ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.12.2023

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2681/2023

HOTĂRÂRE
13.12.2023
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2681/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 13 decembrie 2023

Asupra recursului cu care a fost învestită, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția a II-a civilă la 16.12.2020, reclamanții S.C. A. S.R.L. și B. au chemat în judecată pe pârâtele C. și D., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de împrumut încheiat la 16.05.2017 între pârâta C. și S.C. E. S.R.L., a contractului de împrumut încheiat la 16.05.2017 între D. și S.C. E. S.R.L., a contractului de garanție mobiliară și imobiliară autentificat sub nr. x/25.08.2020 și a actului aditional nr. 1 la acesta autentificat sub nr. x/08.09.2020 de F. și să oblige pârâtele, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

La 03.03.2021, reclamanții au depus cerere completatoare, prin care au chemat în judecată, în calitate de pârâte societățile E. S.R.L. și G. S.R.L. și au solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/30.05.2019 de F. și să dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii acestuia și obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtele C. și D. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 69/18.04.2022, Tribunalul Galați, secția a II-a civilă a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată la 03.03.2021.

Împotriva aceste sentințe, reclamanții S.C. A. S.R.L. și B. au declarat apel.

Prin decizia nr. 42/08.02.2023, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a respins apelul, a obligat apelanții, în solidar, la plata către intimatele C. și D. a sumei de 7.303,80 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, reclamantul B. a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Prin cererea de recurs, a susținut că hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material ce reglementează nulitatea absolută pentru cauză ilicită și fraudă la lege.

A arătat că, deși a probat împrejurările în care au fost încheiate actele juridice a căror nulitate a solicitat-o, din care rezulta mecanismul fraudulos conceput de către pârâți, instanța de apel a procedat greșit analizând separat fiecare contract, iar nu în contextul dovedit de către recurentul-reclamant.

În continuare a evocat din argumentele reținute de instanța devolutivă de prim control judiciar și a subliniat că, în ceea ce privește frauda la lege, este esențial de dovedit că părțile au acționat de conivență, iar proba acestui element subiectiv este dificilă, motiv pentru care se impunea analiza corelată a contractelor încheiate de pârâți; or, instanța de apel a ales să constate validitatea acestora prin raportare la aparenta legalitate a fiecărei operațiuni în parte, privită separat de celelalte.

Autorul căii de atac a relevat situația de fapt care a generat semnarea acestor contracte și a susținut că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 1.236 alin. (1), art. 1.237 și art. 1.238 alin. (2) C. civ., precum și cele ale art. 805 C. civ., însă instanța de apel a apreciat greșit faptul că nu ar fi aplicabile.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 05.07.2023, intimatele-pârâte C. și D. au formulat întâmpinare, invocând excepția nulității recursului, prin prisma dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, au solicita respingerea acestuia ca nefondat.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța supremă arată că excepția invocată din oficiu primează excepției nulității invocate de intimatele-pârâte prin întâmpinare, întrucât aceasta vizează legalitatea învestirii instanței de recurs. În aceste condiții, conform art. 248 (2) C. proc. civ., se impune soluționarea acesteia cu prioritate, întrucât în situația admiterii, soluționarea excepției nulității ar fi de prisos.

Astfel, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării actului procedural al instanței.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În speță, în etapa regularizării cererii de recurs, constatându-se că recursul declarat nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina recurentului obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 18.460 RON, calculată conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. Astfel, prin adresa din 09.05.2023, comunicată la 12.05.2023, i s-a pus în vedere acestuia să achite taxa judiciară de timbru și să depună la dosar dovada plății acestei taxe.

Autorul căii de atac nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a obligației de timbrare, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și nici cerere de ajutor public judiciar, în condițiile O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Prin urmare, constatând că până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, 13.12.2023, recurentul nu s-a conformat obligației de plată a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor legale evocate mai sus, și constatând că cererea de recurs este lovită de nulitate, potrivit art. 174 alin. (1), (17)5 alin. (2), (17)7 alin. (3) și 178 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva deciziei nr. 42/08.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2023.

Sursă