ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 667/2020

Ședința publică din data de 18 martie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția Civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. și S.C. C. S.R.L., solicitând obligarea pârâtului B. la plata către reclamant a sumei inițial stabilită la valoarea de 300.000 (trei sute mii) RON cu titlu de daune, urmare a administrării defectuoase a activității pârâtei S.C. C. S.R.L.

Tribunalul Giurgiu, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 84 din 08 octombrie 2018 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și S.C. C. S.R.L și a obligat reclamantul la plata sumei de 2000 RON, cheltuieli de judecată, către pârâtul B..

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 577 din 29 martie 2019, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 84 din 08 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă și a fost obligat apelantul la 2000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 577 din 29 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă a declarat recurs reclamantul A. întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând admiterea apelului, iar pe cale de consecință admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

Prin rezoluția aflată la dosar, s-a stabilit în sarcina recurentului-reclamant A. obligația de a plăti fiecare o taxă judiciară de timbru în valoare de 3.303 RON, în temeiul art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 noiembrie 2019,pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă părțile nu au înțeles să își exercite acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 18 martie 2020.

Înalta Curte a luat în examinare, în completul de filtru, cu prioritate, excepția netimbrării recursului promovat de recurentul-reclamant A., reținând următoarele considerente:

Instanța a stabilit în sarcina recurentului-reclamant A. o taxă judiciară de timbru în sumă de 3.303 RON, aferentă soluționării recursului pendinte, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar recurentul-reclamant a fost înștiințat cu privire la obligația de achitare a acesteia, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, însă nu s-a conformat dispoziției instanței.

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunilor din adresă și raport, acte ce au fost comunicate recurentului la 22 iulie 2019, respectiv 26 noiembrie 2019, obligație asupra căreia nu s-a conformat nici pentru termenul de astăzi, precum și faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 577 din 29 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 577 din 29 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca netimbrat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2020.