ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2499/2023

HOTĂRÂRE

22.11.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2499/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

La 18.05.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a înregistrat pe rolul Curții Internaționale de Arbitraj de pe lângă Camera Internațională de Comerț - Paris, sub nr. x cererea de arbitrare împotriva pârâtei CompaniA NaționalĂ de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (în continuare, "C.N.A.I.R. S.A.").

Prin hotărârea arbitrală finală din 24.06.2022, Curtea Internațională de Arbitraj de pe lângă Camera Internațională de Comerț a constatat admisibile revendicările 1, 2, 3, 4, 5 și 7, iar revendicarea 6, inadmisibilă; a admis revendicările 3, 4, 5 și 7 și a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a următoarelor sume, cu titlu de daune: 2.873.301,83 RON, fără TVA - corespunzător revendicării 3, pentru lucrările suplimentare de proiectare a pasajului și pentru cantitățile suplimentare de lucrări de construcție generate de condițiile tehnice impuse de Autoritatea Feroviară -, 1.620.589,64 RON, fără TVA - corespunzător revendicării 4, pentru echipamentul ITS suplimentar, pentru conexiunile suplimentare de alimentare cu energie electrică a noilor echipamente și dispozitive și pentru costurile suportate cu reproiectarea sistemului ITS -, 2.080.788,42 RON, fără TVA - corespunzător revendicării 5, pentru serviciile de asistență juridică privind exproprierea coridorului inițial, serviciile topografice și costurile de proiectare -, 27.076,11 RON, corespunzător revendicării 7, pentru comisioanele bancare privind menținerea extinsă a garanției pentru sumele reținute. De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumelor acordate - stabilită la rata de referința a Băncii Naționale a României plus 8% pe an, de la 31.05.2014 până la plată - și cheltuieli de arbitrare și alte cheltuieli suportate de reclamantă în legătură cu procedura arbitrală în sumă de 1.377.637,39 RON, precum și suma de 343.333 USD cu titlu de onorarii, cheltuieli ale arbitrilor și cheltuieli administrative ale Curții; a respins toate celelalte cereri.

Împotriva acestei hotărâri arbitrale, reclamanta C.N.A.I.R. S.A. a formulat acțiune în anulare, solicitând desființarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului arbitral; cererea a fost înregistrată, la 29.07.2022, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022.

Prin sentința civilă nr. 903/19.05.2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea cauzei în favoarea uneia dintre secțiile civile specializate în litigii cu profesioniștii din cadrul aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, a evocat dispozițiile art. 610 și 613 C. proc. civ. și, reținând că litigiul decurge din executarea unui contract administrativ, a dat eficiență art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data sesizării instanței, conchizând că, în primă instanță, competența de soluționare a cauzei revine secției civile a tribunalului, iar competența de soluționare a acțiunii în anulare aparține unui complet din cadrul secției civile a Curții de Apel București, specializat în soluționarea litigiilor cu profesioniștii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, sub nr. x/2023, care, prin sentința civilă nr. 99/12.10.2023, a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a IX-a contencios administrativ și fiscal din cadrul aceleiași instanțe, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării incidentului procedural.

În motivarea acestei soluții, a reținut că tribunalul arbitral a fost sesizat la 18.05.2018, iar în stabilirea secției competente să soluționeze litigiul trebuie avute în vedere prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la acea dată; consecutiv, a observat că procesele și cererile privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționau în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a IX-a contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București, pentru următoarele considerente:

Statuările divergente ale celor două instanțe în privința competenței materiale procesuale izvorăște din modul în care acestea au stabilit data începerii procesului, reper care determină, în conformitate cu art. 24 și 25 C. proc. civ., legea aplicabilă litigiului.

Procesul soluționat prin hotărârea arbitrală privește executarea acordului contractual nr. x/07.06.2011, proiectare și execuție Autostrada Orăștie - Sibiu, lot 1: km. 0+000-km 24+110, încheiat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. și S.C. A. S.R.L., în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Potrivit termenilor de referință ai arbitrajului, definiți de tribunalul arbitral la 25.01.2019, și consemnați în înscrisul aflat în dosarul instanței în fața căreia s-a ivit conflictul de competență, secretariatul curții de arbitraj a primit cererea de arbitrare la 18.05.2018; potrivit aceluiași înscris, locul arbitrajului a fost stabilit la București, România, în conformitate cu prevederile sub-clauzei 20.6 ale contractului încheiat de părți.

Înalta Curte reține că acțiunea în anulare este o cale de atac specială deschisă împotriva hotărârilor arbitrale; acestora li se aplică legea sub care a început procesul, potrivit art. 27 C. proc. civ., după cum litigiului declanșat prin cererea de arbitrare i se aplică legea în vigoare la momentul începerii procesului arbitral, în concordanță cu art. 24 C. proc. civ.

În cazul litigiilor arbitrale soluționate prin arbitraj instituționalizat, data începerii procedurii arbitrale se determină în conformitate cu normele de procedură arbitrală; în regulă generală, aceasta este data înregistrării cererii la secretariatul instituției arbitrale, similar cu reglementarea art. 192 alin. (2) C. proc. civ. care dispune că "Procesul începe prin înregistrarea cererii la instanță, în condițiile legii".

În raport cu aceste elemente, instanța supremă reține că determinarea competenței materiale procesuale a secției sau completului din cadrul curții de apel este derivată din cea prevăzută de lege pentru judecata în primă instanță și în cauză, în temeiul art. 613 alin. (1) C. proc. civ., se realizează raportat la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016. Așadar, aceasta aparține secției de contencios administrativ și fiscal, printr-un complet specializat în achiziții publice, dat fiind că dispozițiile evocate dispuneau, în forma în vigoare la 18.05.2018, că "Procesele și cererile privind (…) executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice".

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționarea a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.