ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1712/2023

Ședința publică din data de 21 septembrie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 12 mai 2021 pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. și D., pe calea acțiunii pauliene/revocatorii:

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâților C. și D. la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 50/2022 din 19 aprilie 2022, pronunțate de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.), în contradictoriu cu pârâții C. și D., precum și cu intervenienta forțat F. S.A., având ca obiect acțiune revocatorie (pauliană); s-a constatat inopozabilitatea față de reclamanta creditoare S.C. A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) a actului de lichidare a regimului comunității legale (autentificat sub nr. x/25.05.2020) și a actului de partaj voluntar (autentificat sub nr. x/25.05.2020) la E., încheiate între pârâții C. și D., în calitate de soți/copartajanți, până la concurența creanței în cuantum de 1.381.579,20 RON, creanță ce face obiectul dosarului de executare nr. 214/E/2016 al Biroului Executorului Judecătoresc G.; s-a indisponibilizat bunul imobil ce a făcut obiectul actului de lichidare a regimului comunității legale (autentificat sub nr. x/25.05.2020) și a actului de partaj voluntar (autentificat sub nr. x/25.05.2020) până la încetarea executării silite a creanței care a justificat pronunțarea ei; s-a înscris în Cartea Funciară a imobilului măsura indisponibilizării bunului; pârâții C. și D. au fost obligați la plata, în solidar, către reclamanta creditoare S.C. A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.498 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 482/2022 din 18 octombrie 2022, a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanții-pârâți C. și D., împotriva sentinței nr. 50/2022 din 19 aprilie 2022 a Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) și intimata-intervenientă F. S.A.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, recurenta-pârâtă D. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021, la data de 5 decembrie 2022.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru a se pronunța asupra cererii de apel.

Întemeindu-și calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a dezvoltat următoarele critici:

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 21 și art. 44 din Constituția României, art. 555 și următoarele din C. civ. referitoare la dreptul de proprietate privată.

Prin decizia Curții de Apel Craiova, recurată în prezenta cauză, s-a admis excepția netimbrării cererii de apel și s-a anulat apelul declarat împotriva sentinței Tribunalului Dolj, cu motivarea că apelanții-pârâți nu au achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 3.249 RON și că, deși au formulat cerere de ajutor public judiciar, prin care au solicitat eșalonarea plății taxei judiciare de timbru, această cerere a fost respinsă prin încheierea din 6 septembrie 2022, încheiere împotriva căreia nu au exercitat calea de atac a reexaminării.

Recurenta a solicitat instanței de recurs să constate că nu i-a fost comunicată încheierea de respingere a cererii de plată eșalonată a taxei judiciare de timbru și că i s-a încălcat accesul liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil.

A menționat că prin Ordonanța de Urgență a Guvernului adoptată în anul 2013 se reglementează noi taxe, în cuantumuri mult mai mari. Rațiunile pentru care legea anterioară a fost extrem de criticată din perspectiva limitărilor dreptului de acces la justiție nu numai că subzistă, ba chiar sunt și mai numeroase.

Autoarea căii de atac consideră că reglementarea în materia taxelor judiciare de timbru, care fixează taxele de timbru la un nivel ce depășește cu mult posibilitățile de plată ale justițiabililor, conduce indubitabil la limitarea liberului acces la justiție.

Statul, prin puterea sa legiuitoare și executivă, este ținut să acorde oricărei persoane toate facilitățile rezonabile de drept și de fapt pentru a accede la instanță, iar acest lucru trebuie să se reflecte prin stabilirea unor costuri accesibile ale procedurilor judiciare, care să nu împiedice încercarea de a apela la justiție pentru realizarea sau apărarea unui drept, ci să asigure efectivitatea dreptului de acces.

Scutirea, reducerea sau eșalonarea la plata taxelor judiciare de timbru nu constituie în actuala reglementare un remediu efectiv pentru limitările accesului la justiție prin taxarea majorată, date fiind condițiile concrete de acordare a acestora prin menținerea pentru persoanele fizice a valorilor și limitelor prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, modificată.

Aplicarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 80/2013 în mod diferențiat, în sensul că acțiunile evaluabile în bani au un cuantum diferit față de acțiunile neevaluabile, ar crea premisele unei discriminări între persoanele, care deși se găsesc în situații asemănătoare, având speranțe legitime să obțină o restituire a pretențiilor lor, ajung să beneficieze de un tratament juridic diferit.

De asemenea, asigurarea accesului la instanță doar petenților care își pot achita taxele de timbru, reprezintă o încălcare a egalității în fața justiției a tuturor cetățenilor.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. (fostă B. S.R.L.) a transmis întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca inadmisibilă, întrucât motivele de recurs invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

IV. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, raportat la conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Procedura de soluționare a recursului

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 25 aprilie 2023 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 21 septembrie 2023, cu citarea părților.

V. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed.

În ceea ce privește solicitarea intimatei-reclamante A. S.R.L., de respingere a cererii de recurs, ca inadmisibilă, întrucât motivele de recurs invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în realitate, este vorba de excepția nulității recursului, impunându-se calificarea corespunzătoare.

Admisibilitatea căii de atac se cenzurează din perspectiva recunoașterii prin lege a respectivei căi de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 129 din Constituția României și prevederile art. 457 din C. proc. civ. or, în speță, recurenta-pârâtă are deschisă calea de atac a recursului.

Înalta Curte reține că nulitatea recursului nu intervine când este indicat în mod greșit temeiul de drept al motivelor de casare, deoarece instanța nu este ținută de textele de lege menționate de parte, având în vedere dispozițiile generale din noul cod privind posibilitatea instanței de a face încadrarea corectă.

