ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2645/2023

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 05.11.2021 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2020* (data inițială a înregistrării cererii fiind 21.05.2019, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București), ca urmare a admiterii excepției de necompetență materială și declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și ulterior, ca urmare a admiterii excepției de necompetență materială procesuală și declinării competenței de soluționare de către Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin încheierea din data de 05.10.2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr. 8 din 08.04.2021, emisă de Consiliul de Administrație al R.A.A.P.P.S., respectiv a art. 12 alin. (1), pct. 1 din hotărâre, prin care s-a aprobat desființarea Sucursalei de Transport Bucureștii Noi (S.T.N.B.), precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 192, 194, 216 alin. (6), art. 1237 și 1238 alin. (2) C. civ., precum și toate celelalte dispoziții legale indicate în cerere.

La 03.06.2021, a fost înregistrată la dosarul cauzei cererea adițională formulată de reclamant, prin care a înțeles să completeze cererea introductivă de instanță prin introducerea unui nou capăt de cerere, respectiv suspendarea executării parțiale a Hotărârii nr. 8 din 08.04.2021, anterior menționate.

Pârâta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, excepția inadmisibilității cererii ca urmare a încălcării art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind realizarea procedurii prealabile, excepția lipsei de interes a reclamantului, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3266/21.12.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată.

A fost admisă în parte cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, fiind obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată.

Prin decizia nr. 585/2023 din 6 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins apelul reclamantului, fiind obligat acesta la plata către intimata-pârâtă a sumei de 8.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva acestei decizii, prin care a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în tot a deciziei recurate și drept consecință, admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost completată.

Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte la 06.07.2023 .

La 04.08.2023, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat excepția lipsei de interes a recurentului în formularea recursului, ca urmare a faptului că nu mai deține calitatea de angajat al intimatei; pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul se impune a fi respins, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Recursul declarat în cauză are ca obiect decizia civilă nr. 585/2023 din 6 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în cadrul unui litigiu având ca obiect anularea parțială a unei hotărâri emise de consiliul de administrație al regiei autonome pârâte, precum și suspendarea executării parțiale a punctului 12 din aceeași hotărâre.

Motivele de nulitate absolută invocate prin cererea de chemare în judecată vizează, în esență, încălcarea prevederilor art. 11 alin. (1) și (2) din Anexa - Regulamentul de organizare și funcționare a RA-APPS la H.G. nr. 60/2015, cu modificările și completările ulterioare, a art. 233 alin. (2), art. 244 și 250 alin. (1) C. civ., precum și frauda la lege (art. 1237 C. civ.), respectiv cauza ilicită (art. 1238 alin. (2) C. civ.).

Instanța supremă reține că, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 60/2005 privind organizarea și funcționarea RA-APPS, Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat este o persoană juridică ce funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului, care îndeplinește față de aceasta atribuțiile legale prevăzute pentru ministerul de resort.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Anexa 1 la H.G. nr. 65/2005, "Conducerea regiei este asigurată de un consiliu de administrație format din 5 persoane, dintre care una este directorul general, iar una directorul general adjunct, care sunt numiți și sunt revocați prin ordin al ministrului de resort", iar potrivit art. 24 din același act normativ, "prezentul regulament de organizare și funcționare se completează cu celelalte prevederi legale care reglementează activitatea regiilor autonome".

Prin urmare, acțiunea are ca obiect anularea actului organului de conducere al unei persoane juridice.

Potrivit art. 216 alin. (3) din C. civ. (2009), cu denumirea marginală "Nulitatea actelor emise de organele persoanei juridice", "cererea de anulare se soluționează în camera de consiliu de către instanța competentă în circumscripția căreia persoana juridică își are sediul, în contradictoriu cu persoana juridică în cauză, reprezentată prin administratori. Hotărârea instanței este supusă numai apelului", iar, în conformitate cu art. 216 alin. (6) din același Cod, "dacă se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiunea în constatarea nulității este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată. Dispozițiile alin. (3) - (5) rămân aplicabile".

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) fraza finală din C. proc. civ., "…nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Cum, din coroborarea textelor de lege anterior evocate, reiese că, în astfel de litigii, este exclus dreptul la recurs, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol:

"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Prin urmare, decizia civilă nr. 585/2023 din 6 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Faptul că în dispozitivul hotărârii curții de apel a fost menționată calea de atac a recursului nu poate crea părților o cale de atac în afara cadrului legal, așa cum impun și dispozițiile art. 457 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 585/2023 din 6 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Cu privire la cererea formulată de intimata-pârâtă RA-APPS, de obligare a recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, Înalta Curte constată că înscrisurile aflate la dosarul de recurs atestă efectuarea de către intimata-pârâtă a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, în cuantum de 17.850 RON.

Față de soluția de respingere, ca inadmisibil, a recursului, în temeiul art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 453 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte va obliga recurentul-reclamant la plata către intimata-pârâtă a sumei de 17.850 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 585/2023 din 6 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.

Obligă recurentul-reclamant la plata către intimata-pârâtă a sumei de 17.850 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2023.