ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1665/2022

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022 Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2.448,81 euro, cu titlu de prejudiciu produs prin nerestituirea diferenței avansului spre decontare acordat de către A. S.R.L., precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul demers judiciar. Prin sentița civilă nr. 926 din 23 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția civilă, a fost admisă în parte cererea principală, formulată de reclamanta-pârâtă A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B.. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant B., ca neîntemeiată.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.448,60 euro, în RON, la cursul BNR din ziua plății, reprezentând diferență avans. S-a luat act că reclamanta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs B.. Cererea de recurs a fost înregistrată la data de 13.10.2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele: Recurentul-pârât susține că sentința civilă este nelegală conform prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., întrucât conține motive contradictorii și încalcă normele de drept material în vigoare. Totodată recurentul susține că intimata-reclamantă, în calitate de angajatoare, nu i-a acordat drepturile bănești salariale cu titlu de diferență diurnă în sumă de 752,27 euro.

Prin încheierea de ședință din 11 mai 2022 cauza a fost suspendată potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. La 26 mai 2022, recurentul a formulat cerere de repunere pe rol și a fost fixat termen de judecată cu citarea părților la 21 septembrie 2022. Examinând, cu prioritate, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de recurs, instanța supremă reține următoarele: Obiectul prezentului recurs este sentința civilă nr. 926 din 23 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția civilă, într-un litgiu de muncă. Competența de soluționarea a acestei căi extraordinare de atac se stabilește prin interpretarea coroborată a prevederilor art. 96 pct. 3, ale art. 97 pct. 1 și ale art. 483 C. proc.

civ. Conform dispozițiilor art. 483 alin. (4) C. proc. civ., recursul se soluționează de instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, curțile de apel fiind competente a judeca recursuri, în cazurile anume prevăzute de lege. Tot legiuitorul stabilește care sunt situațiile în care Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează această cale de atac împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale mai sus menționate, prin considerentele Deciziei nr. 18/2018, pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reținut că organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 C. proc.

civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare. Prin urmare, competentă a soluționa prezentul recurs este Curtea de Apel Ploiești, aceasta fiind instanța ierarhic superioară Tribunalului Prahova care a pronunțat sentința atacată. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și ale art. 483 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția necompetenței materiale referitor la soluționarea recursului declarat în cauză de recurentul-pârât B. împotriva sentinței civile nr. 926 din 23 iunie 2020, pronunțate de Tribunalul Prahova, secția I civilă și, în consecință, va declina competența soluționării cererii de recurs în favoarea Curții de Apel Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție referitor la soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât B. împotriva sentinței civile nr. 926 din 23 iunie 2020, pronunțate de Tribunalul Prahova, secția I civilă. Declină competența de soluționare a cererii de recurs în favoarea Curții de Apel Ploiești. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2022.