ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2401/2023

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

A. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 11 noiembrie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții Cabinet Individual de Insolvență B., Biroul Notarului Public C. și D. S.A., solicitând, în principal, obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 140.000 Euro, ce reprezintă contravaloarea creditului achitat de reclamantă către D. S.A., împrumut realizat pentru a plăti prețul apartamentelor nr. x și nr. 102, achiziționate prin contractele de vânzare-cumpărare, autentificate sub nr. x/10.12.2010 și nr. y/10.12.2010 de BNP C., a sumei de 43.378,90 Euro, reprezentând dobânda plătită de reclamantă, a dobânzii legale calculate de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a sumelor de bani stabilite prin hotărârea ce se va pronunța, iar în subsidiar, obligarea persoanelor vinovate la repararea prejudiciului, în cuantumul ce se va stabili pe baza probatoriului.

Pârâta D. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal al societății reclamante A. S.R.L., excepția inadmisibilității cererii formulate împotriva pârâtei D., excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D., excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, în speță nefiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei D..

La data de 29 mai 2020 pârâtul C. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere că acțiunea a fost promovată cu încălcarea termenului de 3 ani prevăzut de art. 2517 din C. civ., iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, raportat la faptul că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 1357 din C. civ. pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului.

Pârâta C., în calitate de notar public al C. a formulat cerere de chemare în garanție a CASEI DE RĂSPUNDERE CIVILĂ A NOTARILOR PUBLICI DIN ROMÂNIA, solicitând obligarea chematului în garanție la plata sumei de 20.000 RON, reprezentând contravaloarea maximă a prejudiciului acoperit de către aceasta, în calitate de asigurător.

Prin sentința civilă nr. 2079/2020 din 9 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-au respins toate excepțiile invocate de pârâți și cererea de chemare în judecată ca neîntemeiate, iar cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.

Împotriva sentinței tribunalului, reclamanta A. S.R.L. a formulat apel, prin care a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. (3) teza I din C. proc. civ., desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Pârâta D. S.A. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului principal ca nefondat. Totodată, a formulat apel incident, prin care a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii excepției insuficientei timbrări, a excepției inadmisibilității ori a excepției prescripției dreptului material la acțiune.

Prin decizia civilă nr. 1608 A din 3 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, s-a admis apelul formulat de apelanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2079/2020 din 9 noiembrie 2020 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă și, în consecință, s-a anulat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, respingându-se ca nefondat apelul incident formulat de apelanta D. S.A. împotriva aceleiași sentințe.

B. Calea de atac exercitată în cauză

La data de 12 ianuarie 2023 s-au înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2019, recursurile principale declarate de recurenții-pârâți BIROUL NOTARULUI PUBLIC C. și D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1608 A din 3 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Recursul incident formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva aceleiași decizii a fost înregistrat pe rolul instanței supreme la data de 28 martie 2023.

Recurentul pârât Biroul Notarului Public C. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței primei instanțe, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivare, s-a arătat că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material, instanța de apel considerând în mod greșit că prima instanță s-a pronunțat doar în mod formal pe fondul litigiului, părțile neavând posibilitatea rezonabilă de a cere și administra probe, respectiv de a prezenta motivele, temeiurile și argumentele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretențiile deduse judecății.

Cu privire la acest argument, recurentul pârât arată că nu este susținut de prevederile art. 194, art. 200 și art. 204 din C. proc. civ., care reglementează condițiile în care pot fi propuse probele, dar nici de art. 254 alin. (6) din același cod, care stipulează faptul că părțile nu se pot prevala în calea de atac de omisiunea instanței inferioare de a ordona din oficiu probe.

În consecință, recurentul consideră că nu a existat o încălcare de către prima instanță a prevederilor art. 224 C. proc. civ., a principiilor oralității, contradictorialității și dreptului la apărare, astfel că apelul declarat de reclamantă ar fi trebuit respins.

