ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1715/2024

HOTĂRÂRE

08.10.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1715/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 8 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 03.11.2022, sub nr. x/2022, reclamanta Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva, în numele și pentru membrii de sindicat identificați și enumerați în tabelele cu împuterniciri anexate acțiunii, în contradictoriu cu pârâtele Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Brăila a solicitat: (1) obligarea pârâtelor la încadrarea salariaților, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă care potrivit atribuțiilor din fișa postului presupun desfășurarea a cel puțin uneia dintre următoarele activități: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice și piscicole și a ariilor naturale protejate, control silvic și cinegetic, exploatări forestiere, construcții forestiere, lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier și împăduriri, în condiții speciale de muncă, începând cu data de l6.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv; (2) obligarea pârâtei Regia Națională a Pădurilor - Romsilva (pentru salariatul ce ocupă funcția de director al Direcției Silvice Bacău), respectiv a pârâtei R.N.P. - Romsilva - Direcția Silvică Bacău (pentru ceilalți salariați din cadrul unității) la încheierea actelor adiționale la contractele individuale de muncă ale salariaților, având calitatea de personal silvic, încadrați în condiții speciale de muncă, în sensul modificării condițiilor de muncă, din condiții normale de muncă în condiții speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv; (3) obligarea pârâtelor la plata contribuției suplimentare de asigurări sociale în cuantum de 8%, pentru condiții speciale de muncă, pentru salariații având calitatea de personal silvic, încadrați în condiții speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv și în continuare, pe toată durata existenței contractelor individuale de muncă ale respectivilor angajați, în condiții speciale de muncă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 C. proc. civ., art. 1 alin. (3), art. 2 alin. (1), art. 6 alin. (1) - (4), (9), art. 15 lit. a) și c), art. 17 din H.G. nr. 229/2009, art. 1 alin. (1), art. 2 lit. b), art. 4 alin. (1) lit. b), art. 4 alin. (2) lit. a) - f), art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, modificată și completată prin Legea nr. 234/2019, art. 40 alin. (2) lit. c), f), art. 41 alin. (1) și alin. (3) lit. d), art. 229 alin. (4) și art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii republicat, art. 28, art. 148 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social și art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

La 15.12.2022, reclamanta a formulat cerere modificatoare a acțiunii, în sensul extinderii cadrului procesual activ prin introducerea unor noi membri de sindicat și completării acțiunii cu un nou petit privind solicitarea de obligare a pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1422 pronunțată la 17 martie 2023, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

În considerentele hotărârii de declinare a competenței s-a reținut, în esență, că reclamanții - persoane fizice, în numele cărora a fost formulată acțiunea, nu au calitatea de membri ai Federației Sindicatelor din Silvicultură Silva, ci ai sindicatului afiliat la federație, doar acesta din urmă având posibilitatea de a reprezenta pe membrii săi în fața instanțelor de judecată în baza art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011.

În accepțiunea primei instanțe de conflict, împrejurarea că salariații în numele cărora a fost formulată acțiunea au înțeles să împuternicească în acest sens Federația, exclusiv în scopul atragerii competenței Tribunalului București, nu este de natură să conducă la o altfel de concluzie, față de dispozițiile exprese ale art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 care face referire expresă la membrii organizației sindicale.

Potrivit instanței, salariații nu au și nu pot avea calitatea de "membri" ai Federației, membri ai acesteia fiind sindicatele afiliate, iar nu salariații ce fac parte din aceste sindicate.

A mai reținut tribunalul că membrii de sindicat ai Sindicatului Silva Bacău nu puteau împuternici decât acest sindicat cu formularea acțiunii, iar nu federația sindicală la care acesta este afiliat, în ce privește Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva nefiind incidente dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, această federație putând avea cel mult calitatea unui simplu mandatar, în temeiul art. 83 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele anterior expuse, dosarul a fost declinat spre soluționare Tribunalului Bacău, pe raza căruia reclamanții - persoane fizice au atât domiciliul legal, cât și locul de muncă, precum și pe raza căruia se află și sediul sindicatului ai cărui membri sunt reclamanții.

Prin sentința civilă nr. 488/2024 din 14 iunie 2024, Tribunalul Bacău, secția I civilă și-a declinat la rândul său competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și, în consecință, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În argumentarea soluției, s-a reținut, în esență, că federațiile, confederațiile, uniunile sindicale, fiind forme de asociere a sindicatelor/organizațiilor sindicale au aceleași drepturi ca ale sindicatelor/organizațiilor sindicale care le compun, având în vedere scopul pentru care s-a realizat această asociere, anume apărarea drepturilor și intereselor salariaților, membri ai unui sindicat dintr-un anumit domeniu sau sector de activitate.

Astfel, având în vedere că sediul Federației Sindicatelor din Silvicultură Silva se află în municipiul București, instanța a apreciat că revine Tribunalului București competența teritorială de soluționare a cauzei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 05.07.2024, sub numărul x/2022.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtelor Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Bacău la încadrarea membrilor de sindicat în condiții speciale de muncă, încheierea unor acte adiționale în acest sens și plata contribuțiilor suplimentare de asigurări sociale, cerere formulată de Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva, în numele membrilor de sindicat identificați și enumerați în tabelele cu împuterniciri anexate acțiunii.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a conflictului de muncă pendinte, instanța supremă, în raport cu data introducerii acțiunii inițiale, respectiv 03 noiembrie 2022, va avea în vedere dispozițiile legale specifice jurisdicției muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 și statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Art. 269 alin. (2) din Codul muncii prevede că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 61/2011 a dialogului social, în vigoare la data sesizării instanței, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2) ale aceluiași articol, printre care se numără și dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizațiile sindicale au fost definite prin art. 1 lit. u) din Legea nr. 62/2011, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federații sau confederații sindicale.

Totodată, prin decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justitie, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, în determinarea competenței teritoriale se va ține seama de sediul sindicatului - reclamant.

Cât privește calitatea procesuală activă a federațiilor, confederațiilor sau uniunilor sindicale, ca forme de asociere a sindicatelor/organizațiilor sindicale, Înalta Curte, pentru identitate de rațiune, conform principiului ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet, formulează observația că și acestea au aceleași drepturi ca ale sindicatelor/organizațiilor sindicale care le constituie, având în vedere scopul pentru care s-a realizat această asociere, respectiv apărarea drepturilor și intereselor salariaților, membri ai unui sindicat dintr-un anumit domeniu ori sector de activitate.

Față de împrejurarea că sediul Federației Sindicatelor din Silvicultură Silva se află în municipiul București, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului București.

Pentru considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul spre soluționare.