ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2582/2023

HOTĂRÂRE

06.12.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2582/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 6 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamanta Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva, în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E. și F., a chemat în judecată pârâții Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, RNP Romsilva - Administrația Parcului Natural Balta Mică a Brăilei și Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Brăila, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâtelor la încadrarea salariaților, având calitatea de personal silvic, ce ocupă locuri de muncă care potrivit atribuțiilor din fișa postului presupun desfășurarea a cel puțin uneia dintre următoarele activități: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice și piscicole și a ariilor naturale protejate, control silvic și cinegetic, exploatări forestiere, în condiții speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv; obligarea pârâtei Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Tulcea la încheierea actelor adiționale la contractele individuale de muncă ale salariaților, având calitatea de personal silvic, încadrați în condiții speciale de muncă, în sensul modificării condițiilor de muncă, din condiții normale de muncă în condiții speciale de muncă, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv; obligarea pârâtelor la plata contribuției suplimentare de asigurări sociale în cuantum de 8%, pentru condiții speciale de muncă, pentru salariații, având calitatea de personal silvic, încadrați în condiții speciale de muncă, conform prevederilor art. 20 alin. (2) - (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, coroborat cu art. 138 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, începând cu data de 16.12.2019 sau pentru salariații angajați ulterior datei de 16.12.2019, începând cu data încadrării (angajării) în locul de muncă respectiv si în continuare, pe toată durata existenței contractelor individuale de muncă ale respectivilor angajați, în condiții speciale de muncă.

Pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva a formulat întâmpinare la acțiunea principală prin care a invocat excepția necompetenței generale a instanței de judecată, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a Federației Sindicatelor din, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Administrația Parcului Natural Balta Mică a Brăilei a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată, excepția lipsei de calitate procesuală pasivă, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a Federației Sindicatelor din Silvicultură Silva, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 12.05.2023 instanța a pus în discuție excepția necompetenței sale teritoriale, iar prin sentința civilă nr. 3302 din 26 mai 2023, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat judecarea cauzei, în favoarea Tribunalului Brăila.

În esență, Tribunalul București a reținut că cererea de chemare în judecată a fost promovată de către o organizație sindicală, respectiv de Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva, în numele membrilor Sindicatului Silvicultorilor Brăileni (conform adeverinței nr x/20.01.2023 emisă de Sindicatul Silvicultorilor Brăileni - f. x), afiliat la Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva.

Totodată, Tribunalul a reținut că potrivit Deciziei nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant. S-a mai arătat că stabilind calitatea procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, Înalta Curte de Casație și Justiție a folosit sintagma organizație sindicală, care conform art. 1 lit. "u" din Legea nr. 62/2011 se definește ca fiind "u) organizație sindicală - denumire generică pentru sindicat, federație sau confederație sindicală. Se constituie pe baza dreptului de liberă asociere, în scopul apărării drepturilor prevăzute în legislația națională, în contractele colective și individuale de muncă sau în acordurile colective de muncă, precum și în pactele, tratatele și convențiile internaționale la care România este parte, pentru promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor săi."

Stabilind competența teritorială în acțiunile promovate de organizațiile sindicale însă, arată Tribunalul București, Înalta Curte de Casație și Justiție nu mai folosește aceeași sintagma de organizație sindicală, ci menționează în mod expres că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Totodată, s-a reținut că prin stabilirea instanței competente la sediul sindicatului, și nu la cel al organizației sindicale (federație), se asigură o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor de sindicat, având în vedere că de cele mai multe ori locul de muncă al acestora este în același județ în care se află sediul sindicatului din care fac parte, cum este cazul și în speța de față.

Având în vedere că decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii este obligatorie și în raport de faptul că sediul Sindicatul Silvicultorilor Brăileni este în Brăila, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 786 din 31 octombrie 2023, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brăila, invocate din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că cererea de chemare în judecată este formulată de reclamanta Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva în numele și pentru membrii de sindicat. Totodată, s-a reținut că în prezenta speță, acțiunea a fost introdusă de o organizație sindicală de tip federație, aceasta având calitatea de reclamantă.

Tribunalul Brăila a mai arătat că prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Totodată, s-a reținut că ceea ce este determinant pentru stabilirea competenței teritoriale a instanței este faptul că aceasta se stabilește raportat la sediul organizației sindicale (în cazul de față, o federație) care are calitatea de reclamant.

Această concluzie se desprinde din considerentele Deciziei RIL nr. 1/2013, menționată anterior, în care se arată:

"Faptul că interpretarea dată de o parte a jurisprudenței și doctrinei, în sensul că, potrivit art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, organizațiile sindicale acționează în calitate de reclamante, a reprezentat și voința legiuitorului a fost confirmat de evoluția legislativă ulterioară abrogării Legii sindicatelor nr. 54/2003, și anume de prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, prin care se prevede expres calitatea procesuală activă a acestor organizații. Atât timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, urmează să se țină seama de sediul sindicatului."

Față de aceste considerente, Tribunalul Brăila a apreciat că, în cauza dedusă judecății, instanța competentă teritorial să judece prezenta cerere este cea de la sediul reclamantei, Federația Sindicatelor din Silvicultură Silva, respectiv Tribunalul București.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul București și Tribunalul Brăila, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligație de a face formulată de Federația Sindicatelor din Silvicultură SILVA în numele și pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E. și F.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile din Legea dialogului social nr. 62/2011 și dispozițiile Deciziei nr. 1 din 21.01.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011:

"Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși., iar potrivit alin. (2):

"În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres."

Conform alin. (3) din același act normativ: "În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 1 lit. u) din Legea dialogului social nr. 62/2011:

"În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: (...) organizație sindicală - denumire generică pentru sindicat, federație sau confederație sindicală."

În cauza de față, cererea de chemare în judecată a fost formulată de o federație, pentru membri de sindicat, în temeiul dispozițiilor art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, și nu de un sindicat.

De asemenea, instanța supremă constată că potrivit dispozițiilor Deciziei în interesul legii nr. 1 din 21.01.2013, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii în dosarul nr. x/2012 s-a statuat:" În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/20039 (în prezent abrogate prin Legea dialogului socialnr. 62/2011)stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală active în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Așadar, față de împrejurarea că sediul Federației Sindicatelor din Silvicultură Silva este în București, bd. x, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.