ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1842/2023

HOTĂRÂRE

27.09.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1842/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 27 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10.11.2022, Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva cu sediul în București, în numele membrilor de sindicat menționați în tabelele cu împuterniciri anexate cererii, a chemat în judecată pe pârâții Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Vrancea, solicitând obligarea pârâtelor la încadrarea salariaților în condiții speciale de muncă, începând cu 16.12.2019, la încheierea actelor adiționale la contractele de muncă prin care să se menționeze prestarea muncii în condiții speciale și la plata contribuției suplimentare de asigurări sociale.

Prin sentința civilă nr. 68/11.01.2023, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondată excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că printre membrii federației reclamante se regăsește și Sindicatul Liber din Direcția Silvică Vrancea care are sediul în Focșani, sindicat din care fac parte persoanele în numele cărora s-a introdus acțiunea, iar prin raportare la Decizia în interesul legii nr. 1/2013, pronunțată de Înalta de Curte de Casație și Justiție, competența teritorială de soluționare a cauzei revine instanței în circumscripția căruia se află acest sindicat.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 263/06.06.2023, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, în raport cu dezlegarea de drept realizată prin Decizia nr. 1/2013, cererea de chemare în judecată, introdusă în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011 de organizația sindicală în numele unui salariat, atrage competența teritorială de soluționare a instanței în circumscripția căreia se află sediul organizației sindicale. În consecință, a statuat că Tribunalului București îi revine competența teritorială, de vreme ce acțiunea a sediul Federației Sindicatelor din Silvicultură Silva se află în București.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, pentru următoarele considerente:

Titularul cererii de chemare în judecată este Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva, organizație sindicală care, potrivit art. 1 din Statutul său și în convergență cu art. 41 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 - aplicabil în raport cu data începerii procesului de față -, se constituie prin asocierea mai multor sindicate legal constituite la nivelul unităților și subunitățile silvice.

Este adevărat că federația menționată a promovat acțiunea introductivă în numele unor persoane fizice, însă actele dosarului reflectă că ele sunt membre ale Sindicatului Liber din Direcția Silvică Vrancea, care nu figurează în cadrul procesual.

În aceste condiții, stabilirea competenței nu se poate face prin raportare la Decizia nr. 1/2013, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat că "în determinarea competenței teritoriale potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare [fost art. 284 alin. (2) ], se va ține seama de sediul sindicatului - reclamant.", întrucât cadrul subiectiv din cauza în care s-a ivit conflictul de competență nu relevă formularea cererii de către un sindicat în cadrul căruia titularii drepturilor subiective valorificate procesual să aibă calitatea de membri.

Prin urmare, acțiunea nu este circumscrisă art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, ci relevă un litisconsorțiu procesual activ, în care împuternicirea de către reclamanți a Federației Sindicatelor din Silvicultură Silva nu influențează determinarea competenței teritoriale.

În aceste condiții, devin incidente prevederile art. 269 alin. (1) și (2) din Codul Muncii, potrivit cărora "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite conform legii" și, respectiv, "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul", coroborate cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, care prevede că "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Subsecvent statuărilor anterioare, instanța supremă reține că autorii demersului judiciar au calitatea de salariați, astfel încât cererea acestora pentru soluționarea conflictului individual de muncă revine în competența tribunalului în circumscripția căruia aceștia își au domiciliul sau locul de muncă.

Din actele dosarului rezultă că reclamanții au locul de muncă în județul Vrancea - fie în cadrul Direcției Silvice Vrancea, fie în cadrul subunităților ce funcționează în cadrul acesteia, Ocoalele Silvice Dumitrești, Focșani, Soveja, Panciu - Valea Caregnei -, iar în raport cu acest criteriu, competența soluționării în primă instanță a cauzei revine Tribunalului Vrancea.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Vrancea.