ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1941/2024

Ședința publică din data de 29 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1695/2023 pronunțată la 2 octombrie 2023 de Tribunalul Iași, secția I civilă a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A., B., C., D., E. și F., în favoarea Tribunalului Prahova.

Au fost disjunse cererile formulate de reclamanții H. și G., dispunându-se formarea a două dosare distincte, în raport cu fiecare reclamant, cu același obiect.

Cererea reclamantului H. a fost înregistrată sub nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 2160/2023 din 13 noiembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a decide astfel, s-a reținut, în esență, că reclamantul are calitatea de procuror în cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Iași, fiind incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) - (3) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii aparținând uneia dintre instanțele judecătorești de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Prin urmare, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Prin sentința civilă nr. 612/2024 din 18 septembrie 2024 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte.

Pentru a decide astfel s-a arătat, în esență, că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism reprezintă o structură de sine-stătătoare, subunitățile acesteia nefiind arondate instanțelor, astfel că ipoteza avută în vedere de dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu se aplică în cauzele în care calitatea de părți o dețin procurorii sau personalul auxiliar aparținând acestei instituții.

Prin urmare, s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competența teritorială de soluționare a cauzei revenind Tribunalului Iași.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Prin cererea inițială înregistrată la 4 ianuarie 2023 sub nr. x/2023, din care s-a disjuns cauza privind reclamantul H., ce a generat prezentul conflict de competență, reclamanții, în calitate de procurori, în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală și Serviciul Teritorial Iași, acționând în coparticipare procesuală activă, conform dispozițiilor art. 59 C. proc. civ., au învestit Tribunalul Iași cu un conflict de muncă.

Conform art. 269 alin. (2) Codul muncii, forma aplicabilă la data sesizării instanței, "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.", competența teritorială a instanței de dreptul muncii fiind de ordine publică.

Se reține că, din 25.05.2023, O.U.G. nr. 42/2023 a modificat și completat Legea nr. 367/2022 privind dialogul social și Codul muncii, în sensul că cererile referitoare la cauzele având ca obiect conflictele de muncă - individuale și colective - se adresează tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

Normele tranzitorii ale acestui act normativ, cuprinse la art. III alin. (2) prevăd expres că dispozițiile referitoare la competență se aplică și proceselor înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență

În egală măsură, se constată că articolul 127 alin. (1) C. proc. civ., evocat de instanțele aflate în conflict, prevede că "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Este adevărat că, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, însă sintagma "se aplică în mod corespunzător" vizează desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 78/2016, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este o structură specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, care își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României, funcționând în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și având sediul în municipiul București.

Prin urmare, organizarea D.I.I.C.O.T. în structură centrală și structuri teritoriale nu îngăduie concluzia că cele din urmă ar funcționa pe lângă alte instanțe decât Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu își găsește aplicabilitatea în cauză, reclamantul fiind procuror în cadrul unei structuri teritoriale, respectiv Serviciul Teritorial Iași.

De asemenea, Tribunalul Iași nu figurează în cauză în calitate de pârât, pentru a fi atrasă incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2

1

) prin raportare la art. 127 alin. (2) din C. proc. civ.

În concluzie, competența teritorială de soluționare a cauzei se stabilește conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în vigoare la data sesizării. Or, având în vedere că reclamantul domiciliază în municipiul Iași, jud. Iași, rezultă că instanța învestită prin cererea introductivă este competentă să soluționeze cauza.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2024.