ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2621/2023

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 223, art. 1350 și art. 1518 C. civ.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2016 a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Giurgiu, reținându-se că locul executării obligației este situat în comuna Iepurești, județul Giurgiu, fapt necontestat de părți, astfel că, în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., este competentă și instanța de la locul executării obligației, respectiv Tribunalul Giurgiu.

Prin sentința nr. 68 din 28 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă cererea de chemare în judecată și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 360.000 Euro, în echivalent RON la data plății, reprezentând despăgubiri civile.

Prin cererea înregistrată la data de 6 decembrie 2017, în dosarul nr. x/2016, petenta C., în calitate de expert, a solicitat completarea dispozitivului sentinței nr. 68 din 28.11.2017, pronunțate de Tribunalul Giurgiu, în sensul stabilirii onorariului definitiv ca urmare a efectuării expertizei judiciare în cauză, având în vedere că a solicitat suplimentarea onorariului pentru cheltuieli justificate cu devizele depuse la dosarul cauzei.

Prin sentința nr. 19 din 12 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, a fost admisă cererea formulată de expertul judiciar, fiind completat dispozitivul hotărârii cu mențiunea stabilirii onorariul definitiv pentru efectuarea expertizei contabile la suma de 1.500 RON. În acest sens s-a dispus obligarea reclamantului la plata diferenței onorariului expertizei contabile în sumă de 800 RON, către expertul judiciar C..

Prin decizia civilă nr. 1710A din 15.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a admis apelul declarat de pârâta B. S.R.L. și a fost schimbată în tot sentința atacată, în sensul că a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

De asemenea, a fost obligată reclamanta la plata sumei de 1.000 RON către pârâtă, din care suma de 500 RON reprezentând onorariu de avocat și 500 RON onorariu de expert, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la fond.

Totodată, a fost obligată intimata la plata sumei de 12.695 RON către apelantă, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel, din care 10.195 RON reprezentând taxă judiciară de timbru și 2.500 RON onorariu de avocat.

În motivare, recurenta a apreciat că, în mod corect, instanța de fond a avut în vedere situația de fapt raportată la probatoriul administrat. Recurenta susține că decizia de a executa lucrările prevăzute în contract fără a fi în posesia proiectului tehnic și a autorizației de plantare, a aparținut executantului, respectiv pârâtei, nereieșind din probatoriile administrate faptul că recurenta ar fi exercitat vreo presiune asupra acesteia în vederea executării lucrărilor înainte sau după comunicarea documentației respective.

Mai consideră că în mod corect instanța de fond nu a precizat care sunt lucrările ce nu au fost executate corespunzător, atâta timp cât toate lucrările contractate au fost executate necorespunzător.

Potrivit recurentei, din procesul-verbal de conciliere directă rezultă că intimata își recunoaște și asumă culpa în executarea contractului, propunând și un plan tehnic de remediere pe cheltuiala sa.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv punctul de vedere al consultantului/expert în cultura de afini, notificarea din data de 13.10.2015 de punere în întârziere a pârâtei, procesul-verbal de conciliere directă din data de 20.10.2015, punctul de vedere al reclamantei, comunicat pârâtei la data de 23.10.2015, cuprinzând un calcul al pierderilor provocate de către aceasta, susținut de documente contabile, rezultă fără putință de tăgada că pârâta nu și-a îndeplinit în mod corect obligațiile contractuale, în sensul că nu s-a realizat o bună omogenizare a turbei în bilon, plantele afectate nimerind în zone ale bilonului unde a fost solul inițial fără a-i fi corectată aciditatea prin adaos de turbă acidă.

Prin urmare, recurenta apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 1183 alin. (2) C. civ., întrucât nici în urma concilierii pârâta nu a înțeles să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință ci, dimpotrivă, a indus în eroare reclamanta privind remedierea lucrărilor efectuate necorespunzător.

Totodată, recurenta susține că sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale. În acest sens, fapta ilicită constă în executarea necorespunzătoare a lucrărilor conform standardelor de calitate prevăzute în contract. Prejudiciul constă în efectele executării necorespunzătoare a lucrărilor, iar legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu este evidentă.

Referitor la culpă, aceasta este îndeplinită având în vedere și faptul că pârâta a recunoscut-o.

În concluzie, recurenta a considerat că nu sunt incidente prevederile art. 1517, art. 1532 și art. 1536 C. civ., întrucât nu există acțiuni, inacțiuni sau omisiuni din partea acesteia, care ar fi putut duce la neexecutarea contractului.

Prin întâmpinarea înregistrată la 14 martie 2023, intimata B. S.R.L. a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea acestuia.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 19 ianuarie 2023.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 iunie 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin punctul de vedere depus la 5 iulie 2023, intimata B. S.R.L. a solicitat anularea recursului, iar prin punctul de vedere depus de recurenta A. S.R.L. la 6 iulie 2023, s-a arătat că recursul este admisibil în principiu, motivele de recurs încadrându-se în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 7 decembrie 2023.

La termenul din 7 decembrie 2023, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată de intimată, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., și a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părțile având la dispoziție o judecată în fond, în fața primei instanțe și a instanței de apel.

