ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 243/2023

Ședința publică din data de 22 martie 2023

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 102 din data de 14 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, în dosarul nr. x/2019, printre alte, a fost respinsă cererea inculpatului A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 71/2022.

Pentru a pronunța o astfel de soluție, Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală a reținut, în esență, faptul că nu este îndeplinită condiția ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Astfel, instanța de apel care a soluționat cererea de sesizare a Curții Constituționale a constatat că cererea inculpatului A. nu cuprinde motivele pentru care textul de lege criticat contravine dispozițiilor pentru care acesta a fost condamnat.

Prin invocarea intervenirii prescripției răspunderii penale prin raportare la deciziile de referință ale Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 297/2018 și Decizia nr. 358/2022, se tinde la o soluție favorabilă inculpatului, prin aplicarea ca lege penală mai favorabilă a dispozițiilor art. 155 C. pen., astfel cum acesta a fost configurat în urma efectelor produse de intervenția succesivă a instanței de contencios constituțional (constând, în esență, în inexistența pentru perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018 - 25.06.2018 - și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 care a modificat art. 155 alin. (1) C. pen. - 30.05.2022 - a vreunui caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, fiind aplicabile doar termenele generale de prescripție prevăzute de art. 154 alin. (1) C. pen.), în timp ce, dimpotrivă, inițiativa legislativă considerată de inculpat ca fiind neconstituțională, marcată de apariția O.U.G. nr. 71/2022, prin care, modificându-se conținutul art. 155 alin. (1) C. pen., acesta a fost pus de acord cu normele constituționale, stabilindu-se în concret cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.) coincide cu intervenirea unei noi legi penale, care este în mod evident defavorabilă inculpatului-apelant din prezenta cauză, astfel că nu va retroactiva și nu se aplică în cauza dedusă judecății.

II. Împotriva dispoziției cuprinse în decizia penală nr. 102 din data de 14 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, în dosarul nr. x/2019, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 71/2022, a declarat recurs în termen legal inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți și Casație la data de 01.03.2023, fiind repartizată aleatoriu, cu termen de judecată la data de 08.03.2023.

Prin motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, în esență, a solicitat admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată, motivat de faptul că Guvernul României a promovat Ordonanța de Urgență a Guvernului, ignorând faptul că art. 155 alin. (1) C. pen. este golit de conținut și nu mai produce consecințe juridice încă de la data de 09.08.2018.

Legiferând prin ordonanță de urgență în domeniul prevăzut de art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituția României, Guvernul României a ignorat cu bună știință rezultatul referendumului organizat la data de 26.05.2019. Adoptând O.U.G. nr. 71/2022, guvernul a încălcat și dispozițiile art. 75 din Constituție, împiedicând parlamentul să-și exercite competențele decizionale proprii, fapt care a generat un blocaj constituțional.

În consecință, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 71/2022.

III. Analizând recursul declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Excepția de neconstituționalitate constituie un remediu procedural prin care cetățenii își pot apăra drepturile și libertățile fundamentale prin intermediul instanței de control constituțional, invocând neconformitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță cu Constituția României.

Din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, rezultă faptul că, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate, controlul de constituționalitate este unul a posteriori (ulterior) și implică examinarea prealabilă a unor condiții de admisibilitate, prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.

Cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, poate pronunța fie sesizarea Curții Constituționale (când sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prev. de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992) sau respingerea cererii de sesizare, excepția fiind inadmisibilă (când aceasta nu îndeplinește condițiile prev. de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992). În situația în care sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, potrivit art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curții Constituționale este obligatorie.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, împotriva soluției de respingere poate fi formulat recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Obiectul acestei căi de atac îl reprezintă verificarea aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția de respingere pe care aceasta a adoptat-o cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Revenind la cererea de sesizare formulată, Înalta Curte reține că, pentru a putea învesti în mod legal instanța de control constituțional, instanța de judecată în fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate verifică următoarele:

Astfel, condițiile de admisibilitate sunt strict prevăzute de lege, au caracter imperativ și sunt de ordine publică.

Procedând la o nouă examinare a celor patru condiții anterior menționate, Înalta Curte constată că dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerință cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare.

Aplicând mutatis mutandis (schimbând ceea ce este de schimbat) decizia Curții Constituționale nr. 591/21.10.2014, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate", aceasta fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului. Sigur, o atare examinare nu se opune dispozițiilor art. 2 sau art. 29 din Legea nr. 47/1992, care statuează că instanța de control constituțional este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România și autoritatea competentă să supună controlului de constituționalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea sus-menționată.

