ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 467/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 3 august 2020 pe rolul Judecătoriei Craiova, secția I civilă, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să constate nulitatea absolută a Deciziei asociatului unic al S.C. B. S.R.L. nr. 1/01.03.2010, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că la data de 1 martie 2010, figurează ca fiind emis un act unilateral de către aceasta, respectiv Decizia asociatului unic al S.C. B. S.R.L., numărul 1, prin care se menționează, printre altele, "Retragerea din societate a D-nei A.".

S-a învederat instanței faptul că acest act unilateral ar fi trebuit să emane de la aceasta, în partea de jos a înscrisului existând chiar rubrica "ASOCIAT UNIC A.", însă reclamanta nu a semnat respectivul act unilateral.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 948 din C. civ. de la 1864.

Judecătoria Craiova, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 981/2021 din 4 februarie 2021, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A. fiind declinată în favoarea Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021, la data de 1 martie 2021.

Prin sentința nr. 22/2022 din 16 martie 2022, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., având ca obiect nulitate act juridic; s-a constatat nulitatea absolută a deciziei asociatului unic al S.C. B. S.R.L. nr. 1/01.03.2010; pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru în sumă de 20 RON și onorariul de expert în sumă de 1.100 RON.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 356/2022 din 29 iunie 2022, a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 22/2022 din 16 martie 2022 a Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, care a fost schimbată, în sensul că s-a respins acțiunea, ca neîntemeiată; intimata-reclamantă A. a fost obligată la plata sumei de 2.020 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către apelanta-pârâtă.

II. Calea extraordinară de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă A. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, Curții de Apel Craiova, prevalându-se de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., sens în care a dezvoltat următoarele critici:

Astfel, recurenta a arătat că Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, prin sentința nr. 22/2022, a admis cererea de chemare în judecată și a constatat nulitatea absolută a deciziei asociatului unic al S.C. B. S.R.L. nr. 1/01.03.2010.

Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentințe, solicitând, într-o primă teză, anularea hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării, motivat de faptul că tribunalul a reținut în considerente dispozițiile noului C. civ., nu pe cele ale C. civ. de la 1864.

Instanța de apel a respins acest prim motiv de apel (soluția fiind legală cu privire la acest aspect), reținând că împrejurarea potrivit căreia instanța de fond a analizat, ca și temeiuri de drept, dispozițiile noului C. civ., nu pe cele ale C. civ. de la 1864, nu a produs părții o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin desființarea hotărârii.

Instanța de apel a respins și susținerile potrivit cărora reclamanta nu ar fi avut interes în formularea cererii de chemare în judecată.

În mod nelegal, s-a admis apelul declarat în cauză și s-a constatat că "susținerea apelantei potrivit căreia prima instanță a aplicat greșit legea este întemeiată".

Curtea de Apel Craiova a reținut corect, în considerentele deciziei recurate, că "lipsa cu desăvârșire a consimțământului face ca actul (în sensul de negotium iuris) astfel încheiat să fie sancționat cu nulitatea absolută".

Totodată, instanța de apel a constatat faptul că nu există niciun dubiu cu privire la decizia asociatului unic al S.C. B. S.R.L. nr. 1/01.03.2010, în sensul că aceasta nu este semnată de către reclamantă, aspect ce rezultă dincolo de orice dubiu din raportul de expertiză criminalistică nr. 1/14.01.2022.

Așadar, se reține că semnătura aplicată pe decizia asociatului unic nu aparține reclamantei, ceea ce echivalează cu faptul că aceasta nu și-a dat niciodată consimțământul la încheierea înscrisului în discuție. Acest aspect atrage inevitabil nulitatea absolută a deciziei asociatului unic.

Cu toate acestea, instanța de apel a admis calea ordinară de atac și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Craiova s-a raportat strict la contractul de cesiune de părți sociale și a analizat conținutul acestui contract, fără a face referire la decizia asociatului unic al S.C. B. S.R.L. nr. 1/01.03.2010.

În atare situație, recurenta-reclamantă consideră că instanța de apel a depășit limitele principiului disponibilității, întrucât prin acțiunea dedusă judecății nu s-a solicitat analiza contractului de cesiune de părți sociale, ci analiza deciziei asociatului unic al S.C. B. S.R.L. nr. 1/01.03.2010.

Întrucât decizia asociatului unic al S.C. B. S.R.L. nr. 1/01.03.2010 nu poartă semnătura reclamantei, aspect ce rezultă indubitabil din raportul de expertiză întocmit la instanța de fond, trebuia să se constate nulitatea absolută a acestui înscris. Sancțiunea nulității absolute nu este condiționată de existența unei vătămări, ceea ce înseamnă că nu pot fi luate în considerare alte aspecte sau înscrisuri. Instanța de apel a admis apelul pârâtei, în mod eronat, fiind analizat un alt înscris decât cel care a făcut obiectul cauzei.

