ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 479/2023

Ședința publică din data de 27 septembrie 2023

Asupra conflictului de competență de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 21.07.2023 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr. x/2023, contestația la executare formulată de condamnatul A., prin care a solicitat computarea din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 139 din data de 29 iulie 2020 a Curții de Apel București, pe care o execută, a duratei arestului preventiv din perioada 01.06.1999 - 07.08.2000, perioadă în care a fost încarcerat în Arestul IPJ Vrancea, în Spitalul Penitenciar Jilava și în Penitenciarul Rahova.

Contestatorul a precizat că măsura arestării preventive a fost dispusă pentru o infracțiune prevăzută de Legea nr. 82/1999 (Legea contabilității), faptă pentru care a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. x al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea și cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale prin sentința penală nr. 3238 din data de 16 noiembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. x/2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 55 din data de 12 februarie 2007 a Tribunalului Vrancea.

Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 1047 din data de 15 mai 2023, Judecătoria Ploiești și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Ploiești, reținând incidența art. 598 alin. (2) prima teză raportat la art. 597 alin. (6) din C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 65 din data de 19 iunie 2023, Curtea de Apel Ploiești și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, ca urmare a calificării contestației la executare formulate de petent ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Ploiești a reținut, în esență, că situația invocată de contestator se înscrie în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., apreciind că nu se poate vorbi despre o "micșorare a pedepsei", ci despre o piedică la executarea în integralitate a pedepsei, așa cum a fost aceasta aplicată, zilele a căror deducere se dispune apreciindu-se a fi fost executate din pedeapsă și, prin urmare, nemaiputând fi executate încă o dată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 21.07.2023.

Prin sentința penală nr. 162/F din data de 13 septembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a recalificat actul de sesizare a instanței ca fiind o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen., a declinat competența soluționării cauzei (privind contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A.) în favoarea Curții de Apel Ploiești și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî în acest sens, a reținut că situația invocată în susținerea contestației la executare se circumscrie cazului de prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen., întrucât deducerea unei perioade suplimentare din pedeapsa care se execută nu are ca efect imposibilitatea executării în continuare a acestei pedepsei, în sensul art. 598 alin. (1) lit. c) teza finală din C. proc. pen., ci o reducere, o micșorare a perioadei pe care persoana condamnată trebuie să o execute în continuare. Au fost avute în vedere considerentele Deciziei nr. 8/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Înalta Curte, analizând conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel Ploiești și Curtea de Apel București cu privire la competența de soluționare a cererii de liberare formulată de petentul condamnat A., constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, în virtutea următoarelor considerente:

Prin contestația la executare formulată, condamnatul A. a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., deducerea din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 139 din data de 29 iulie 2020 a Curții de Apel București, a duratei măsurii arestării preventive pe care a executat-o în Dosarul nr. x/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, respectiv perioada 01.06.1999 - 07.08.2000.

Instanțele în conflict au calificat diferit temeiul juridic al contestației la executare formulate de condamnatul A., apreciind că aceasta se circumscrie fie cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., fie celui reglementat de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., "contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

[…]

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei".

Referitor la contestația prin care se solicită efectuarea corectă a computării reținerii și arestării preventive, în doctrină (C. proc. pen. comentat ediția a 3-a, revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, 2017, de Nicolae Volonciu, ș.a.) s-a reținut că aceasta constituie o nelămurire, iar nu o împiedicare la executare, întemeiată pe cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., soluție se impune cu atât mai mult, cu cât lit. d) a aceluiași articol nu mai face referire la "incident ivit în cursul executării", astfel că o contestație la executare prin care se solicită deducerea corectă a măsurii arestării preventive se va încadra, în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., cu consecințe asupra competenței de soluționare a contestației la executare.

Totodată, instanța supremă a reținut în jurisprudența sa (I. C. civ..J, secția penală, decizia nr. 130 din 3 martie 2022) că pentru incidența cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. "cazurile care țin de micșorarea pedepsei trebuie să apară ulterior dobândirii autorității de lucru judecat, iar instanța de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoștință de acestea la data soluționării cauzei. (...) aceste cauze de micșorare a pedepsei se referă la alte motive pentru care pedeapsa ar putea fi redusă (lit. d) teza finală a art. 598 din C. proc. pen.), iar nu la alte cauze penale (...)" În cuprinsul aceleiași hotărâri, s-a apreciat că "Nu constituie o cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei stabilite printr-o hotărâre definitivă, în temeiul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală din C. proc. pen., perioada în care contestatorul s-a aflat în executarea unor măsuri preventive dispuse într-o altă cauză penală care nu a fost soluționată printr-o hotărâre definitivă."

Astfel, având în vedere calificarea cererii condamnatului A. ca fiind o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., precum și dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., conform cărora "(...) în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.", Înalta Curte reține că îi revine competența de a soluționa cererea condamnatului Curții de Apel București, instanța care a pronunțat sentința penală nr. 139 din data de 29 iulie 2020 pe care acesta o execută.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind contestatorul condamnat A. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 85 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2023.