia la plata sumei de 22924,11 RON, reprezentând cheltuieli de reparație a autovehiculului personal cu număr de înmatriculare x.

Prin sentința civilă nr. 1206 din 8 septembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a anulat Decizia nr. 20062/29.05.2019 și a obligat pârâta la plata sumei de 22924,11 RON despăgubiri și a sumei de 1550 RON cheltuieli de judecată, către reclamantă.

Împotriva sentinței civile menționate în punctul I.2 de mai sus, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, prin care, evocând incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea contestație formulate de intimata - reclamantă împotriva Deciziei FGA nr. 20062/29.05.2019, cu obligarea acesteia la cheltuieli de judecată.

În susținerea căii de atac, recurentul - pârât a învederat, în esență, că sentința atacată a fost data cu încălcarea prevederilor art. 49 din Legea nr. 136/1995 și a art. 26 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 14/2011, în raport de o pretinsă lipsă a dovezilor care să ateste, fără dubiu, culpa asiguratului RCA B..

În opinia recurentului, instanța de fond a validat eronat expertiza tehnică efectuată în cauză, deși aceasta nu ar fi respectat normele obligatorii în ce privește întocmirea sa, apreciind recurentul că, în ceea ce privește concluziile expertului, acestea ar reprezenta doar presupuneri, în lipsa oricăror explicații și calcule care să dovedească complementaritatea avariilor între cele două autovehicule indicate de intimată ca fiind implicate în accidentul petrecut la data de 01.12.2014.

A mai arătat recurentul că inadvertențele care au condus la concluzia lipsei complementarității avariilor sunt legate de diferențele existente între gărzile la sol ale celor doua autovehicule, aspecte ce trebuiau analizate tehnic, plecând de la dimensiunile de gabarit ale vehiculelor. Făcând trimitere la concluziile raportului de expertiză extrajudiciară existent la dosarul de daună, recurentul a subliniat că plăcuța de înmatriculare la auto nr. x s-ar fi aflat în intervalul 40-50 cm de la sol, în stare montată pe bara din față înainte de accident, iar partea inferioara a roții de rezervă (inclusiv suport), montată pe hayonul de la auto nr. x, se afla la o înălțime de la sol începând de la 58 cm.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate, drept legală și temeinică. Intimata a învederat, în esență, că suma solicitată reprezintă costul real al reparației, iar nu o simplă estimare, dinamica accidentului fiind cea din expertiza judiciară valorificată de instanța de fond, iar nu cea din raportul de expertiză extrajudiciară prezentat de recurent.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 494 C. proc. civ., coroborat cu art. 475 alin. (2) și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 31 ianuarie 2022 s-a fixat termen de judecată la data de 5 aprilie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, normele legale incidente și aspectele învederate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte apreciază că se impun unele clarificări ale limitelor învestirii sale generate de argumentele evocate de recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților ("FGA") în recurs.

Din această perspectivă, se reține că cererea de plată nr. x/21.04.2017, prin care intimata - reclamantă a solicitat suma de 22.924,11 RON, reprezentând contravaloarea reparației autovehiculului personal, cu număr de înmatriculare x, avariat în evenimentul rutier din data de 01.12.2014, a fost respinsă de FGA prin Decizia nr. 20062/29.05.2019, prin evocarea unui număr de două argumente principale: lipsa complementarității avariilor autovehiculelor implicate în accident și lipsa, din dosarul aferent cererii de plată, a copiei cărții de identitate a semnatarei cererii sau a beneficiarului asigurării.

Prima instanță a analizat ambele antereferite motive de respingere a cererii de plată și le-a constatat nejustificate (anulând, astfel, Decizia FGA nr. 20062/29.05.2019), însă, prin calea de atac promovată, recurentul - pârât a adus critici doar manierei în care judecătorul fondului a analizat chestiunea complementarității avariilor, context în care dezlegările date de instanța de fond în sensul caracterului nejustificat al respingerii cererii de plată pentru lipsa cărții de identitate, au intrat în puterea lucrului judecat, nefiind recurate.

