ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2352/2023

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2023

Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 171 din 12 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2012, a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant a d-nilor. A. și B.; a fost anulată cererea de recurs formulată de recurenta S.C. C. S.A., prin reprezentant A. și administrator special B., împotriva încheierii din 24.10.2017 și a încheierii din 25.10.2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimatele D.., lichidator judiciar al S.C. C. S.A., E.., lichidator judiciar al S.C. C. S.A., S.C. ICPE S.A., INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ BUCUREȘTI, G.D.R.F.P.B., în reprezentarea A.F.P. SECTOR 1, și D.G.I.T.L. SECTOR 1.

Împotriva acestei decizii, au formulat cerere de revizuire C. S.A., prin administrator special B., și A..

În motivarea cererii, au arătat că revizuentul A. este acuzat de către lichidatorii judiciari de acte frauduloase împotriva interesului creditorilor, cauza din dosarul asociat nr. x/2015 fiind disjunsă de judecătorul sindic, fără încheiere de ședință, din dosarul nr. x/2012.

Revizuenții precizează că dezbaterile în cauză au avut loc la data 10.10.2017, în camera de consiliu, discuție la care revizuentul A. a fost împiedicat să participe, deși era parte în procedură și avea dreptul de exprimare a opiniei, în contradictoriu cu lichidatorii judiciari.

Prin urmare, administratorul special, ing. B., care reprezenta interesele debitoarei la termenul din data de 10.10.2017, fiind desemnat de către A.G.A., potrivit dispozițiilor legii, a arătat că lichidatorii judiciari nu respecta dispozițiile Legii nr. 85/2006, care a fost aplicată în cadrul procedurii de faliment simplificat, după ce a analizat cererea lichidatorilor judiciari nr. 248/26.09.2017, depusă la data de 10.10.2017 la dosarul nr. x/2012, fără ca aceasta să fie înregistrată la Registratura secției a VII-a Civilă a Tribunalului București. Prin această cerere, firmele de insolvență E. și D. au solicitat instanței ca, printr-o hotărâre pronunțată în secret în camera de consiliu, să dispună deturnarea de fonduri europene, prin stabilirea unui onorariu lunar pentru așa numitul consorțiu de lichidatori judiciari ai societății debitoare, plătiți din drepturile salariale din 2012 ale revizuentului A..

Revizuenții precizează că judecătorul sindic a admis opinia lichidatorilor judiciari în dosarul nr. x/2012, deși s-a prezentat situația de incompatibilitate în judecarea cauzei, față de cererea nr. x/26.09.2017. Astfel, cererea lichidatorilor judiciari a fost admisă, suma fiind plătită de Comisia Europeană direct în contul unic de insolvență al debitoarei sub pretextul că respectivul cont este pentru realizarea proiectului F. finalizat încă din anul 2012, anterior insolvenței, cu încălcarea dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

Revizuenții arată că, prin încheierea de ședință din data de 20 mai 2023 (în realitate 9 mai 2023), Tribunalul București, secția a VII-a civilă a constatat că administratorul special, desemnat de A.G.A., ing. B., are calitatea de reprezentant al debitoarei, potrivit dispozițiilor Legii nr. 85/2006 și că, prin urmare, judecătorul sindic a dat o hotărâre potrivnică față de hotărârea nr. 171 din 12 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2012.

Sub un alt aspect, revizuenții precizează că, de 10 ani de când a fost deschisă procedura de insolvență și de faliment simplificat, lichidatorii judiciari au eliminat administratorul special și niciodată nu au recunoscut desemnarea acestuia de către A.G.A. De asemenea, desemnarea administratorului special, ing. B., nu a fost comunicată la O.N.R.C. pentru a fi înregistrată, iar la ședința din 20.05.2023 (în realitate 9 mai 2023), lichidatorii judiciari, contrar realității, au afirmat că nu au invocat excepția lipsei calității de reprezentant al administratorului special B., deși întâmpinarea anexată prezentei confirmă excepția.