Recurentul pârât D. S.A. a solicitat, în principal, casarea deciziei recurate, reținerea cauzei și, rejudecând, admiterea apelului incident, iar în subsidiar, casarea deciziei recurate, reținerea cauzei și, rejudecând, respingerea apelului principal ca nefondat, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivare, s-a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 2528 alin. (1) din C. civ., instanța de apel respingând în mod greșit apelul incident.

Astfel, consideră recurentul că, raportat la obiectul prezentului litigiu, și anume angajarea răspunderii delictuale a pârâților, prescripția dreptului material la acțiune a început să curgă de la momentul pronunțării hotărârii judecătorești în dosarul nr. x/2011, și nu de la momentul comunicării hotărârii, cum a reținut instanța de apel.

În sprijinul acestei susțineri, recurentul invocă faptul că în dosarul menționat, care a privit legalitatea contractelor de vânzare cumpărare, nu s-au dat dezlegări referitor la elementele răspunderii delictuale ce se analizează în prezentul dosar, astfel că necunoașterea argumentelor care au stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 5659/28.09.2016 este nerelevantă.

Un alt motiv de recurs invocat de recurent cu privire la soluția asupra apelului incident, este cel referitor la încălcarea regulilor de procedură, respectiv a art. 10 din C. proc. civ.

Astfel, recurentul apreciază că reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască soluția dată prin sentința civilă nr. 5659/28.09.2016 încă de la momentul pronunțării acesteia, întrucât avea obligația de a urmări finalizarea procesului, astfel că pasivitatea acestuia nu poate justifica depășirea termenului de prescripție.

În ce privește soluția asupra apelului principal, recurentul pârât consideră că a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art. 468, art. 470, art. 477 și art. 480 alin. (3) din C. proc. civ.

În acest sens, se arată că reclamanta și-a completat motivele de apel ]n afara termenului prevăzut de lege, astfel că instanța de apel a soluționat calea de atac cu depășirea limitelor efectului devolutiv determinat de ceea ce s-a apelat.

Pe de altă parte, recurentul arată că prima instanță s-a pronunțat pe fondul cauzei, pe baza apărărilor formulate în scris de către părți și a materialului probator existent la dosar, astfel că soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare este lipsită de temei legal.

În sfârșit, recurentul invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., arătând că nu au fost analizate corespunzător sau deloc apărările părții cu privire la tardivitatea completării motivelor de apel, inexistența unei vătămări a reclamantei decurgând din neacordarea cuvântului asupra fondului și imposibilitatea modificării acțiunii după primul termen de judecată.

Prin recursul incident formulat în subsidiar, exclusiv pentru ipoteza admiterii recursurilor principale, recurenta reclamantă A. S.R.L. a solicitat păstrarea soluției de admitere a apelului principal, cu cheltuieli de judecată, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivare, recurenta reclamantă critică omisiunea instanței de apel de a analiza apelul principal și din perspectiva art. 480 alin. (3) și alin. (6) din C. proc. civ., precum și depășirea limitelor apelului, prin anularea în întregime a sentinței primei instanțe, deci inclusiv cu privire la soluția asupra excepțiilor procesuale.

C. Apărările formulate în cauză

La data de 28.03.2023 s-au înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, întâmpinările formulate de recurenta reclamantă A. S.R.L. la recursurile principale declarate în cauză.

Cu privire la recursul declarat de recurentul pârât Biroul Notarului Public C., reclamanta a invocat excepția nulității pentru neîncadrarea motivelor în cazul de casare invocat și excepția inadmisibilității, raportat la soluțiile propuse, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia, arătând că dispozițiile de procedură invocate nu au nicio legătură cu încălcarea flagrantă a principiilor încălcate de către prima instanță.

