ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 755/2025

Ședința publică din data de 10 aprilie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ la 20 noiembrie 2023 sub nr. x/2023, reclamantul A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani din 12 decembrie 2012 până la 14 februarie 2023 și procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Botoșani din 15 februarie 2023 și până în prezent, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE; DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM din cadrul PARCHETULUI de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL BOTOȘANI, cu citarea obligatorie a CONSILIULUI NAȚIONAL pentru COMBATEREA DISCRIMINĂRII, a solicitat instanței să se dispună obligarea pârâților la:

- acordarea unui număr de 50 de zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei 2019-2023 (câte 10 zile pentru fiecare an), precum și pentru viitor, a 10 zile pe an de concediu de odihnă suplimentar, până la eliberarea din funcție a reclamantului;

- obligarea pârâților la plata indemnizației de concediu aferente acestor zile, cu aplicarea actualizării și a dobânzii legale penalizatorii începând cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă.

Prin sentința civilă nr. 511/2024 din 30 mai 2024, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Tribunalului Botoșani, secția I civilă competența de soluționare a acțiunii formulate reclamantul A., reținând incidența prevederilor Codului muncii.

Dosarul nr. x/2023 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Botoșani la 7 iunie 2024.

Tribunalul Botoșani, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 884 din 30 octombrie 2024 a admis excepția de necompetență teritorială a instanței și, în consecință a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în favoarea Tribunalului Botoșani.

Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere calitatea reclamantului, în cauză fiind incident un caz de competență teritorială alternativă, astfel încât, acesta a avut, conform art. 116 C. proc. civ. raportat la art. 127 alin. (3) coroborat cu art. 127 alin. (1) din același Cod, prerogativa de a sesiza oricare dintre instanțele deopotrivă competente, respectiv una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Suceava și, exercitând acest drept de opțiune, reclamantul a sesizat Tribunalul Neamț, alegere asupra căreia acesta nu mai poate reveni, întrucât instanța sesizată este competentă să soluționeze pricina, dar nici instanța sesizată nu ar putea să-și decline din oficiu competența.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ și Tribunalul Botoșani, secția I civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 26 martie 2025, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamantul A., Înalta Curte constată că prin acțiunea formulată acesta a solicitat acordarea unui număr de 50 de zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei 2019-2023 (câte 10 zile pentru fiecare an), precum și pentru viitor a 10 zile pe an de concediu de odihnă suplimentar, până la eliberarea din funcție a reclamantului, cu obligarea pârâților la plata indemnizației de concediu aferente acestor zile, cu aplicarea actualizării și a dobânzii legale penalizatoare începând cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă.

În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul a fost procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani din 12 decembrie 2012 până la 14 februarie 2023, iar din 15 februarie 2023 este procuror în cadrul Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Botoșani, în perioadele de referință beneficiind, până la acest moment, de concediu de odihnă de 35 de zile anual, prevăzut de art. 209 alin. (1) din Legea 303/2022.

In acest context, instanța supremă constată că cererea formulată se referă la soluționarea unui conflict individual de muncă, având în vedere că între părți există raporturi juridice de dreptul muncii.

Astfel, potrivit art. 269 din Codul muncii, alin. (1) Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă și conflictele colective de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, alin. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

Din analiza cauzei, se constată că reclamantul are calitatea de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Botoșani, astfel cum s-a menționat în cuprinsul cererii introductive de instanță, atât la data introducerii acesteia, cât și în prezent, domiciliul fiind în județul Botoșani.

Astfel, în materia dreptului muncii, chiar dacă reclamantul are un drept de opțiune între două sau trei instanțe, totuși, este consacrată o competență teritorială imperativă alternativă în favoarea tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul, reședința sau locul de muncă reclamantul, ceea ce presupune că excepția necompetenței teritoriale este de ordine publică și poate fi invocată de părți ori de către judecător, conform art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

În cauză, instanța supremă constată că atât domiciliul reclamantului, cât și locul de muncă se află în județul Botoșani, astfel încât, Tribunalul Botoșani este competent să soluționeze prezentul litigiu, Tribunalul Neamț nefiind nici instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul și nici instanța în a cărei circumscripție se află locul de muncă al acestuia.

Prin urmare, DIICOT are o structură organizatorică de sine-stătătoare, subunitățile acesteia nefiind arondate instanțelor, astfel că, ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu-și găsește aplicabilitatea în cauzele în care sunt părți procurorii sau personalul auxiliar al acestei instituții.

Cum reclamantul își desfășoară activitatea în cadrul structurii teritoriale Botoșani a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, competența teritorială nu poate fi determinată în condițiile art. 127 C. proc. civ.

În acest context, instanța supremă apreciază că Tribunalul Neamț nu era competent teritorial să soluționeze cererea reclamantului A., întrucât acesta nu avea obligația să sesizeze o instanță de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, impusă de art. 127 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ.

Prin urmare, reținând că domiciliul și locul de muncă al reclamantului A. sunt în județul Botoșani și că Tribunalul Botoșani nu figurează în cauză în calitate de pârât, va declina în favoarea Tribunalului Botoșani, secția I civilă, competența de soluționare a acțiunii.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2025.