ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 868/2023

Ședința publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, la data de 06.05.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A., C. S.R.L. și C. S.R.L., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 8.064.923,33 RON (echivalentul a 1.636.883,16 euro, calculat la cursul de schimb BNR din 28.04.2021 - 4,9270 RON/euro), reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit de reclamantă urmare a faptelor prejudiciabile săvârșite de către pârâte, precum și obligarea pârâtelor la plata contravalorii cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea acestui litigiu.

În 05.07.2021, pârâtele C. S.R.L. și C. S.R.L. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a societăților C. S.R.L. și C. S.R.L. și pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, precum și obligarea reclamantei la suportarea cheltuielilor de judecată.

În drept, și-au întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 1349 și următoarele C. civ., art. 205 rap. la art. 207 C. proc. civ.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, în totalitate, a cererii de chemare în judecată, ca fiind vădit neîntemeiată, obligarea reclamantei la plata în integralitate a cheltuielilor de judecată ocazionate pârâtei de desfășurarea prezentului litigiu, conform dispozițiilor art. 453 C. proc. civ.

Ca temeiuri de drept, a invocat: art. 201 alin. (1) și 205-208, art. 453 C. proc. civ., art. 1349, art. 1385 alin. (3) C. civ. și celelalte dispoziții legale invocate în cuprinsul întâmpinării, precum și principiile în care își are sediul materia.

Prin sentința nr. 173 din 18.11.2021, a Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C. S.R.L. și C. S.R.L., invocată de acestea prin întâmpinare și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. față de aceste două pârâte, ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane juridice care nu au calitate procesuală pasivă; a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca neîntemeiată și s-a luat act că pârâtele solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 378/2022 din 30 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a respins apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 173/2021 din 18.11.2021, pronunțate de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatele- pârâte B. S.A., C. S.R.L. și C. S.R.L. și a obligat apelanta- reclamantă A. S.R.L. la plata către intimata- pârâtă B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.734,44 RON; a respins cererea intimatelor- pârâte C. S.R.L. și C. S.R.L. privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, reclamanta A. S.R.L. - prin administrator judiciar "D." S.P.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate în apel ți trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Recurenta- reclamantă a invocat motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susținând, în esență, că decizia recurată, pe de o parte, nu este motivată, iar pe de altă parte, cuprinde motivări contradictorii, precum și aspecte străine de natura cauzei deduse judecății.

În acest sens, a susținut că ceea ce se critică prin motivul de recurs nu este inexistența propriu-zisă a motivării din cuprinsul hotărârii, ci lipsa efectivă a unui raționament deductiv din care să reiasă o corespondenta între semnificația juridică a fiecărei probe încuviințate și soluția pronunțată de instanță.

Astfel, deși decizia din apel se intinde pe nu mai puțin de 33 de pagini, 30 dintre acestea cuprind expunerea narativă a speței din fond și din apel, iar numai 3 pagini conțin ceea ce am putea numi "motivarea" hotărârii. Din aceste 3 pagini, doar una se referă la relația comercială dintre B. si A./B. si C., restul fiind dedicat unor aspecte străine de obiectul pricinii (o mai veche relație contractuală dintre A.-C.).

Pe calea motivelor de recurs, a arătat că înțelege să invoce și aspecte legate de fondul pricinii deduse judecății (inclusiv, cu privire la semantica juridică a probatoriului), întrucat soluția pronunțată în apel este atât rezultatul unei motivări formale, cât și consecința unei motivări cu semnificații contradictorii, ambele neregularități afectând, deopotrivă, calitatea actului de justiție realizat în faza apelului.

A mai susținut că nemotivarea hotărârii este strâns legată de o eroare materială, respectiv o stare de fapt pe care instanța de apel a retinut-o în cuprinsul considerentelor și care i-ar fi imputabilă, și anume, o pretinsă modificare în faza de apel a cererii de chemare în judecată.

A arătat că sintagma "prejudiciu rezultat din pierderea unei șanse" a fost folosită, ca și temei al cererii de chemare în judecată, încă din faza de fond a procesului, așa cum se poate observa și din conținutul notelor scrise ce au fost înaintate către instanța de fond, prin urmare, constatarea instanței de apel, în această privință, este total eronată. În egală măsură, având în vedere că situația de fapt neanalizată reprezintă cheia întregii construcții juridice prin care a solicitat obligarea pârâtelor la despăgubiri, consideră că inadvertența sesizată se poate circumscrie noțiunii de "nemotivare a hotărârii", așa cum aceasta a fost descrisă în jurisprudență.