În ce privește recursul declarat de recurentul pârât D. S.A., reclamanta a invocat excepția inadmisibilității raportat la soluțiile propuse, excepția inadmisibilității criticilor noi în recurs, excepția inadmisibilității criticilor cu privire la excepția prescripției, excepția lipsei de interes/obiect a recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, arătând că motivele invocate nu sunt întemeiate.

La data de 10.05.2023 s-au înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, întâmpinarea formulată de recurentul pârât D. S.A. la recursul incident, prin care s-a invocat excepția lipsei de interes, iar pe fond s-a solicitat respingerea, și răspunsul la întâmpinarea formulată de recurenta reclamantă A. S.R.L., prin care s-au combătut excepțiile invocate de recurenta reclamantă și apărările pe fond formulate de aceasta.

La data de 16.11.2023 s-au înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, notele scrise formulate de recurenta reclamantă, prin care aceasta a arătat că nu mai susține motivul de recurs referitor la depășirea limitelor efectului devolutiv de către instanța de apel.

D. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursurilor, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, raportat la conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 28 iulie 2023 s-a fixat termen la data de 16 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

E. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză

Înalta Curte, analizând recursurile în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce succed.

Prealabil, Înalta Curte constată că instanțele au fost învestite în prezentul dosar cu o acțiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, prin care reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâților B., BNP C. și D. S.A. la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin anularea contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. x/10.12.2010 și nr. y/10.12.2010 de BNP C., dispusă prin sentința civilă nr. 5690/28.09.2016 de către Tribunalul București, secția a VII/a Civilă, în dosarul nr. x/2011.

Reținând că prima instanță s-a pronunțat doar formal asupra fondului cauzei, fără a acorda părților cuvântul asupra probelor și în dezbaterea fondului, precum și netemeinicia criticilor referitoare la prescripția dreptului material la acțiune, formulate pe calea apelului incident, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 480 alin. (3) teza întâi din C. proc. civ., dispunând anularea sentinței pronunțate și trimiterea cauzei la aceeași instanță, în vederea rejudecării, și respingând ca nefondat apelul incident.

Prin recursurile principale declarate în cauză, pârâții Biroul Notarului Public C. și D. S.A. au criticat soluția instanței de apel atât în ceea ce privește apelul principal, cât și cel incident, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Prealabil, cu privire la ambele recursuri, Înalta Curte constată că sunt admisibile raportat la dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. și cuprind critici îndreptate împotriva deciziei pronunțate în apel, și nu împotriva hotărârii primei instanțe, astfel că dispozițiile art. 488 alin. (2) din C. proc. civ. sau argumentele reclamantei referitoare la inadmisibilitatea atacării separate a încheierilor premergătoare nu-și găsesc aplicarea.

Pentru aceleași motive, vor fi înlăturate apărările recurentei reclamante referitoare la lipsa de interes sau de obiect în privința recursului declarat de pârâtul D. S.A.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul pârât Biroul Notarului Public C. susține că în fața primei instanțe a avut loc o judecată efectivă a fondului litigiului, cu respectarea principiilor dreptului la apărare, oralității și contradictorialității, soluția în sens contrar a instanței de apel fiind dată cu încălcarea normelor care consacră principiile menționate și a celor cuprinse în art. 194, art. 200, art. 204 și art. 254 alin. (6) din C. proc. civ.

Motivul de recurs invocat, care va fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât privește încălcarea unor norme procedurale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, și nu a unor norme de drept substanțial, nu este întemeiat.

Se constată astfel că la termenul de judecată din 28.09.2020, în fața primei instanțe, au avut loc dezbateri asupra excepției insuficientei timbrări a capătului subsidiar de cerere, inadmisibilității acțiunii în răspundere delictuală și prescripției dreptului material la acțiune, invocate de către pârâta D. S.A., respectiv pârâtul C..

