ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.11.2023

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2354/2023

HOTĂRÂRE
15.11.2023
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2354/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2023

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2.448,81 euro, cu titlu de prejudiciu produs prin nerestituirea diferenței avansului spre decontare acordat de către A. S.R.L., precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul demers judiciar.

Pârâtul a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 752,27 euro, cu titlu de diurnă neachitată, la cursul B.N.R. din ziua efectuării plății, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentița civilă nr. 926 din 23 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, a fost admisă în parte cererea principală, formulată de reclamanta-pârâtă A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B.. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant B., ca neîntemeiată. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.448,60 euro, în RON, la cursul B.N.R. din ziua plății, reprezentând diferență avans. S-a luat act că reclamanta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul a declarat recurs.

Prin decizia nr. 1665 din 21 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cererii de recurs în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Prin încheierea din 5 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 926 din 23 iunie 2020, pronunțate de Tribunalul Prahova, secția I civilă, în contradictoriu cu reclamanta S.C. A. S.R.L.

Împotriva încheierii de suspendare din 5 aprilie 2023, pârâtul a formulat cerere de recurs, prin care a solicitat admiterea recursului și fixarea unui termen de judecată pentru soluționarea cauzei.

Calea de atac nu a fost întemeiată pe niciunul din motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante la 2 iunie 2023, iar aceasta nu a depus la dosar întâmpinare.

La 4 septembrie 2023, recurentul a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat admiterea recursului, iar pe fond admiterea contestației. A precizat că la termenul de judecată din 15 noiembrie 2023 nu s-a aflat în țară, întrucât lucrează în străinătate, astfel că judecata cauzei urma să se facă în lipsa sa.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, art. 489 alin. (2) din același act normativ prevede că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din cod.

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât criticile să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesuală civilă, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu nulitatea recursului.

Soluția adoptată de legiuitor este justificată de faptul că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Instanța supremă constată, pe de o parte, că recurentul nu și-a întemeiat cererea pe niciunul dintre motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că, prezenta cerere de recurs nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate împotriva încheierii atacate.

Din examinarea dispozițiilor imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. reiese că instanța de recurs are obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din Cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurentul nu a formulat critici care să poată fi subsumate motivelor de recurs reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), raportat la art. 489 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva încheierii din 5 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva încheierii din 5 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 noiembrie 2023.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-09-21
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1665/2022
Ședința publică din data de 21 septembrie 2022 Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în ju
ÎCCJ 2024-02-06
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 206/2024
Ședința publică din data de 6 februarie 2024 Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată la data de 8 octombrie 2021 pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2021 reclamanta A. S.A., în contrad
ÎCCJ 2021-12-09
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2688/2021
Ședința publică din data de 9 decembrie 2021 Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată la data de 3 iulie 2018 pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta
ÎCCJ 2023-10-03
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1899/2023
Ședința publică din data de 3 octombrie 2023 Deliberând asupra recursului, constată următoarele: 1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data
ÎCCJ 2021-11-10
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2377/2021
râtei la plata cheltuielilor de judecata, potrivit dispozițiilor art. 453 C. proc. civ. In drept, au fost invocate dispozițiile art. 94, 95, 106, 113 și urm., art. 663 C. proc. civ., art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, Ghidul Solicitan
Sursă