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în memoriul de recurs niciun motiv de casare, abia prin punctul de vedere la raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, depus la 6 iulie 2023, aceasta a relevat încălcarea principiilor disponibilității și contradictorialității procesului civil, precum și nesocotirea dispozițiilor art. 1266-1268 C. civ. privind regulile de interpretare a clauzelor contractuale.

Or, aceste critici, subsumate motivelor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., nu pot fi analizate, deoarece au fost indicate pentru prima dată prin punctul de vedere la raportul întocmit privind admisibilitatea recursului, cu mult peste termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 485 C. proc. civ.

Așadar, prin memoriul de recurs s-a arătat că instanța de fond în mod corect a evaluat situația de fapt raportată la probatoriul administrat și a constatat că decizia de a executa lucrările prevăzute în contract a fost a pârâtei, fără a se exercita vreo presiune asupra sa pentru a executa lucrările în absența proiectului tehnic și autorizației de plantare.

În aprecierea recurentei, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv procesul-verbal de conciliere directă, punctul de vedere al consultantului/expert în cultura de afini, notificarea din data de 13.10.2015 de punere în întârziere a pârâtei, punctul de vedere al reclamantei, comunicat pârâtei la data de 23.10.2015, rezultă fără putință de tăgada că pârâta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile contractuale privind omogenizare turbei în bilon.

O altă critică a recurentei vizează faptul că nici în urma concilierii pârâta nu a înțeles să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, ci dimpotrivă a indus în eroare reclamanta privind remedierea lucrărilor efectuate necorespunzător, indicând încălcarea dispozițiilor art. 1183 alin. (2) C. civ.

În concluzie, autoarea recursului a subliniat că sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale pentru executarea necorespunzătoare a lucrărilor, pârâta recunoscând că este în culpă.

Verificând decizia recurată, Înalta Curte constată că instanța de apel a analizat dacă pârâta a executat întocmai obligația asumată contractual și a constatat incidența dispozițiilor art. 1517 C. civ. privind neexecutarea imputabilă creditorului, deoarece reclamanta nu a respectat propria obligație de a preda pârâtei proiectul tehnic, cu atât mai mult cu cât acesta cuprindea informații legate de calitatea solului și, consecutiv, date referitoare la cantitatea de materiale (rumeguș, turbă), care trebuie folosite pentru a asigura pH-ul corespunzător plantației de afin.

Totodată, instanța de apel a reținut că raportat la probele administrate și la solicitările intimatei-reclamante, aceasta nu a reușit să facă dovada unui prejudiciu cert, potrivit art. 1357 C. civ., nici din perspectiva daunelor suferite și nici din perspectiva beneficiului nerealizat.

Prin urmare, se constată că reiterarea prin recurs a argumentelor și criticilor valorificate la instanțele de fond privind condițiile răspunderii contractuale pentru executarea necorespunzătoare a lucrărilor, precum și culpa pârâtei, care au primit o soluționare din partea instanței de apel, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., nefiind relevate critici de nelegalitate punctuale ale hotărârii ce formează obiectul recursului, prin evocarea greșelilor de judecată săvârșite de instanța de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, de strictă interpretare.

În egală măsură, nici criticile prin care se solicită o nouă analiză a probelor administrate de instanțele fondului pentru dovedirea executării necorespunzătoare a lucrărilor de omogenizare a turbei în bilon nu pot fi primite, întrucât vizează stabilirea situației de fapt prin reaprecierea probelor, aspecte de netemeinicie ce nu pot forma obiect al controlului judiciar în calea extraordinară de atac a recursului, în care se analizează conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabil.

De asemenea, se constată că deși recurenta tinde la a evoca încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 1183 alin. (2) C. civ. privind încălcarea bunei credințe în negocieri, acestea sunt invocate în mod formal, deoarece, în realitate, se solicită o reapreciere a înscrisurilor administrate la instanțele fondului privind situația de fapt referitoare la negocierile purtate între părți.

În consecință, întrucât din motivele expuse prin memoriul de recurs nu poate fi identificată nicio critică aptă să fie încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, intervine sancțiunea nulității recursului pentru motivarea necorespunzatoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune și respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și nu au fost identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancțiunea nulității recursului.

Pentru considerentele care preced, în temeiul art. 493 alin (5) C. proc. civ., raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., societate în reorganizare judiciară, reprezentată prin administrator judiciar D., împotriva deciziei civile nr. 1710A din 15 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Referitor la cererea intimatei B. S.R.L. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din același cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile și în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata a depus la dosarul cauzei dovezi privind cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat în cuantum de 3.000 RON, respectiv chitanța nr. x din 09.03.2023 emisă de Cabinet de Avocat E..

În consecință, constatând că recurenta este cea căreia i-a fost respinsă calea extraordinară de atac și în raport de solicitarea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată, aferente acestei etape procesuale, urmează să fie admisă cererea, în sensul obligării recurentei la plata sumei de 3.000 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., societate în reorganizare judiciară, reprezentată prin administrator judiciar D., împotriva deciziei civile nr. 1710A din 15 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă să plătească intimatei B. S.R.L. suma de 3.000 RON, cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2023.