Cu toate acestea, fără a se pronunța asupra probelor solicitate de părți pentru judecata procesului și fără a le administra în condițiile legii, respectiv fără a acorda părților cuvântul asupra fondului cauzei, adică asupra tuturor împrejurărilor de fapt și temeiurilor de drept invocate în cererile/apărările lor, în condițiile art. 14 alin. (5) și (6), art. 224, art. 237 alin. (1) pct. 7 și art. 392 din C. proc. civ., prima instanța a respins nu numai excepțiile invocate de pârâți, ci și cererea de chemare în judecată pe fond.

Procedând în această manieră, prima instanță a nesocotit în mod grav principiile oralității, dreptului la apărare și contradictorialității, ce constituie garanții ale dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din C. proc. civ., împrejurare de natură să determine o vătămare a drepturilor procesuale recunoscute de lege în favoarea părților, în condițiile art. 175 din C. proc. civ., sancționată cu nulitatea absolută a actului de procedură întocmit în acest mod, concluzia în același sens a instanței de apel fiind așadar legală.

Împrejurarea că părțile au fost asistate/reprezentate de apărători în fața instanței, au pus concluzii asupra excepțiilor invocate, iar procesul a fost soluționat pe baza înscrisurilor aflate în dosar, nu acoperă neregularitatea decurgând din neacordarea acestora a posibilității de a propune probe și de a dezbate fondul litigiului, față de caracterul imperativ al prevederilor legale care reglementează conținutul cercetării judecătorești, obiectul dezbaterilor și îndatoririle ce revin judecătorului în legătură cu asigurarea respectării dispozițiilor privind drepturile și obligațiile procesuale ale părților.

În ce privește efectul sancțiunii nulității asupra hotărârii pronunțate în condițiile de neregularitate procedurală evocate, Înalta Curte constată că instanța de apel a apreciat, pentru considerentele arătate în cuprinsul deciziei recurate, că nu a avut loc o judecată efectivă a fondului litigiului în fața primei instanțe, concluzie ce a atras incidența dispozițiilor art. 480 alin. (3) teza întâi din C. proc. civ., respectiv anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Referitor la această apreciere, în sensul că neregularitatea identificată a viciat modalitatea în care s-a judecat, în mod aparent, fondul cauzei, Înalta Curte arată că este vorba despre o chestiune de fapt, stabilită de către instanța de apel pe baza evaluării nemijlocite, directe, a circumstanțelor proprii speței și a împrejurărilor concrete care au condus la soluționarea litigiului, ce nu poate fi cenzurată de către instanța de recurs, în cadrul controlului de legalitate pe care aceasta este chemată să îl efectueze, în condițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.

În consecință, argumentele prin care recurentul pârât combate considerentele care au fundamentat concluzia instanței de apel, în sensul că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, nu reprezintă critici de nelegalitate, ci de netemeinicie și, ca atare, nu pot fi avute în vedere la soluționarea recursului, față de modalitatea în care este configurată în prezent această cale extraordinară de atac.

În ce privește recursul declarat de recurentul pârât D. S.A., referitor la decizia instanței de apel asupra apelului incident și întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 și 5 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că este nefondat.

Se susține de către recurent că soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune de către instanța de apel, ar fi avut loc cu încălcarea prevederilor art. 2528 alin. (1) din C. civ. și art. 10 din C. proc. civ., întrucât reclamanta trebuia să cunoască paguba invocată în prezentul dosar și pe cel care răspunde de ea, de la momentul pronunțării hotărârii de anulare a contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. x/10.12.2010 și nr. y/10.12.2010 de BNP C., și nu de la momentul comunicării respectivei hotărâri, întrucât motivarea soluției din acel dosar nu era relevantă din perspectiva elementelor răspunderii delictuale, iar partea avea îndatorirea de a urmări finalizarea procesului.

