ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2585/2023

HOTĂRÂRE

06.12.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2585/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 6 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, la data de 27.10.2022, reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat obligarea pârâților la recunoașterea și plata unor drepturi salariale cu includerea unui spor la salariul de bază de maxim 25% corespunzător nivelului maxim de secretizare pe care îl dețin reclamanții.

Pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență teritorială exclusivă solicitând trimiterea cauzei la Tribunalul Botoșani.

Prin sentința civilă nr. 318 din 17 martie 2023, Tribunalul Neamț a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat judecarea cauzei, în favoarea Tribunalului Botoșani.

În esență, Tribunalul Botoșani a reținut că reclamanții A. și B., procurori în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Botoșani, nu se află în situația de a uza de norma specială de competență instituită de art. 127 din C. proc. civ., deoarece Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este o structură ce nu funcționează pe lângă un tribunal.

A mai arătat Tribunalul că interpretarea extensivă a dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ. contravine redactării restrictive a textului de lege, întrucât circumstanțiază atât persoanele care intră sub incidența normei (calitatea de reclamant a judecătorului, procurorului, asistentului judiciar, grefierului), cât și instanța vizată (care nu poate fi decât prima instanță), așa cum a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele Deciziei nr. 7/2016, invocată de pârât în susținerea excepției de necompetență a Tribunalului Neamț și aplicabilă, speței.

Totodată, Tribunalul Neamț a reținut că în speță sunt incidente normele de drept comun în materie de litigii de muncă, respectiv art. 296 alin. (2) din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011. Cum reclamanții au reședința și locul de muncă în Botoșani, competența de soluționare a acțiunii revine Tribunalului Botoșani.

Prin urmare, Tribunalul Neamț a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 842 din 23 octombrie 2023, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Botoșani, invocate din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în cauză reclamanții au calitatea de procurori în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Botoșani, funcții pe care le dețineau și la data de 30.07.2020, data intrării în vigoare a Legii nr. 157/2020.

A reținut Tribunalul că în prezenta cauză sunt incidente și dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. care stabilesc că în cazul în care un procuror este reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una din instanțele judecătorești de același grad aflat oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei rază își desfășoară activitatea.

Prin urmare, față de cele expuse anterior și constatând că reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Botoșani, iar activitatea acestora în raporturile cu Tribunalul Botoșani nu diferă cu nimic de activitatea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Botoșani competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Neamț și Tribunalul Botoșani, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu de muncă, având ca obiect drepturi salariale, solicitate de către reclamanții A. și B., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial Botoșani.

Art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, prevede că:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Totodată, potrivit art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înțeleasă ca referindu-se la desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la alin. (1).

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 78/2016, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcționează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism; are personalitate juridică și sediul în municipiul București.

Prin urmare, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism are o structură organizatorică de sine-stătătoare, subunitățile acesteia nefiind arondate instanțelor, astfel că ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu-și găsește aplicabilitatea în cauzele în care sunt părți procurorii sau personalul auxiliar al acestei instituții.

Cum reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul structurii teritoriale Botoșani a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, competența teritorială nu poate fi determinată în condițiile art. 127 C. proc. civ.

Așa fiind, competența teritorială trebuie stabilită conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora competența de soluționare a conflictelor de muncă aparține instanței de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului și art. 210 din Legea nr. 62/2011, conform cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

În temeiul textelor de lege mai sus menționate, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Botoșani.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.