Solicită a se observa că, începând cu paragraful 9, aspectele reținute de instanța de apel fie au caracter contradictoriu, fie sunt străine de natura cauzei. În același context, este de notat că instanța de apel păstrează ca temeinică și legală hotărârea pronunțată la fond, pentru aceleași considerente, deși in faza de apel a fost administrată o proba deosebit de importantă (respinsă de instanța de fond) și anume, interogatoriile tuturor părților, la care nu se face niciun fel de referire, decizia fiind, și din această perspectivă, nemotivată.

Recurenta- reclamantă a mai susținut că hotărârea pronunțată în apel prezintă în cuprinsul său motive contradictorii, precum și motive străine de natura pricinii, inadvertențe care afectează calitatea actului de justiție, în privința acestui motiv de recurs, menționând cu titlu preliminar că motivarea contradictorie se referă la reținerea unor situații de fapt ce nu își găsesc corespondent în realitatea obiectivă, cât și a unor relații contractuale ce nu au niciun fel de legătură cu dosarul și care nu influențează nici măcar de o manieră indirectă raporturile juridice ce au format obiectul judecății în această pricină.

A menționat că aceste motivări contradictorii sunt intercalate cu pasaje care prezintă o relație contractuală total străină obiectului acestei pricini, pe care instanța de apel nu avea căderea să o analizeze, în detrimentul examinării celorlalte motive de fapt și de drept care au format temeiul cererii de chemare în judecată în acest dosar. În mod greșit, instanța de apel a apreciat că problema prejudiciului rezultat din pierderea unei șanse este străină obiectului judecății, deși acestei probleme de drept ar fi trebuit să îi fie dedicată cea mai mare importanță în procesul de motivare a deciziei recurate.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 19.09.2022, sub nr. x/2021.

Apărările formulate în cauză

Intimatele- pârâte C. S.R.L. și C. S.R.L. au formulat întâmpinare la recurs, înregistrată la data de 02.11.2022, prin care au invocat excepția nulității recursului declarat de A. S.R.L., solicitând admiterea excepției nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor de recurs invocate în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.., nulitate prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.., iar pe fondul recursului, respingerea acestuia, ca nefondat. Totodată, a solicitat obligarea recurentei- reclamante A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata- pârâtă B. S.A. a formulat, de asemenea, întâmpinare la recurs, prin care a solicitat respingerea recursului, ca fiind neîntemeiat, cu obligarea recurentei la plata integrală a cheltuielilor de judecată ocazionate intimatei de desfășurarea prezentului litigiu.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 06 mai 2021, deci, după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția din 23 noiembrie 2022, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 06 aprilie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

În ce privește motivul de nelegalitate a hotărârii prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acest motiv de casare are în vedere atât lipsa totală a considerentelor, cât și existența unor considerente contradictorii sau care nu au nici o legătură cu cauza. Viciile motivării unei hotărâri pot fi variate însă în cele din urmă alcătuiesc trei mari categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă/contradictorie, motivarea insuficientă.

Observând cuprinsul considerentelor deciziei recurate, Înalta Curte constată că instanța de apel, în pronunțarea soluției sale de respingere a apelului formulat de reclamantă, a expus argumentele raționamentului său juridic care a stat la baza soluției pronunțate, prin prisma materialului probator administrat, a apărărilor și susținerilor părților.

Contrar susținerilor recurentei- reclamante, se poate deduce cu ușurință din cuprinsul considerentelor hotărârii recurate, raționamentul logic și complex al instanței de apel în ceea ce privește soluția pronunțată, în mod corect și motivat, cu analizarea tuturor susținerilor părților statuând că, în speță, nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, neexistând nicio faptă ilicită sau prejudiciu.

De altfel, deși se invocă o nemotivare a hotărârii, recurenta-reclamantă se raportează, în fapt, la dezlegarea pe care instanța de apel a dat-o cauzei, invocând lipsa efectivă a unui raționament deductiv, din care să reiasă o corespondență între semnificația juridică a fiecărei probe încuviințate și soluția pronunțată de instanță.

Arată, astfel, că deși decizia din apel se întinde pe nu mai puțin de 33 de pagini, 30 dintre acestea cuprind expunerea narativă a speței din fond și din apel, iar din cele 3 pagini care conțin motivarea hotărârii, doar una se referă la relația comercială dintre B. și A. B. și C., restul fiind dedicat unor aspecte străine de obiectul pricinii, pentru ca, mai apoi, să susțină că nemotivarea hotărârii este strâns legată de o eroare materială, respectiv, o stare de fapt pe care instanța de apel a reținut-o în cuprinsul considerentelor și care ar fi imputabilă recurentei- reclamante și anume, o pretinsă modificare în faza de apel a cererii de chemare în judecată.

