ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2706/2023

Ședința publică din data de 13 decembrie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal la 20.09.2018, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Bacău și S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să îi oblige, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 2.844.180,74 RON, reprezentând pierderi înregistrate de titulara acțiunii în perioada desfășurării probelor la grupul de cogenerare cu ciclu combinat, noiembrie 2015- iunie 2017, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 698/21.10.2021, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocate de către pârâta S.C. B. S.R.L., precum și acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă. A admis acțiunea promovată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bacău, astfel cum a fost precizată și l-a obligat pe acesta la plata către reclamantă a sumei de 2.844.179 RON, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat reclamantei ca urmare a punerii la dispoziția pârâtei a sursei de alimentare cu gaze naturale în vederea efectuării de teste și probe și a cheltuielilor de judecată compuse din suma de 5.000 RON, reprezentând onorariu expertiză și suma de 32.046,80 de RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe, Municipiul Bacău a declarat apel.

Prin decizia nr. 949/19.10.2022, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, cu majoritate, a admis apelul, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea în contradictoriu cu Municipiul Bacău, ca nefondată și a menținut restul dispozițiilor hotărârii primei instanțe; cu opinie separată, în sensul respingerii apelului ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.A. a declarat recurs, solicitând casarea ei și menținerea sentinței primei instanțe.

În susținere, autoarea căii de atac a arătat că motivarea hotărârii este întemeiată pe prevederile contractului de delegație încheiat între recurentă și intimatul Municipiul Bacău, document care, însă, este străin cauzei.

A mai afirmat că instanța de apel nu a reținut corect normele de drept material aplicabile litigiului, întrucât temeiul de drept al acțiunii sale l-au constituit dispozițiile art. 1.330-1.340 C. civ., care reglementează gestiunea de afaceri.

De asemenea, a precizat că instanța de apel a reținut în mod eronat că recurenta ar fi fost parte în contractul de proiectare și execuție lucrări nr. x/23.11.2011 Ciclu combinat 14 MWT Cazane auxiliare Adaptarea schemei termomecanice în CET 1 Cimei Bacău, semnat între intimații Municipiul Bacău și S.C. B. S.R.L.

În continuare, după prezentarea etapelor procesuale anterioare și a considerentelor instanțelor de fond, autoarea căii de atac a susținut că în mod greșit instanța de apel, față de calitatea intimatului Municipiul Bacău de acționar al recurentei, a apreciat că între părți ar fi existat un acord preexistent încheierii contractului prin care aceasta din urmă să pună la dispoziție sursa de alimentare pentru realizarea obiectului contractului indicat mai sus și că, în raport de aceeași calitate, aceasta ar fi avut obligația față de intimată să asigure această sursă.

Or, potrivit autoarei căii de atac, astfel de înțelegeri nu au fost dovedite în cauză.

Mai mult, a afirmat că instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 22 alin. (4) C. proc. civ., în baza cărora avea obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, să prevină orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și aplicării corecte a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale și de a ține seama de toate circumstanțele cauzei, de principiile generale ale dreptului, de cerințele echității și ale bunei-credințe, astfel cum s-a reținut și în opinia separată a membrului completului compus din 3 judecători, ce a soluționat apelul.

Or, în opinia sa, instanța de apel, apreciind că în cauză ar fi existat un acord preexistent între părțile litigante, a transformat recurenta într-un mandatar al intimatei și nu într-un gerant al intereselor acesteia sau al asocierii, excluzând instituția gestiunii de afaceri din cauză.

În drept, criticile au fost circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

La 25.04.2023, intimata S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării recursului și, pe fond, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. În susținerea excepției, a arătat că recursul este netimbrat, având în vedere că din valoarea taxei judiciare de timbru datorate pentru soluționarea recursului, 16.123,40 RON, autoarea căii de atac a achitat numai suma de 100 RON.

La 15.05.2023 intimatul Municipiul Bacău a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. În argumentarea excepției invocate, a arătat că susținerile părții recurente nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., fiind incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta a răspuns la ambele întâmpinări.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu; acesta a fost redactat și comunicat părților, care au fost înștiințate că pot formula puncte de vedere. Numai recurenta și-a expus punctul de vedere.

Stabilind, potrivit art. 248 ali. (1) C. proc. civ., ordinea de soluționare a excepțiilor și luând în examinare, cu prioritate, chestiunea timbrajului, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, reține că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Recurenta a depus, atașat cererii de recurs, dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 100 RON, iar prin rezoluția din 20.03.2023 a fost stabilită obligația acesteia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum total de 16.123 RON, astfel că prin adresa comunicată recurentei la data de 27.03.2023, i s-a pus în vedere plata diferenței de 16.023 RON. Recurenta și-a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru, achitând, la 31.03.2023, suma de 15.923,40 RON și la 01.11.2023, suma de 100 RON .

Prin urmare, deși aspectul referitor la timbrarea legală a căii de atac a fost semnalat și prin raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, Înalta Curte constată că recurenta și-a îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru, astfel că va respinge excepția netimbrării recursului.

