ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2644/2023

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 13.12.2021, sub numărul de dosar x/2021, reclamanta A. l-a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Energiei, solicitând să fie obligat pârâtul la plata diferenței dintre salariul acordat și cel cuvenit, respectiv salariul maxim aflat în plată pentru funcția de consilier pentru afaceri europene gradația 5 din autorități și instituții publice, începând cu 01.08.2016 la zi, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație.

Prin sentința civilă nr. 757/11.04.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 18.05.2022, sub nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 4534 din 29.06.2022, pronunțată de Tribunalul București, a fost respinsă excepția inadmisibilității; a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 10.12.2018 și au fost respinse pretențiile pentru perioada anterioară datei de 10.12.2018, ca fiind prescrise.

Prin aceeași sentință, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei și a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a diferențelor dintre salariul calculat, conform pct. 2.6 din Cap. II al Anexei VIII din Legea nr. 153/2017 și salariul efectiv încasat, începând cu data de 10.12.2018, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărui drept salarial și până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Ministerul Energiei, fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la 10.11.2022, în dosarul nr. x/2021.

Prin decizia nr. 2279 din 7 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admis apelul pârâtului împotriva sentinței civile nr. 4534 din 29.06.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 18.05.2022, sub nr. x/2021, a fost schimbată în tot sentința atacată, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Recursul a fost comunicat intimatului-pârât la 22.08.2023 .

La 14.09.2023, cu respectarea termenului legal, intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 457 și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., precum și ale art. 129 din Constituția României.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei-reclamante prin adresa din 18.09.2023, care nu a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.

Potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind "conflictele de muncă și de asigurări sociale".

Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Deopotrivă, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. statuează că "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs".

Astfel, acțiunea, introdusă pe rolul instanțelor la 13.12.2021, are ca obiect plata drepturilor salariale, fiind dedus judecății un conflict de muncă. De altfel, chestiunea obiectului litigiului a fost tranșată în mod definitiv prin sentința civilă nr. 757/11.04.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

În acest sens, art. 214 din Legea nr. 62/2011 prevede că hotărârile prin care se soluționează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului, iar dispozițiile art. 271 alin. (2)

2

din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii statuează în același mod.

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 274 Codul Muncii.

În aceste condiții, în speță, decizia dată în apel nu întrunește condiția cerută de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., fiind definitivă de la pronunțare, situație în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 2279 din 7 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamant A. împotriva deciziei nr. 2279 din 7 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2023.