ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 253/2025

Ședința publică din data de 03 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 130/14.05.2021 a Tribunalului Bacău, pronunțată în dosarul penal nr. x/2016, printre altele, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, g) dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, și k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de "folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei".

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen.

În temeiul art. 16 lit. f) C. proc. pen. și art. 396 alin. (6) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal față de inculpatul A. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1968), cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și au fost obligați, în solidar, inculpații B., A., C. și "Arinișul-Călimani Cooperativă Agricolă" la plata sumei de 608.238,92 RON cu dobânzile și penalitățile aferente, reprezentând daune materiale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) și art. 249 alin. (5) C. proc. pen. s-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților B., A. până la valoarea sumei de 608.238,92 RON și a dobânzilor și penalităților aferente.

În baza art. 256 C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor acte:

- adresa emisă de Primăria Toplița, înregistrată sub nr. x/26.04.2010 (Vol. 9 dosar u.p.);

- cele trei formulare tipizate APIA intitulate "cereri" pentru transferul unor/unei parcele din declarația de suprafață pentru care s-au solicitat plăți de agromediu" înregistrate la APIA - Centrul Județean Harghita sub nr. 28/14.05 2009 (dosar u.p.);

- formularul tipizat APIA intitulat "Declarație", din care rezultă că administratorul B. a fost împuternicit de cele șase persoane care apar în tabelul conținut de declarație, pentru a depune în numele asociației cerere pe suprafață 2009 (Vol. 9 dosar u.p.)

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău, inculpații A., C., B., "Arinișul-Călimani Cooperativă Agricolă" și partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Prin decizia penală nr. 530 din data de 07 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, îndreptată prin încheierea din data de 09 iunie 2022, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis, printre altele, apelul formulat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 130/D/2021 din 14 mai 2021 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2016.

S-a desființat în parte sentința apelată, sub aspectul laturii penale și civile, reținându-se cauza spre rejudecare și, în fond:

În baza art. 5 C. pen. s-a reținut noul C. pen. ca lege penală mai favorabilă față de inculpatul apelant A..

În temeiul art. 16 lit. f) C. proc. pen. și art. 396 alin. (6) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal față de inculpatul A. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

S-a redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de "folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei", prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. de la 3 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus față de inculpatul A., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 92 alin. (1) și (2) C. pen., s-a fixat termen de supraveghere 3 ani începând cu data prezentei hotărâri.

Potrivit art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere condamnatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Cluj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul a fost obligat să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, condamnatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 zile potrivit dispozițiilor Legii nr. 253/2013 în cadrul Primăriei Mun. Cluj Napoca sau Regia Domeniului Public Cluj, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului ca, pe viitor, să aibă o conduită de respectare a normelor legale și a relațiilor sociale ocrotite de lege.

Potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., în sensul revocării suspendării sub supraveghere în cazul în care acesta nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile stabilite ori săvârșește din nou o infracțiune în termenul de încercare, cu consecința executării pedepsei aplicate în prezenta cauză în regim de detenție.

În baza art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen. și art. 73

1

din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 1381 C. civ., s-a redus cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligați inculpații B., A., C. și Arinișul Călimani Cooperativa Agricolă în solidar către partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, la plata sumei de 433.522,92 RON, creanță (debit) principală, la care s-au adăugat dobânzile și penalitățile prevăzute de Codul de procedură fiscală calculate de la data efectuării fiecărei plăți până la data achitării efective a debitului principal.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) și art. 249 alin. (5) C. proc. pen. s-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților B., A. până la valoarea sumei de 433.522,92 RON și a dobânzilor și penalităților aferente.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casație, printre alții, inculpatul A., la data de 13.07.2022, întemeiată pe cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. pen.

Recurentul A. a susținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., recurentul a arătat că la dosarul cauzei existau probe care să conducă la pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În acest sens, a menționat că prin Decizia nr. 358/2022, Curtea Constituțională a statuat că Decizia nr. 297/2018 a instanței de contencios constituțional are natura juridică a unei decizii simple/extreme, iar lipsa de intervenție a legiuitorului, care a "pus" în sarcina organului judiciar necesitatea de a contura cadrul normativ aplicabil în situația întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, a determinat aplicarea legii penale prin analogie. Astfel, prin pronunțarea Deciziei nr. 358/2022, Curtea Constituțională a înlăturat orice altă interpretare în raport de inexistența în intervalul cuprins între publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 și adoptarea O.U.G. nr. 71/30.05.2022 a unei cauze de întrerupere a cursului termenului prescripției răspunderii penale, reținând că dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. și-au pierdut aplicabilitatea ca efect al intrării în vigoare a Deciziei nr. 297/2018.