Recurenta-pârâtă din prezenta cauză a indicat drept temei al cererii de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., însă criticile formulate se circumscriu ipotezei de la pct. 5, întrucât vizează modalitatea de aplicare a normelor legale care reglementează o condiție extrinsecă cererii de apel, respectiv timbrarea acesteia, a căror încălcare este sancționată cu nulitatea conform art. 176 pct. 6 din C. proc. civ.

În acest context, nu poate fi reținută apărarea intimatei legată de nulitatea recursului, nefiind incidente prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Pe fondul recursului, Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile aduse deciziei Curții de Apel Craiova, prin care s-a admis excepția netimbrării cererii de apel.

Sub acest aspect, recurenta-pârâtă a susținut faptul că nu i-a fost comunicată încheierea de respingere a cererii de plată eșalonată a taxei judiciare de timbru și că i s-a încălcat accesul liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil.

Înalta Curte reține că obligația părții de a achita taxa judiciară de timbru rezultă din conținutul art. 1 și art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013, excepție făcând acele situații expres prevăzute, în sarcina tuturor persoanelor fizice sau juridice care învestesc instanțele judecătorești cu soluționarea unei cereri ori, cum este cazul în speță, a unei căi de atac.

Determinarea momentului procesual la care partea are obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru se realizează în raport cu art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, care prevede că taxele judiciare de timbru se achită anticipat și că, în cazul în care dovada achitării taxei judiciare de timbru nu este atașată cererii, părții i se comunică obligația de prezenta dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță.

Lipsa dovezi plății taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată, în condițiile art. 470 alin. (3) teza finală din C. proc. civ.

Succesiunea actelor de procedură din dosarul de apel relevă că prin rezoluția de primire a dosarului, curtea de apel a stabilit în sarcina recurentei (atunci apelantă) obligația de a achita suma de 3.249 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru, în solidar cu apelantul C..

La data de 30 iunie 2022 s-a comunicat apelanților obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.249 RON și posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a ajutorului public judiciar la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit adreselor emise la 24 iunie 2022 și proceselor-verbale de înmânare din 30 iunie 2022, înscrisuri aflate la dosarul de apel.

Procedând în modalitatea descrisă mai sus, instanța de prim control judiciar s-a conformat pe deplin obligațiilor prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Recunoscând primirea adreselor, apelantul-pârât C., prin soția sa D., a formulat o cerere, prin care a solicitat încuviințarea plății eșalonate a taxei judiciare de timbru, cererea de acordare a ajutorului public judiciar fiind respinsă prin încheierea din Camera de Consiliu de la 6 septembrie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Susținerile recurentei din cuprinsul memoriului de recurs, potrivit cărora nu i-a fost comunicată încheierea de respingere a cererii de plată eșalonată a taxei judiciare de timbru, sunt lipsite de fundament, în condițiile în care dovezile de comunicare a încheierii din Camera de Consiliu de la 6 septembrie 2022 se regăsesc la dosarul Curții de Apel Craiova.

Împotriva acestei încheieri, nu s-a exercitat calea de atac a reexaminării, așa cum a reținut și instanța de apel.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că atât recurenta-pârâtă D., cât și apelantul-pârât C. au cunoscut cuantumul taxei judiciare de timbru aferente apelului pe care îl declaraseră.

Nicio dispoziție legală nu obligă instanța ca, după ce a comunicat părții obligațiile care îi revin în chestiunea timbrajului, să procedeze apoi, în măsura în care a fost demarată procedura de acordare a facilităților la plata taxei, care a fost respinsă, la o nouă comunicare a aceleiași obligații. De altfel, nici recurenta nu a indicat vreun text legal care să impună o atare conduită în sarcina instanței.

Mai mult, se cuvine subliniat că potrivit art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., părțile au obligația de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului și de a urmări finalizarea acestuia.

Așa fiind, comunicarea încheierii de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar constituie o măsură suficientă pentru ca partea să înțeleagă care este suma ce trebuie să fie achitată în calea de atac a apelului.

Tocmai în considerarea caracterului ei redundant, legea nu obligă instanțele judecătorești să notifice debitorului obligației de timbrare, ulterior comunicării acestei încheieri, necesitatea îndeplinirii aceleiași obligații.

Cu toate acestea, apelanții-pârâți D. și C. au fost citați pentru termenul din 18 octombrie 2022, cu mențiunea de a achita, în solidar, taxa judiciară de timbru în sumă de 3.249 RON, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.

Întrucât apelanții-pârâți nu au prezentat dovada privind achitarea taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac exercitate, instanța de apel în mod legal a dat eficiență sancțiunii nulității pentru neîndeplinirea obligației de timbrare a apelului până la primul termen de judecată, acordat la data de 18 octombrie 2022.

Așa cum s-a arătat mai sus, remedierea lipsurilor cererii de apel au fost făcute la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, în procedura reglementată de art. 470 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., coroborat cu art. 200 din același cod, iar citațiile emise la 8 septembrie 2022 vizau înștiințarea părților despre cuantumul taxei și termenul de judecată stabilit în cauză, la 18 octombrie 2022, dată până la care apelanții puteau complini lipsa taxei judiciare de timbru.

În considerarea celor ce preced, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată prin prisma criticilor formulate și că nu poate fi reținută incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

Referitor la cererea formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Referitor la cererea formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 452 din C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil și în recurs conform art. 494 din C. proc. civ., instanța supremă constată că intimata-reclamantă nu a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinarea la recurs.

Nefiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă D. împotriva deciziei nr. 482/2022 din 18 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Respinge cererea formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2023.