ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2501/2023

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 08.12.2022, Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva, în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E., a chemat în judecată pe pârâtele Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Administrația Parcului Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina R.A., solicitând obligarea pârâtelor la încadrarea salariaților în condiții speciale de muncă, începând cu 16.12.2019 - iar pentru salariații angajați ulterior acestei date, începând cu data angajării -, la încheierea actelor adiționale la contractele de muncă, prin care să se menționeze prestarea muncii în condiții speciale și la plata contribuției suplimentare de asigurări sociale.

Prin întâmpinare, pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva Administrația Parcului Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina R.A. a invocat excepțiile necompetenței generale, a conexității și a lipsei dovezii calității de reprezentant a Federației Sindicatelor din Silvicultură Silva.

Prin cererea adițională, înregistrată la dosar la 16.03.2023, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din 16.03.2023, tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București; a reținut că argumentele aduse în sprijinul excepției necompetenței generale vizează inadmisibilitatea cererii și a rămas în pronunțare asupra excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a Federației Sindicatelor din Silvicultură Silva și a necompetenței teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 1405/16.03.2023, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

În motivarea acestei dispoziții, a reținut că un salariat nu poate avea calitatea de membru al unei federații sindicale, care este, potrivit art. 41 din Legea nr. 62/2011, alcătuită din sindicate și nu din salariații unei unități. Complementar, a conchis că salariații reprezentați nu pot fi, în același timp, membri ai Federației Sindicatelor din Silvicultură Silva și ai sindicatelor înființate la nivel de unitate, de vreme ce art. 3 alin. (4) din aceeași lege dispun că o persoană poate face parte, în același timp, dintr-o singură organizație sindicală la același angajator.

Pentru a demonstra că organizația sindicală la care face referire art. 28 din Legea nr. 62/2011 nu poate fi decât sindicatul, a mai evocat și art. 219 din Codul muncii care dispun că "La cererea membrilor lor, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceștia în cadrul conflictelor de muncă, în condițiile legii".

La rândul său, prin sentința civilă nr. 1477/28.09.2023, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București, a constatat existența unui conflict negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea incidentului procedural.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a făcut aplicarea art. 28 din Legea nr. 367/2022 și a art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, conchizând că, în astfel de acțiuni, competența teritorială este atrasă de sediul organizației sindicale și nu de domiciliul sau locul de muncă al angajatului reprezentat de sindicat.

Tribunalul a apreciat că art. 28 alin. (1) din Legea nr. 367/2022 se referă la calitatea procesuală activă a "organizațiilor sindicale", sintagmă care include orice formă de organizare sindicală, inclusiv federație sindicală; a conchis că reclamanta a acționat în temeiul propriei calități procesuale active și nu în calitate de mandatar.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, pentru următoarele considerente:

Premergător statuării asupra conflictului de competență, va reține că prezentului proces, declanșat la 08.12.2022, îi sunt aplicabile, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile Legii nr. 62/2011 și nu cele ale Legii nr. 367/2022, care, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1238/22.12.2022, a intrat în vigoare începând cu 25.12.2022.

În continuare, instanța supremă constată că titularul cererii de chemare în judecată este Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva, organizație sindicală creată prin asocierea mai multor sindicate constituite la nivelul unităților și subunităților silvice, potrivit art. 1 din Statutul său și a art. 41 alin. (2) din Legea nr. 62/2011.

Deși federația menționată a promovat acțiunea introductivă în numele unor persoane fizice, actele dosarului reflectă că acestea sunt membre ale Sindicatului Silva Deva, care nu figurează în cadrul procesual subiectiv.

De aceea, stabilirea competenței nu se poate face prin raportare la Decizia nr. 1/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat că "în determinarea competenței teritoriale potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2) ], se va ține seama de sediul sindicatului - reclamant", întrucât cadrul subiectiv din cauza în care s-a ivit conflictul de competență nu relevă formularea cererii de către un sindicat în cadrul căruia titularii drepturilor subiective valorificate procesual să aibă calitatea de membri.

Prin urmare, acțiunea nu este circumscrisă art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, ci relevă un litisconsorțiu procesual activ, în care împuternicirea de către reclamanți a Federației Sindicatelor din Silvicultură Silva nu influențează determinarea competenței teritoriale.

În aceste condiții, devin incidente prevederile art. 269 alin. (1) și (2) din Codul Muncii, potrivit cărora "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite conform legii" și, respectiv, "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul", coroborate cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, care prevede că "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Subsecvent statuărilor anterioare, instanța supremă reține că cererea salariaților pentru soluționarea conflictului individual de muncă revine în competența teritorială a tribunalului în circumscripția căruia ei își au domiciliul sau locul de muncă; ambele criterii converg spre atribuirea competenței în favoarea Tribunalului Hunedoara, din moment ce atât locul de muncă al autorilor demersului judiciar - R.N.P. Romsilva-Administrația Parcului Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina R.A. -, cât și domiciliul acestora se află în județul Hunedoara.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2023.