ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 633/2023

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2023

Deliberând asupra cererii de revocare a suspendării executării pedepsei dispuse față de condamnatul A., în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 310/F din data de 17 martie 2023 a Tribunalului București, secția I Penală, în temeiul art. 47 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 583 alin. (2) din C. proc. pen. a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului București invocată de intimatul-condamnat A. și, pe cale de consecință, în baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. s-a declinat competența de soluționare a sesizării privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestuia prin sentința penală nr. 283 din 16 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, definitivă prin decizia penală nr. 34 din 7 aprilie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018.

Sesizarea formulată de Serviciul de probațiune Vaslui privind revocarea executării pedepsei aplicate persoanei condamnate A. a avut în vedere neachitarea obligațiilor civile de către persoana supravegheată.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 9 mai 2023, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu prim termen de judecată la data de 20 aprilie 2023.

Prin încheierea din 3 octombrie 2023, Înalta Curte a încuviințat cererea intimatului condamnat, în probațiune, constând în emiterea unor adrese către S.C. B. S.R.L., locul de muncă al acestuia, pentru a comunica veniturile obținute începând cu data de 7 aprilie 2020 și până în prezent; dacă asupra veniturilor obținute din salariu s-a instituit vreo formă de executare silită, poprire sau altă formă de executare silită; dacă au fost poprite sumele și în contul cărei instituții au fost virate, respectiv către Serviciul Fiscal Municipal Huși, pentru a comunica dacă în temeiul titlului executoriu, respectiv sentința penală rămasă definitivă prin decizie, au fost virate sume de bani, ca urmare a executării silite sau plătite din proprie inițiativă, precum și înscrisuri în circumstanțiere, respectiv înscrisurile medicale.

Analizând sesizarea formulată de consilierul de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune Vaslui privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate persoanei condamnate A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 283 din 16 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, definitivă prin decizia penală nr. 34 din 7 aprilie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, printre altele, au fost hotărâte următoarele:

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condițiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru complicitate la abuz în serviciu în formă continuată.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceluiași inculpat, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 C. pen. s-a fixat termen de supraveghere de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 C. pen. s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Vaslui la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul A. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (2) C. proc. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus condamnatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului Huși sau a Direcției Generale de Protecție a Copilului Huși.

S-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor prevăzute de art. 96 C. pen., respectiv s-a pus acestuia în vedere că dacă pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

S-a dispus obligarea inculpaților A., C., D., E. și F. în solidar, la plata sumei de 916.227,53 RON cu titlu de daune materiale către partea civilă Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Potrivit art. 96 din C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei se revocă în cazul nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau neexecutării obligațiilor instituite prin hotărârea de condamnare, ori în situația în care până la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, afară de cazul în care, persoana dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească.

De asemenea, conform art. 583 alin. (2) din C. proc. pen., dacă, până la expirarea termenului prevăzut la art. 93 alin. (5) din C. pen., condamnatul nu a respectat obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, serviciul de probațiune competent sesizează instanța.

Analizând aceste dispoziții legale, Înalta Curte reține că, pentru a se dispune revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere, se impune a se dovedi, mai presus de orice îndoială, că neexecutarea obligațiilor civile impuse de către instanță s-a făcut cu rea-credință.

Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere reprezintă o adevărată excepție de la regula autorității de lucru judecat, astfel că ea trebuie să se bazeze pe probe concrete, apte să înlăture, în mod real, prezumția de bună-credință a condamnatului.

Prin reglementarea cazului de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzut de dispozițiile de lege, legiuitorul a urmărit descurajarea persoanelor condamnate care beneficiază de suspendarea executării pedepsei de a se sustrage cu rea-credință de la executarea obligațiilor de natură civilă stabilite prin hotărârea de condamnare.

Potrivit sentinței penale nr. 283 din 16 mai 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, condamnatul A. este ținut să-și îndeplinească obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, așa cum impun dispozițiile mai sus citate

Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile legale menționate mai sus pentru a dispune revocarea suspendării executării pedepsei aplicate condamnatului, întrucât nu este dovedită reaua-credință a acestuia.