Recurentul a subliniat că întreruperea prescripției este o instituție de drept substanțial, fiind strâns legată de instituția răspunderii penale și, chiar dacă actul judiciar de întrerupere este unul procesual sau procedural, acesta trebuie analizat prin prisma efectelor pe care le produce sub aspect substanțial.

Prin urmare, a susținut că prescripției răspunderii penale i se aplică dispozițiile privind legea penală mai favorabilă, atât în ceea ce privește termenele, cât și cauzele de întrerupere sau de suspendare, respectiv dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. în forma în vigoare de la momentul publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 și până la data modificării acestui articol prin O.U.G. nr. 71/30.05.2022.

În concret, inculpatul A. a susținut că legea penală mai favorabilă aplicabilă situației sale este cea cuprinsă între data publicării în M.Of. al României a Deciziei Curții Constituținale nr. 297/2018, respectiv 25.06.2018, și data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, respectiv 30.05.2022, interval de timp în care dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. nu conțineau vreo cauză de întrerupere a cursului termenului de prescripție, iar prescripția specială nu poate interveni în cazul de față, prescripția răspunderii penale urmând a fi evaluată prin raportare strict la termenele prevăzute de art. 154 C. pen.

Recurentul A. a precizat că a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii unor presupuse fapte prevăzute de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 48 alin. (1) C. pen., respectiv fals intelectual prevăzut de art. 289 alin. (1) C. pen. (1968), totul cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., perioadele infracționale reținute fiind 14.05.2009, respectiv 26.04.2010. Așadar, a arătat că, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pedeapsa prevăzută de lege este cuprinsă între 2 și 7 ani închisoare, iar potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani și acest termen de 8 ani a început să curgă din luna mai a anului 2009, dată la care s-a constatat că a fost săvârșită fapta, prescripția generală fiind îndeplinită în luna mai a anului 2017.

Referitor la argumentele instanței de apel potrivit cărora, în cauză, au intervenit acte de întrerupere a prescripției anterior celor două decizii ale Curții Constituționale care continuă să producă efecte, recurentul a susținut că acestea echivalează cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor și considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, întrucât ar avea ca și consecință crearea unei lex tertia.

Prin urmare, recurentul a precizat că, în cauză, în raport de faptele imputate și de Deciziile Curții Constituționle nr. 297/2018 și nr. 358/2022, a intervenit o cauză de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv s-a împlinit termenul general de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) C. pen.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen., îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de recurs în casație, Înalta Curte a reținut, în legătură cu cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., că acesta este incident în situația în care "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal." Or, în speță, împotriva recurentului s-a pronunțat o soluție de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În acest context, s-a reținut că situația invocată de recurentul A., respectiv că acest caz de casare s-ar aplica și situației în care instanța nu a dispus o soluție de încetare a procesului penal, deși exista un caz de încetare a procesului penal, excedează prevederilor exprese și limitative ale dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Totodată, s-a reținut că aspectele invocate de recurentul A. cu privire la încetarea în mod greșit a procesului penal în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., se încadrează, formal, în cazul de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Drept urmare, prin încheierea din 01 noiembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, printre altele, s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 530 din data de 07 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016, în ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. doar cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. și cel privind greșita soluționare a laturii civile și s-a trimis cauza Completului C5 în vederea judecării recursului în casație.

De asemenea, prin încheierea 01 noiembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă cererea formulată de recurentul A. și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Totodată, prin decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de A. în Dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și a constatat că soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal este neconstituțională.

Împotriva încheierii din data de 01 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2016, a formulat revizuire condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței supreme la 30 aprilie 2025, sub nr. x/2025.

În susținerea căii de atac, în esență, revizuentul condamnat A. a arătat că, în cauză, cererea de revizuire a fost formulată în termen legal și este motivată în fapt și în drept, fiind incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât încheierea din 01 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2016, s-a întemeiat pe o prevedere legală declarată neconstituțională după ce aceasta a devenit definitivă, iar consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. Recurentul a menționat că, în acea cauză, a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., și, urmare a admiterii acestei solicitări, s-a dispus sesizarea Curții Constituționale.