Autoarea căii de atac a mai susținut faptul că nu se pune în discuție o cauză de nulitate relativă a deciziei asociatului unic, întrucât nu a invocat existența unui viciu de consimțământ, ci lipsa totală a consimțământului la încheierea actului juridic.

Potrivit doctrinei și practicii judiciare, lipsa totală a consimțământului (și nu doar vicierea acestuia) este un caz de nulitate absolută a actului juridic (unilateral în cauza de față).

Dacă actul juridic nu a fost semnat de persoana care figurează în acesta ca parte, semnătura fiind realizată în fals, de altcineva, sancțiunea nulității absolute se impune, întrucât dovada falsului atestă că acea persoană nu și-a dat niciodată consimțământul la încheierea respectivului act juridic (deci, este o veritabilă lipsă de consimțământ).

În aceste condiții, recurenta-reclamantă apreciază că se poate constata oricând nulitatea absolută a actului juridic civil, acțiunea nefiind supusă unui termen de prescripție și nici condiționată de existența unei vătămări.

III. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, dat fiind faptul că legiuitorul nu a prevăzut calea de atac a recursului în cauza dedusă judecății, indiferent de mențiunea din dispozitivul deciziei atacate de recurenta-reclamantă A.. În situația în care instanța va respinge excepția inadmisibilității recursului, intimata-pârâtă a înțeles să invoce nulitatea acestuia, întrucât motivele de recurs formulate privesc netemeinicia deciziei instanței de apel. A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței atașate.

Recurenta-reclamantă A. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea celor două excepții invocate de către partea adversă.

La termenul de dezbateri, Înalta Curte a respins atât excepția inadmisibilității, cât și excepția nulității recursului, pentru argumentele prezentate în cuprinsul practicalei hotărârii.

IV. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, raportat la conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Procedura de soluționare a recursului

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 din C. proc. civ.

Prin rezoluția din 23 noiembrie 2022 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 2 martie 2023, cu citarea părților.

V. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce succed.

Cu titlu prealabil, se reține că invocarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. a fost făcută formal, fără dezvoltarea și argumentarea acestui motiv de casare cu trimitere la considerentele deciziei recurate și fără indicarea tezei incidente a textului legal invocat.

Deși a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă consideră că instanța de apel a depășit limitele principiului disponibilității, întrucât prin acțiunea dedusă judecății nu s-a solicitat analiza contractului de cesiune de părți sociale, ci analiza deciziei asociatului unic al S.C. B. S.R.L. nr. 1/01.03.2010.

Această critică se încadrează, în realitate, în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, urmând a fi analizată din această perspectivă.

Potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., "obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților".

Analiza acestui text de lege relevă că obiectul și limitele procesului sunt guvernate de principiul disponibilității, fiind stabilite prin cererile și apărările părților. Obiectul acțiunii reprezintă pretenția dedusă judecății, fiind configurată de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

De asemenea, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, conform art. 22 alin. (6) din C. proc. civ.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că reclamanta A. a solicitat prin cererea de chemare în judecată să se constate nulitatea absolută a Deciziei asociatului unic al S.C. B. S.R.L. nr. 1/01.03.2010.

Contrar celor susținute de recurentă, instanța de apel nu a încălcat principiul disponibilității, analiza acesteia limitându-se la ceea ce au solicitat părțile, astfel că nu a acordat altceva decât s-a cerut.

Curtea de Apel Craiova nu a analizat un alt înscris decât cel care a făcut obiectul cauzei, ci doar a constatat că "la încheierea acordului de voință din 01.03.2010 - cesionarea părților sociale cu consecința încetării calității de asociat unic a reclamantei, ceea ce echivalează cu retragerea din societate -, intimata-reclamantă și-a manifestat voința în acest sens, chiar dacă nu a semnat și înscrisul intitulat Decizia asociatului unic al S.C. B. S.R.L. numărul 1/01.03.2010, întocmit ad probationem, context în care nu este îndeplinită condiția lipsei consimțământului, așa cum neîntemeiat pretinde aceasta".

Față de aceste considerente, în cauză nu poate fi reținută o încălcare de către instanța de apel a principiului disponibilității, cererea fiind soluționată în limitele învestirii, astfel că nu poate fi reținut motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În ceea ce privește a doua critică supusă analizei, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este justificată.