Astfel, prin sentința penală nr. 283 din 16 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală s-a dispus și obligația intimatului condamnat A. de a achita, în solidar cu coinculpații D., C., F. și E. suma de 916.227,53 RON, cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Totodată, din înscrisul aflat la dosarul instanței supreme, transmis de S.C. B. S.R.L. reiese că intimatul condamnat a realizat un venit net de 14.175 RON în perioada mai 2022- decembrie 2022, fiind reținută și vărsată suma de 4253 RON, reprezentând 30% din venitul net realizat, în baza dosarului de executare nr. x din 3 mai 2022, menționându-se și faptul că în prezent, pentru anul 2023 a fost desfăcut contractul de muncă.

De asemenea, din adresa din 10 noiembrie 2023 emisă de ANAF - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui - Serviciul Fiscal Municipal Huși rezultă că intimatul A. a depus eforturi pentru a-și îndeplini obligațiile pe latură civilă, ce au fost instituite în sarcina sa, în perioada 11 decembrie 2018-9 noiembrie 2023, fiind încasată suma de 6459 RON (este inclusă și suma reținută și vărsată de S.C. B. SRL).

Nu în ultimul rând, sunt avute în vedere și actele medicale depuse la dosarul cauzei din care rezultă anumite dificultăți cauzate de starea de sănătate a intimatului condamnat în a obține un loc de muncă în urma căruia să fie în măsură să achite obligațiile stabilite.

Astfel, din toate aceste înscrisurile depuse la dosar nu se poate reține că intimatul condamnat nu a respectat obligația ce a fost instituită în sarcina sa, potrivit dispozițiilor art. 93 alin. (5) din C. pen., fiind într-o imposibilitate obiectivă de a achita integral prejudiciul la care a fost obligat, în solidar, cu ceilalți inculpați.

Nefiind vorba de o pasivitate a intimatului condamnat în achitarea obligaților civile, Înalta Curte nu poate reține în sarcina acestuia o neexecutare culpabilă a acestora și cu atât mai mult o rea-credință cu privire la plata despăgubirilor civile la care a fost obligat.

În plus, chiar dacă nu este definitorie pentru constatarea sau nu a relei-credințe cu privire la plata despăgubirilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, Înalta Curte nu poate să nu aibă în vedere faptul că, pentru recuperarea prejudiciului, asupra bunurilor intimatului condamnat a fost instituită măsura sechestrului asigurător, bunuri care sunt în comun cu cele ale condamnatei D., soția sa.

De altfel, se constată că în dosarul nr. x/2023 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin sentința penală nr. 486 din 28 septembrie 2023, a fost respinsă o cerere similară, formulată cu privire la soția sa, condamnata D., aceasta achitând o cotă mai mare din cuantumul prejudiciului (10400 RON față de 6459 RON, cât a achit intimatul condamnat în prezenta cauză).

În acest context, Înalta Curte apreciază că scopul punitiv și cel educativ al sancțiunilor de drept penal au fost realizate în ceea ce îl privește pe condamnatul A., neimpunându-se revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, întrucât, în cauză, nu s-a dovedit reaua-credință a acestuia, fiind incidente dispozițiile art. 96 alin. (2) teza a II-a din C. pen., respectiv condamnatul a demonstrat că s-a aflat în imposibilitatea de a îndeplini integral obligațiile civile.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de Serviciul de Probațiune Vaslui, de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate persoanei condamnate A. prin sentința penală nr. 283 din 16 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, definitivă prin decizia penală nr. 34 din 7 aprilie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată D., în cuantum de 100 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției, astfel cum s-a stabilit prin încheierea din 20 noiembrie 2023, prin care a fost înlăturată omisiunea vădită din minuta prezentei sentințe penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de Serviciul de Probațiune Vaslui, de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate persoanei condamnate A. prin sentința penală nr. 283 din 16 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, definitivă prin decizia penală nr. 34 din 7 aprilie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat A., în cuantum de 100 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Cu contestație în 3 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2023.