Astfel cum a statuat prin jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională se pronunță asupra litigiului de natură constituțională numai în limitele stabilite prin actul de sesizare, iar instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate are, în conformitate cu legea, nu doar competența, ci și obligația corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorității de jurisdicție constituțională în strictă conformitate cu specificul cauzei și cu dispozițiile legale incidente.

Examinând în aceste coordonate de admisibilitate cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, Înalta Curte constată:

Referitor la prima condiție, respectiv calitatea de parte a autorului excepției se constată că aceasta este îndeplinită. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de una dintre părțile din proces (inculpatul A.) în fața Curții de Apel Alba Iulia, instanță învestită cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, inculpatul A. și partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 11/22.01.2021, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul penal nr. x/2019

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, respectiv ca actul normativ criticat să fie un act de reglementare primară care trebuie să fie în vigoare la momentul sesizării, Înalta Curte constată că și această condiție este îndeplinită. Excepția de neconstituționalitate vizează Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 531 din 30 mai 2022, aceasta aflându-se în vigoare din data de 30.05.2022.

Referitor la cea de-a patra condiție, respectiv ca textul de lege criticat să nu fi fost anterior declarat neconstituțional, se constată neîndoielnic îndeplinită și această exigență.

Așadar, Înalta Curte constată îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale formulate de inculpatul A., respectiv cerințele privind calitatea autorului excepției de a fi parte într-un proces în curs de soluționare, actul normativ criticat să fie un act de reglementare primară care trebuie să fie în vigoare la momentul sesizării și inexistența unei decizii prin care Curtea Constituțională să fi sancționat anterior acel text de lege.

În ceea ce privește condiția referitoare la legătura normei contestate cu soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că aceasta nu este îndeplinită, reținând că decizia Curții Constituționale trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra desfășurării procesului, cerința relevanței fiind expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului între părți.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte subliniază că scopul invocării unei excepții de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune, formal, jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională. Fiind un remediu procesual, excepția de neconstituționalitate vizează în principal verificarea constituționalității unei dispoziții prevăzute de actele normative primare care are legătură cu soluționarea cauzei.

Prin demersul întreprins, inculpatul A. nu urmărește să supună cenzurii instanței de contencios constituțional, în mod efectiv, aspecte de neconstituționalitate derivate din modalitatea de redactare a dispozițiilor legale criticate. Așadar, excepția de neconstituționalitate invocată nu se circumscrie unei pretinse lipse de claritate și previzibilitate a normelor criticate.

Prin criticile formulate recurentul invocă modalitatea în care legiuitorul a intervenit prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2022 asupra dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. proc. pen., modificându-le ca urmare a deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 565 din 09 iunie 2022, prin care s-a constatat că acestea sunt neconstituționale.

În opinia sa, dispozițiile privind infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora nu pot fi adoptate prin ordonanțe de urgență, ci numai prin legi adoptate de parlament, astfel cum s-a decis în urma referendumului din 26.05.2019.

Altfel spus, prin acest demers procesual, inculpatul A. nu aduce veritabile critici de neconstituționalitate, acesta fiind nemulțumit de modalitatea și contextul în care legiuitorul a adoptat un act normativ, respectiv O.U.G. nr. 71/2022. Practic, prin acțiunea întreprinsă inculpatul își exprimă nemulțumirea cu privire la faptul că dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. (Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea), declarate ca fiind neconstituționale prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, au fost puse în acord cu normele constituționale, legiferându-se în concret cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale. Urmare a acestei intervenții, dispozițiile art. 155 alin. (1) C. proc. pen. au fost reconfigurate, având următorul conținut: Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.

În acest context, se observă că este evident faptul că dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen., astfel cum au fost modificate, îi sunt defavorabile inculpatului A., astfel că acestea, cum a reținut și curtea de apel, nu vor retroactiva și nu se vor aplică în cauza dedusă judecății, prin demersul întreprins inculpatul tinzând la revenirea dispozițiilor menționate la forma anterioară modificării prin O.U.G. nr. 71/2022.

Or, o asemenea solicitare excedează, însă, în mod vădit, competenței Curții Constituționale, care, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea interveni în abrogarea, modificarea sau completarea dispozițiilor cu privire la care instanța de control constituțional a fost sesizată, această atribuție fiind în sarcina Parlamentului care reprezintă unica autoritate legiuitoare a țării, astfel cum prevede art. 61 alin. (1) din Constituția României.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prev. de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, față de lipsa unei legături efective între necesitatea exercitării unui control de constituționalitate și soluționarea cauzei, în temeiul art. 29 alin. (5) din aceeași lege, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției cuprinse în decizia penală nr. 102 din data de 14 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, în dosarul nr. x/2019, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 71/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva dispoziției cuprinse în decizia penală nr. 102 din data de 14 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, în dosarul nr. x/2019, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 71/2022.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2023.