Se remarcă, în primul rând, o contradicție în prezentarea argumentelor recurentului pârât, care, pe de-o parte, susține că reclamanta trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea încă de la momentul pronunțării sentinței civile nr. 5659/28.09.2016 de către Tribunalul București, secția a VII-a Civilă în dosarul nr. x*, iar pe de altă parte arată că în sentința menționată nu s-au dat dezlegări sub aspectul persoanelor răspunzătoare de presupusul prejudiciu.

Or, în condițiile în care cunoașterea argumentelor care au fundamentat anularea contractelor de vânzare cumpărare nu era relevantă, întrucât acestea nu priveau și elementele răspunderii delictuale, este de neînțeles cum simpla pronunțare a soluției de anulare a contractelor ar fi putut marca începutul prescripției extinctive.

În al doilea rând, Înalta Curte arată că prin obligația de a urmări finalizarea procesului, avută în vedere de a art. 10 din C. proc. civ., nu se înțelege obligația părților de a lua cunoștință de soluția pronunțată în dosar, ci aceea de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului, prin exercitarea cu bună - credință a drepturilor procesuale și îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

În sfârșit, cu referire la criticile asupra momentului reținut de instanța de apel ca fiind cel de la care a început să curgă termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, Înalta Curte arată că suntem în prezența unor critici de netemeinicie.

Astfel, invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 2528 alin. (1) din C. proc. civ., din perspectiva momentului obiectiv care marchează începutul prescripției, recurentul pârât contestă, în realitate, raționamentul instanței de apel cu privire la momentul la care reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.

Chestiunea determinării începutului termenului de prescripție extinctivă este una de fapt, această apreciere făcându-se în concret, de la caz la caz, pe baza probatoriului administrat și a împrejurărilor specifice speței, astfel cum a procedat în cauza de față instanța de apel, ca instanță devolutivă.

Ca atare, nu se deduce instanței de casare examinarea normei de drept pretins încălcate, ci se invocă, în realitate, o critică specifică unei căi de atac devolutive, care nu poate fi examinată în recurs, cale excepțională de atac care urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Un alt motiv de recurs invocat de recurentul pârât, subsumat art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., privește pretinsa încălcare de către instanța de apel a prevederilor art. 468, art. 470, art. 477 și art. 480 alin. (3) din C. proc. civ. în soluționarea excepției tardivității completării motivelor de apel.

În esență, recurentul pârât susține că, prin apelul formulat, reclamanta a invocat doar faptul că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, nu s-au pus în discuție probele solicitate de părți și nu a dat cuvântul asupra fondului în cadrul ședinței de judecată, în timp ce, prin completarea depusă în afara termenului de motivare a căii de atac, aceasta a adus în discuție, pentru prima dată, încălcarea de către prima instanță a unor principii procedurale, cum ar fi oralitatea, contradictorialitatea sau publicitatea.

Reținând în pronunțarea soluției tocmai criticile depuse tardiv, recurentul pârât consideră că instanța de apel a nesocotit dispozițiile legale referitoare la termenul de motivare a apelului, conținutul cererii de apel, limitele efectului devolutiv și soluțiile pe care le poate pronunța instanța de apel.

Motivul de recurs este neîntemeiat.

Astfel, în acord cu instanța de apel, Înalta Curte observă că, prin notele scrise depuse de reclamantă la primul termen de judecată acordat în calea de atac, nu s-au adus completări sau modificări motivelor de apel invocate în termenul prevăzut de lege, ci exclusiv argumente noi în susținerea acelorași motive.

Chiar și în absența notelor scrise respective, instanța de apel era obligată, în virtutea rolului judecătorului în aflarea adevărului și a îndatoririlor care îi revin în exercitarea acestui rol, conform art. 22 din C. proc. civ., să identifice vătămarea decurgând din neacordarea de către prima instanță a cuvântului în dezbateri asupra fondului cauzei și nediscutarea probelor solicitate de părți, neregularități pe care reclamanta le-a invocat explicit prin cererea de apel cu privire la hotărârea primei instanțe.