Cu privire la excepția nulității recursului, invocată de intimatul Municipiul Bacău, prin întâmpinare, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiția legală fiind aceea ca motivele dezvoltate să vizeze hotărârea recurată, iar dezvoltarea criticilor să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., vizând ipotezele în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În argumentare, recurenta a susținut că hotărârea atacată este nemotivată din perspectiva faptului că soluția instanței de apel este fundamentată pe un înscris străin de cauză și că instanța de apel nu a reținut corect normele de drept material aplicabile gestiunii de afaceri, în măsura în care temeiul de drept al acțiunii sale l-au reprezentat prevederile art. 1.330-1.340 C. civ. De asemenea, a afirmat că această împrejurare a fost determinată de concluzia greșită a instanței de apel în sensul că între părți ar fi existat un acord în virtutea calității intimatului Municipiul Bacău de asociat al recurentei, care ar fi obligat-o pe cea dintâi să asigure sursa de alimentare a proiectului ce a făcut obiectul contractului de proiectare și execuție lucrări nr. x/23.11.2011 Ciclu combinat 14 MWT Cazane auxiliare Adaptarea schemei termomecanice în CET 1 Cimei Bacău, încheiat între intimații Municipiul Bacău și S.C. B. S.R.L.

Aceste critici nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate invocate, întrucât ele aduc în dezbatere chestiuni de netemeinicie ce derivă din interpretarea probatoriului, recurenta urmărind, în realitate, o nouă verificare a fondului cauzei, deși legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, nu și al treilea grad devolutiv.

Astfel, deși a indicat motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile dezvoltate relevă, în realitate, nemulțumirea părții față de concluzia reținută de instanța de prim-control judiciar ca urmare a valorificării probatoriului în cauză, respectiv faptul că între părțile litigante a existat un acord în temeiul căruia recurenta trebuia să asigure alimentarea cu energie a investiției, obiect al convenției sus-amintite.

Deși prin memoriul de recurs se susține încălcarea normelor de drept material privind gestiunea în afaceri, recurenta nu justifică incidența vreunei situații circumscrise ipotezei de casare invocate.

Întreaga construcție a criticilor sale subsumate motivului de nelegalitate indicat este fundamentată pe elemente atașate situației de fapt, respectiv pe modalitatea în care instanța de apel a analizat și a apreciat raportul juridic dintre părți și efectele acestuia în planul evenimentelor produse.

Prin susținerile sale, autoarea căii de atac nu indică în concret eroarea de judecată săvârșită de instanța de prim-control judiciar raportat la normele legale pretins încălcate, ci reia într-o manieră identică susținerile sale din fața instanțelor de fond, fără a avea în vedere considerentele instanței de prim control judiciar care au condus la soluția dată asupra căii de atac devolutive.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În lipsa unor critici care să vizeze raționamentul instanței de prim control judiciar și prin care să se indice în concret modul în care aceasta a încălcat normele de drept material, respectiv eroarea de judecată săvârșită de instanța de apel la interpretarea și aplicarea textelor de lege aplicabile, controlul legalității hotărârii pe calea recursului nu poate fi realizat, de vreme ce, așa cum rezultă din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., acesta implică analizarea considerentelor instanței de apel în raport cu criticile părții și normele de drept pretins încălcate.

În ceea ce privește cazul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte amintește că intră în sfera acestuia lipsa motivării, înțeleasă atât sub aspect formal, dedus din încălcarea dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., cât și din perspectiva conținutului considerentelor, înțeles ca o contragere excesivă a raționamentului judiciar ori o motivare lipsită, în mod esențial, de reperele necesare a face actul de procedură explicit și inteligibil pentru părți ori pentru instanța care exercită un control de legalitate asupra acestuia; totodată, același caz de casare, prin prisma motivelor contradictorii cuprinse în hotărâre, vizează ipoteza unei contrarietăți între considerentele acesteia, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că acțiunea este fondată sau ipoteza unei contrarietăți dintre dispozitiv și considerente, cum este cazul admiterii acțiunii prin dispozitiv și justificarea în considerente a soluției de respingere a cererii sau invers. Ipoteza hotărârii cuprinzând numai motive străine de cauză vizează, practic, nemotivarea, adică prezentarea unui raționament care nu are legătură cu cauza, situație în care art. 461 alin. (2) C. proc. civ. recunoaște posibilitatea exercitării unei căi de atac doar împotriva considerentelor, prin care să se solicite înlăturarea celor apreciate ca fiind eronate ori inutile, dar prin care să nu se solicite reformarea dispozitivului, însă o asemenea cale de atac nu a fost promovată în dosarul de față, de vreme ce titulara recursului urmărește să obțină casarea deciziei curții de apel.

În realitate, examinarea memoriului de recurs relevă faptul că acesta nu cuprinde nicio critică care ar putea fi subsumată acestui caz de nelegalitate, astfel că a fost invocat în mod formal, iar aspectul privind reținerea unui act străin de natura cauzei privește, în realitate, modul în care instanța devolutivă de prim control judiciar a valorificat probatoriul administrat în cauză, a cărui reevaluare nu este permisă în recurs, în temeiul art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Cum sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare a căii de atac, situație incidentă în cauză pentru argumentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1), raportat la art. 489 alin. (2), art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (2), art. 178 alin (1) și art. 179 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția netimbrării recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 949/19.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2023.