De asemenea, Înalta Curte observă că, deși chestiunea lipsei culpei asiguratului RCA implică, în principiu, analiza unui număr mai amplu de factori, singura perspectivă evocată de recurent este cea a pretinsei lipse a dovezilor care să ateste, fără dubiu, că avariile autovehiculului cu nr. de înmatriculare x sunt urmare unei coliziuni cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare x (lipsa complementarității avariilor, în sensul că nu ar exista o corespondență de impact care să fie consecința accidentului din 01.12.2014).

Analizând, în raport de astfel de repere, calea de atac promovată de recurentul - reclamant FGA, Înalta Curte găsește nefondate criticile formulate de acesta, neputându-se reține o greșită interpretare și aplicare, de către prima instanță, a prevederilor art. 49 din Legea nr. 136/1995 și a art. 26 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 14/2011, cum eronat susține recurentul.

Conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 213/2015:

"În vederea protejării drepturilor creditorilor de asigurări, Fondul va lua măsurile necesare cu privire la deschiderea dosarelor de daună, constatarea tehnică a avariilor, instrumentarea dosarelor de daună și avizarea dosarelor de daună din punct de vedere tehnic. Instrumentarea dosarelor de daună se va face cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat și a condițiilor de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare."

Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 (forma în vigoare la data producerii evenimentului asigurat):

"Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu: a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare; b) legislația românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, dacă nu există birou național pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul."

Nu în ultimul rând, prevederile art. 26 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 14/2011 dispun că:

"Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru: a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; b) pagube materiale; c) pagube reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat; d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată."

În cauza pendinte, instanța de fond a stabilit, în mod justificat, că intimata - reclamantă a avut calitatea de parte prejudiciată în accidentul rutier din data de 01.12.2014, urmare coliziunii dintre autovehiculul acesteia și autovehiculul cu nr. de înmatriculare x, ce avea încheiată polița RCA nr. x emisă de B. S.A.

Deși recurentul afirmă că, în realizarea raportului de expertiză întocmit în cauză, expertul nu ar fi respectat normele obligatorii în ce privește întocmirea sa, acesta nu indică, în mod concret, care sunt acele prevederi ale standardelor aplicabile în materia întocmirii tipului de expertiză realizat în cauză ce ar fi fost încălcate de expert, făcând doar afirmații generale.

De altfel, se reține că prima instanță a valorificat nu doar concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară realizat în cauza pendinte, astfel cum a fost acesta suplimentat prin lucrarea aflată la dosarul de fond, în care este descrisă dinamica accidentului și prin lucrarea aflată la dosarul de fond (suplimentul nr. II la raportul de expertiză tehnică judiciară), în care este explicată complementaritatea avariilor. Instanța de fond a coroborat concluziile unui astfel de raport cu aspectele rezultate din înscrisul probator constând în raportul de expertiză tehnică judiciară realizat în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Craiova (având drept părți intimata - reclamantă și asigurătorul B. S.A., dosar suspendat urmare deschiderii falimentului asigurătorului)- filele x ale dosarului de fond. În fila x a acestui raport se reține, de asemenea, legătura de cauzalitate dintre avariile produse autovehiculului cu nr. de înmatriculare x și coliziunea acestuia cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare x.

În plus față de acestea, Înalta Curte reține că la filele x ale dosarului de fond se găsește și raportul de expertiză tehnică judiciară realizat în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Craiova, ce a privit același eveniment rutier din data de 01.12.2014 dintre autovehiculul cu nr. de înmatriculare x și autovehiculul cu nr. de înmatriculare x, care prezintă concluzii asemănătoare.

În concluzie, prima instanță a aplicat în mod corect criteriile de verificare a culpei asiguratului RCA B., raportate la complementaritatea avariilor, motiv pentru care Înalta Curte constată că hotărârea recurată este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ.

Față de considerentele expuse în paragrafele anterioare, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1206 din 8 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.