Ca atare, stabilind că maniera în care a procedat prima instanță a fost de natură să încalce dreptul reclamantei la un proces echitabil, prin nesocotirea garanțiilor procedurale ce intră în componența acestui drept, instanța de apel nu s-a pronunțat cu depășirea limitelor exprese în care a fost învestită prin apelul declarat în termen, ci a aplicat legea la situația de fapt identificată în cauză.

Referitor la soluția pronunțată, aceea de trimitere a cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Înalta Curte arată, pe de-o parte, că pot fi subsumate conceptului de "soluționare a procesului fără a se intra în judecata fondului", și alte situații în afara celei la care face referire recurentul, și anume pronunțarea hotărârii în temeiul unei excepții procesuale, iar pe de altă parte, că aprecierea concretă cu privire la vicierea modalității în care, doar aparent, s-a judecat fondul cauzei, constituie o chestiune de fapt ce intră în atributul instanței de apel, ca instanță devolutivă, ce nu poate fi cenzurată de instanța de recurs.

În sfârșit, un alt motiv de recurs invocat de recurentul pârât, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se referă la nemotivarea corespunzătoare a deciziei recurate.

Se susține de către recurent că instanța de apel nu a motivat corespunzător soluția de respingere a excepției tardivității completării motivelor de apel și nu a examinat în mod efectiv apărările formulate de pârât în combaterea apelului principal.

Motivul de recurs nu este întemeiat.

Se va avea în vedere că dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun judecătorului obligația de a formula răspunsuri clare și necontradictorii cu privire la toate capetele de cerere și apărările formulate în cauză, raportate la probele administrate în cauză și la dispozițiile legale aplicabile, într-o manieră care să permită înțelegerea raționamentului juridic ce a stat la baza hotărârii adoptate și exercitarea controlului judiciar, fără ca prin aceasta să se înțeleagă necesitatea analizării în particular a tuturor argumentelor expuse de părți în justificarea cererilor/apărărilor formulate.

În cauza de față, instanța de apel a respins, într-o manieră pe care Înalta Curte o apreciază ca fiind lămuritoare, excepția tardivității completării motivelor de apel, invocată de pârât, arătând considerentele pentru care, în opinia sa, notele scrise depuse de reclamantă la termenul din 06.10.2022 nu au natura unor completări sau modificări aduse cererii de apel.

În același timp, instanța de apel a justificat incidența sancțiunii nulității în privința hotărârii primei instanțe, arătând explicit neregularitățile procedurale care au determinat vătămarea drepturilor procesuale ale reclamantei, cu referire expresă la punerea părților în imposibilitatea de a cere și administra probe și de a discuta toate chestiunile de fapt și de drept pe care le implica litigiul.

În această situație, Înalta Curte apreciază că motivarea deciziei recurate răspunde exigențelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., întrucât cuprinde rațiunile care au condus la înlăturarea apărării pârâtului referitoare la inexistența unei vătămări în persoana reclamantei, chiar dacă nu face o analiza expresă a fiecărui argument particular expus în susținerea apărării respective.

În ce privește recursul incident declarat de reclamanta A. S.R.L., Înalta Curte constată că acesta a fost formulat doar în subsidiar, în situația admiterii recursurilor principale, astfel încât nu va mai fi analizat, față de soluția ce urmează a se pronunța în privința acestora din urmă, împrejurare în care și apărarea pârâtului D. S.A., întemeiată pe lipsa de interes în formularea recursului incident, rămâne fără obiect.

În considerarea celor evocate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile principale declarate de pârâții Biroul Notarului Public C. și D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1608 A din 3 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și recursul incident declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva aceleiași decizii.

Întrucât toți recurenții se află în culpă procesuală, aceștia vor suporta propriile cheltuieli de judecată efectuate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile principale declarate de recurenții-pârâți BIROUL NOTARULUI PUBLIC C. și D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1608 A din 3 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondate.

Respinge recursul incident formulat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2023.