Decizia nr. 1603/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 214/2019 a Tribunalului Argeș

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă la data de 14 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B., solicitând obligarea acesteia la plata lipsei de folosință a imobilului teren situat în comuna Verguleasa, jud. Olt și contravaloarea distrugerilor efectuate de pârâtă prin operațiunile de tăiere a copacilor plantați pe terenul proprietatea reclamantei, pentru perioada 4 iulie 2015 la zi. La termenul de judecată din 12 februarie 2019, reclamanta a depus o precizare a acțiunii prin care a înțeles să se judece în contradictoriu cu B., cu sediul în Pitești, b-dul x, nr. 160, județul Argeș.

Sentința pronunțată de Tribunalul Argeș Prin sentința nr. 214 din 28 mai 2019, Tribunalul Argeș, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Sentința pronunțată de Tribunalul Olt Prin sentința nr. 372 din 17 septembrie 2019, Tribunalul Olt, secția I civilă a admis excepția decăderii din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată, invocată de pârâtă; a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei B. Vest, invocată de pârâtă; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cupârâta B. Vest, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Craiova Prin decizia nr. 546 din 25 martie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 372/17.09.2019, pronunțată de Tribunalul Olt, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Olt.

Recursul declarat în cauză Împotriva deciziei nr. 546 din 25 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a declarat recurs pârâta B. S.A., criticând soluția pentru nelegalitate. Recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului. În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-pârâtă a indicat ca motive de casare faptul că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 31/1990, reclamanta chemând inițial în judecată pârâta B., cu sediul în București (adresă la care se afla sediul administrativ al societății B.), pentru ca mai apoi, la primul termen de judecată din 12 septembrie 2019, la Tribunalul Argeș, reclamanta să depună precizare prin care arăta că înțelege să se judece cu B., cu sediul în Pitești. A mai arătat că la termenul de judecată din 2 iulie 2019, la solicitarea instanței, reclamanta a înțeles să modifice din nou cadrul procesual pasiv, precizând că înțelege să se judece cu B., cu sediul în București. A conchis că instanța de apel a considerat în mod greșit că respectiva cerere nu este una modificatoare în sensul dispozițiilor art. 204 alin. (1) din C. proc. civ., ci o cerere precizatoare, încadrabilă la alin. (2) al aceluiași articol, fără a arăta care dintre punctele 1) - 4) ale alin. (2) ar fi aplicabil.

Procedura de filtru Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului de admisibilitate în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recurenta are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate, recursul a fost promovat în termen și s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru. Completul de filtru a constatat că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia, în vederea formulării unor puncte de vedere. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 26 ianuarie 2021, respectiv la 27 februarie 2021. La data de 4 februarie 2021, intimata A. S.A. a formulat punct de vedere prin care a achiesat la concluziile raportului.

Apărările formulate în cauză Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică. A opinat faptul că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova cu respectarea prevederilor legale, iar motivele arătate prin cererea de recurs nu se circumscriu ipotezei de casare prevăzută de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat potrivit considerentelor expuse în cele ce succed. Prin criticile expuse de recurentă, aceasta arată, în esență, că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, că în cauză s-au formulat două precizări, iar ultima precizare a acțiunii reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată făcută peste termenul legal, ulterior primului termen de judecată, și că instanța de apel, în mod greșit, a considerat că respectiva cerere nu este una modificatoare, ci precizatoare, încadrabilă la alin. (2) al art. 204 din C. proc. civ., fără a arăta care din punctele 1-4 al alin. (2) ar fi aplicabil. Prin încheierea de admitere în principiu a recursului din 12 mai 2021, s-a reținut că motivele de recurs formulate pot fi încadrate în ipoteza de casare prevăzută la art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ., întrucât vizează exclusiv aspecte de procedură. Înalta Curte reține că, prin cererea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, la data de 14 septembrie 2018, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B., cu sediul în București. La termenul de judecată din 12 februarie 2019, reclamanta a depus o precizare a acțiunii, prin care a înțeles să se judece în contradictoriu cu B. S.A. - B., cu sediul în Pitești, b-dul x, nr. 160, județul Argeș. După declinarea dosarului la Tribunalul Olt, reclamanta a precizat cererea de chemare în judecată, la solicitarea instanței, în sensul că dorește să se judece cu B. S.A., cu sediul în București. Conform dispozițiilor procesual civile, modificarea cererii de chemare în judecată reprezintă posibilitatea recunoscută prin lege reclamantului, în cadrul unui proces civil, de a opera schimbări cu privire la părțile, obiectul sau cauza cererii sale și poate fi efectuată numai până la primul termen de judecată la care acesta este legal citat, sau peste primul termen, însă numai cu acordul expres al tuturor părților, astfel cum stipulează art. 204 din C. proc. civ. Înalta Curte observă că, în cauză, cererea introductivă a fost formulată în contradictoriu cu societatea B., cu sediul în București, iar aceasta, în nume propriu, nu în numele punctului de lucru, a formulat apărări în etapa preliminară fixării primului termen de judecată prin depunerea întâmpinării, precizări la 22 martie 2019, precum și cerere de amânare a judecății în fața instanței învestite prin declinare, Tribunalul Olt, pentru imposibilitate de prezentare a apărătorului. Pe cale de consecință, nu este incidentă ipoteza prevăzută de art. 204 alin. (1) din C. proc. civ., nefiind formulată o cerere de introducere în cauză a altui pârât în locul pârâtului inițial, pentru a se putea considera că a avut loc o schimbare a unui element esențial din cuprinsul cererii de chemare în judecată, făcută cu eludarea termenului imperativ prevăzut de norma anterior enunțată. Pe de altă parte, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 204 alin. (2) din C. proc. civ., deoarece niciuna din ipotezele enumerate de textul de lege nu este incidentă. Aceasta întrucât, intimata-reclamantă, la solicitarea instanței, a lămurit identitatea părții cu care dorește să se judece. Explicitarea respectivă nu are semnificația modificării cadrului procesual sub aspectul schimbării pârâtului, ci presupune corecta lămurire a acestuia. Având în vedere că în cauză nu a avut loc o modificare a cererii de chemare în judecată în temeiul art. 204 alin. (1) din C. proc. civ., ci o lămurire a cadrului procesual, nu se poate decela niciun viciu de legalitate a hotărârii recurate sub acest aspect, care să intre sub spectrul motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ. și să atragă casarea hotărârii din această perspectivă. În temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 546 din 25 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.