Încălcarea legii presupune refuzul aplicării normei juridice sau interpretarea greșită unei prevederi legale. Refuzul aplicării legii constă în transgresarea directă a textului clar și precis, ce nu presupune o interpretare specială (interpretatio cessat in claris). Dacă interpretarea greșită a legii presupune că textul legal incident speței este susceptibil de interpretări contrarii iar, prin hotărârea atacată, instanța a dat o interpretare neconformă sensului real al textului, aplicarea greșită a legii presupune incongruența normei juridice raportată la situația de fapt reținută de către instanțele de fond și/sau de apel.

Recurenta-reclamantă A. susține că au fost aplicate greșit normele de drept material care reglementează sancțiunea nulității absolute.

Astfel, a arătat că decizia asociatului unic al S.C. B. S.R.L. nr. 1/01.03.2010 nu poartă semnătura sa, aspect ce rezultă indubitabil din raportul de expertiză întocmit la instanța de fond, situație în care instanța trebuia să constate nulitatea absolută a acestui înscris. A făcut referire la faptul că sancțiunea nulității absolute nu este condiționată de existența unei vătămări, ceea ce înseamnă că nu pot fi luate în considerare alte aspecte sau înscrisuri.

Instanța de apel a examinat cauza prin prisma obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea nulității absolute a Deciziei asociatului unic al S.C. B. S.R.L. nr. 1/01.03.2010 pentru lipsa consimțământului reclamantei la încheierea actului și a temeiului de drept indicat prin acțiune, respectiv art. 948 din C. civ. de la 1864 privitor la condițiile esențiale pentru validitatea convențiilor.

Înalta Curte constată, din examinarea cererii introductive de instanță, că reclamanta A. a învestit in terminis instanța de judecată cu o acțiune în constatarea nulității absolute a deciziei asociatului unic întemeiată pe lipsa consimțământului.

Consimțământul, ca element al voinței juridice, semnifică hotărârea de a te obliga juridicește și manifestarea ei exterioară, iar pentru a fi valabil el trebuie să emane de la o persoană având capacitatea de exercițiu și în orice caz discernământ, iar dacă această condiție a consimțământului nu există, actul juridic este nul absolut.

În cauză, a fost administrată o probă de specialitate, respectiv Raportul de expertiză criminalistică nr. 1 din 14 ianuarie 2022 (aflat la dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Dolj), care a stabilit indubitabil că "Înscrisul intitulat Decizia asociatului unic al S.C. B. S.R.L. ce poartă numărul 1 din 01.03.2010, nu a fost semnat de numita A.", fiind exclusă orice manifestare de voință săvârșită cu intenția de a produce efecte juridice.

Or, sancțiunea care intervine în cazul absenței consimțământului este nulitatea absolută, deoarece lipsește un element constitutiv al actului juridic.

O astfel de nulitate nu va putea fi acoperită prin confirmare sau în alt mod, ceea ce impune concluzia că instanța de prim control judiciar a pronunțat o soluție nelegală, reținând, «(...) de altfel că intimata-reclamantă, deși a susținut lipsa consimțământului, a motivat-o verbal în fața instanței prin aceea că "actualii asociați ai societății i-au acordat bani cu camătă și pentru că trecea printr-o perioadă de declin, le-a propus să devină asociați ai S.C. B. S.R.L. (...). Ulterior, pentru că avea contractate 3 credite - unul personal, unul ipotecar și unul în calitate de girant al societății s-a înțeles cu actualii asociați să le cesioneze părțile sociale, aceștia asumându-și obligația de a achita creditele societății. Pentru neplata creditelor, bunurile societății au fost executate de bancă, iar reclamanta abia în anul 2017 a depistat că poprirea ce i-a fost înființată pe pensie este pentru creditul societății, ce trebuia achitat de C. și de D. ca urmare a intervenirii cesiunii", dar aceste împrejurări sunt ulterioare manifestării de voință în sensul încheierii actului juridic».

Cu alte cuvinte, inadmisibilitatea confirmării actului lovit de nulitate absolută este necesară pentru a se realiza finalitatea dispoziției legale încălcate la încheierea actului.

Înalta Curte constată că argumentele instanței de apel anterior redate sunt irelevante în ceea ce privește aplicarea sancțiunii nulității actului întocmit cu nerespectarea condițiilor de validitate stabilite de lege (art. 948 din C. civ. de la 1864).

Constatând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 și art. 497 din același cod, va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A., va casa decizia atacată și va trimite cauza, spre o nouă judecată, instanței de apel, care, în respectarea dispozițiilor art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

Văzând că nu se pune problema acordării cheltuielilor de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 356/2022 din 29 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza, spre o nouă judecată, instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2023.