Or, asemenea critici nu sunt susceptibile de încadrare în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Întregul motiv inițial de recurs, astfel cum a fost invocat, subsumat tezei I a art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu reprezintă decât o nemulțumire a recurentei-reclamante față de modul în care instanța de apel a apreciat asupra probatoriului administrat în cauză și a decis în sensul respingerii apelului, fără să existe, în fapt, vreo nemotivare a hotărârii, care să atragă după sine casarea acesteia.

Se constată, astfel, contrar susținerilor recurentei- reclamante, că hotărârea instanței de apel este motivată în conformitate cu standardul de calitate instituit de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind enunțate cu claritate atât situația de fapt reținută în cauză pe baza probatoriului administrat, normele legale incidente, precum și modul de aplicare al legii la situația de fapt determinată.

De asemenea, Înalta Curte reține că au fost analizate și s-a răspuns tuturor argumentelor principale invocate de părți, iar considerentele sunt formulate și structurate coerent, de natură a susține concluzia și raționamentul instanței.

Astfel cum se reține frecvent în jurisprudența Înaltei Curți, motivarea nu poate avea semnificația unui răspuns exhaustiv la toate argumentele părților care sprijină fiecare capăt de cerere/critică din calea de atac, fiind unanim recunoscut aspectul potrivit cu care motivarea unei hotărâri judecătorești nu este o problemă de volum, ci una de conținut, de substanță.

Împrejurarea că instanța de apel a dat o altă dezlegare situației de fapt, ori problemelor de drept, față de cele propuse de una din părți- cum este cazul în speță, de recurenta- reclamantă, nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii, cum nefondat susține aceasta, ci, dezlegarea dată de instanța de apel reprezintă rodul analizei și aplicării instituțiilor de drept potrivit interpretării proprii, ce nu poate fi cenzurată decât numai în măsura în care se identifică un motiv de nelegalitate dintre cele expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Concluzionând, Înalta Curte reține că hotărârea instanței de apel este motivată conform standardelor de calitate instituite de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.., iar, prin motivarea corespunzătoare a hotărârii judecătorești, se asigură respectarea garanțiilor de imparțialitate ale judecătorului și de calitate a actului de justiție, motiv pentru care Înalta Curte va înlătura și criticile recurentei vizând existența unor motive contradictorii în cuprinsul hotărârii.

În realitate, motivul de recurs vizând existența unor motive contradictorii în cuprinsul hotărârii este nefondat, și din perspectiva faptului că recurenta-reclamantă invocă o argumentație proprie, fără legătură cu considerentele deciziei recurate, presupusele motive contradictorii arătate de aceasta fiind susținute pe o interpretare scoasă din context a anumitor paragrafe, fără legătură cu decizia recurată.

Or, asemenea critici nu pot constitui motive contradictorii ale deciziei recurate, fiind, de fapt, susțineri proprii ale recurentei, de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale, ori principii de drept; ba, dimpotrivă, considerentele reținute se completează, se susțin și conduc în mod clar către soluția adoptată.

În ce privește critica susținută de recurenta-reclamantă, privind existența unor motive străine de cauza dedusă judecății în cuprinsul hotărârii, Înalta Curte reține că nici aceasta nu poate fi primită, câtă vreme textul vorbește de "numai motive străine de natura cauzei", ceea ce, în niciun caz, nu se poate reține în speță.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că decizia recurată a respectat exigențele impuse de norma legală de la art. 425 C. proc. civ. privind conținutul unei hotărâri judecătorești, astfel că, acest motiv de recurs este nefondat.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte va înlătura motivul de casare invocat de recurenta-reclamantă, cu consecința respingerii prezentului recurs, ca nefondat.

Ca parte care a pierdut procesul, recurenta-reclamantă va fi obligată la plata către intimata-pârâtă Societatea "B." S.A. a sumei de 19.651,98 RON și către intimata- pârâtă Societatea "C." S.R.L. a sumei de 5.485,36 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., conform dovezilor aflate la dosar.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. - prin administrator judiciar "D." S.P.R.L. împotriva deciziei nr. 378/2022 din 30 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta- reclamantă să plătească intimatei- pârâte Societatea "B." S.A. suma de 19.651,98 RON și intimatei- pârâte Societatea "C." S.R.L. suma de 5.485,36 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2023.