În concret, revizuentul a arătat că, ulterior pronunțării încheierii din 01 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2016, prin care cererea de recurs în casație întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. nu a fost admisă în principiu în ceea ce privește infracțiunea prevăzuă de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., apreciate, la acel moment, ca nefiind incidente în cauză, au fost declarate neconstituționale.

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de revizuentul A. este admisibilă în principiu.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanței penale să revină asupra propriei hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

La momentul analizării admisibilității în principiu a cererii de revizuire, conform prevederilor art. 459 alin. (3) C. proc. pen., instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

În cauză, cererea de revizuire a fost formulată în termenul prevăzut de lege, conform art. 457 alin. (1) teza finală C. proc. pen., revizuentul a fost parte în cauza a cărei revizuire se cere, conform art. 455 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar încheierea din data de 01 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2016, este o hotărârea definitivă.

Totodată, cererea a fost formulată și motivată în scris, fiind indicat cazul de revizuire pe care aceasta se întemeiază, respectiv art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., conform căruia revizuirea poate fi cerută atunci când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În acest context, se reține că prin încheierea a cărei revizuire se solicită, pronunțată de Înalta Curte, în etapa admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de condamnatul A., referitor la cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, s-a constatat că motivele de recurs nu prezintă aparența de sustenabilitate a acestui caz, după cum nu se încadrează niciunui alt caz de casare dintre cele limitativ și expres prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen. În concret, s-a reținut că motivele indicate în cererea de recurs în casație vizează o ipoteză care nu se circumscrie nici măcar formal cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., din moment ce nu există situația premisă prevăzută de legiuitor, vizând existența unei dispoziții de încetare a procesului penal, prin decizia atacată fiind pronunțată o soluție de condamnare.

Pentru ca cererea de revizuire să fie admisibilă se impune ca revizuentul să fi invocat excepția de neconstituționalitate în cadrul dosarului său soluționat definitiv, condiție îndeplinită în speță. În acest sens, se observă că prin încheierea din 01 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă cererea formulată de recurentul A. și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

După rămânerea definitivă a încheierii împotriva căreia a fost formulată prezenta cale extraordinară de atac, prin decizia Curții Constituționale nr. 50 din 18.02.2025, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 328/11.04.2025, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de A. în Dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și s-a constatat că soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal este neconstituțională.

Așa fiind, constatând îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va face aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 459 alin. (4) C. proc. pen., și va dispune admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Pe fondul cererii de revizuire, evaluând consecințele încălcării dispoziției a cărei neconstituționalitate s-a constatat prin decizia Curții Constituționale nr. 50/18.02.2025, Înalta Curte constată că acestea continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii atacate.

A raționa altfel ar însemna împiedicarea, în continuare, a revizuentului de a beneficia de calea extraordinară de atac a recursului în casație și a perpetua încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituția României, deși acesta a declanșat, la rândul său, controlul de constituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în condițiile în care stabilitatea hotărârii judecătorești nu poate să primeze în raport cu prevederile cu valoare de principiu cuprinse în Constituție.

Deopotrivă, în considerarea acelorași argumente, Înalta Curte reține că respingerea cererii de revizuire ar lipsi de fundament însuși controlul de constituționalitate, întrucât autorul unei excepții de neconstituționalitate ar fi pus în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curții Constituționale, deci ale controlului de constituționalitate pe care l-a declanșat, împrejurare care ar echivala cu o veritabilă sancțiune aplicabilă acestuia.

Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite cererea de revizuire și, pe cale de consecință, va anula, în parte, încheierea atacată și va dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul A., cu privire la cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., referitor la infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată în etapa examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație care, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (1) C. proc. pen., se face atunci când procedura de comunicare a cererii este legal îndeplinită, de un complet format dintr-un judecător, în cameră de consiliu și fără citarea părților, Înalta Curte de Casație și Justiție va trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casație formulată de recurentul A..

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva încheierii din 01 noiembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016.

Admite cererea de revizuire, anulează, în parte, încheierea atacată și dispune rejudecarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul A., cu privire la cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., referitor la infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Trimite la repartizare aleatorie cererea de recurs în casație formulată de recurentul A..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 iunie 2025.