Sub aspect procedural, revizuenții arată că, potrivit C. proc. civ. de la 1865, în prezenta cauza sunt aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 și pct. 8, art. 323 alin. (2), art. 324, art. 326, art. 327, art. 328 și următoarele, deși în dosarul nr. x/2012, ar fi trebuit aplicate dispozițiile C. proc. civ. din 2010 și chiar cel din 2012, cu modificările ulterioare, dar Tribunalul București și Curtea de Apel București au aplicat codul vechi de procedură.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 și pct. 8, art. 323 alin. (2), art. 324, art. 326, art. 327, art. 328, coroborat cu art. 105, art. 148 - 151, art. 192, art. 194 - 195, art. 246 alin. (2), art. 247 alin. (4), art. 252 alin. (2), art. 273 vechiul C. proc. civ., art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și pe art. 11 alin. (2), art. 19, art. 21 alin. (1), alin. (2) și alin. (3), art. 22 și art. 23 din Legea nr. 85/2006, precum și pe dispozițiile art. 969, art. 977 și următoarele până la art. 985, art. 1385 și art. 1386 din C. civ. vechi, precum și pe dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. c) și art. 148 alin. (2) din Constituția României, art. 116, art. 173 și art. 179 din TFUE, pe decizia nr. 308/2016 a Curții Constituționale a României.

La 01.09.2023, Inspecția Muncii - Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București a comunicat instanței că a pierdut calitatea de creditor în dosar, aceasta fiind preluată de ADMINISTRAȚIA SECTOR 1 a FINANȚELOR PUBLICE.

La 24.10.2023, s-a emis adresă către revizuenți pentru ca aceștia să precizeze care este hotărârea pretins contradictorie și dosarul în care a fost pronunțată.

La 31.10.2023, intimatele D. și E., în calitate de lichidatori judiciari ai S.C. C. S.A. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 8 vechiul C. proc. civ. au invocat excepția tardivității cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 vechiul C. proc. civ. și, în subsidiar, au invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiate pe aceste dispoziții legale. În ipoteza respingerii excepțiilor invocate, au solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată, iar în raport de art. 723 alin. (1) vechiul Cod de procedură civilă, coroborat cu art. 108

1

vechiul Cod de procedură civilă au solicitat amendarea revizuenților cu amendă în cuantumul maxim pentru introducerea cu rea credință a cererii de revizuire.

Întâmpinarea a fost comunicată revizuenților în plic la 01.11.2023.

La 13.11.2023, revizuenții au depus precizare la cererea de revizuire, arătând că hotărârea pretins contradictorie este încheierea de ședință din 9.05.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2012.

În temeiul art. 158 - 159

1

alin. (4) C. proc. civ., coroborat cu art. 323 alin. (1) din același Cod, analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ., invocată de intimatele D. și de E., în calitate de lichidatori judiciari ai debitorului C. S.A., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

În raport de prevederile art. 159

1

alin. (4) C. proc. civ., "La prima zi de înfățișare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina (…)".

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere", textul de lege introducând o normă de competență materială de ordine publică, imperativă, având în vedere și specificul revizuirii de cale extraordinară de atac de retractare.

Raportând aceste dispoziții procedurale la situația concretă a cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cererea de revizuire a fost întemeiată și pe dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ., fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ. privitoare la instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire.

Cum decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, aplicând regula de competență menționată mai sus, rezultă că instanța competentă material să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ. este Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de D. și de E., în calitate de lichidatori judiciari ai debitorului C. S.A. și va declina competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuenții C. S.A., prin administrator special B., și A. împotriva deciziei civile nr. 171 din 12 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2012, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Analizând excepția tardivității formulării cererii de revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție o va respinge, motivat de următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărîrii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri".

Având în vedere că horărârea pretins contradictorie este încheierea de ședință din 9 mai 2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2012, iar aceasta a fost comunicată revizuentului A. la 20 iunie 2023, așa cum reiese din înscrisul aflat la fila x din vol. 22 al acestei instanțe, Înalta Curte reține că cererea de revizuire transmisă instanței prin poștă electronică la 19 iulie 2023 este formulată în termen.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea cererii de revizuire, pentru următoarele considerente:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Motivul de revizuire invocat și precizat de revizuenți în susținerea cererii de revizuire vizează dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.. de la 1865.

Conform acestor prevederi, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: "dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 327 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune ca hotărârea care se solicită a fi anulată, să fie ulterioară celei a cărei putere de lucru judecat se pretinde că o încalcă.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorității de lucru judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Se impune precizarea faptului că instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunțate.

De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

În speță, revizuenții au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă de la 1865, anularea deciziei deciziei civile nr. 171 din 12 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2012, în raport cu încheierea de ședință din 9.05.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2012, situație în care cererea de revizuire este inadmisibilă, având în vedere că încheierea, pretins potrivnică hotărârii atacate, a fost pronunțată ulterior acesteia, neputând fi astfel îndeplinită condiția încălcării principiului puterii de lucru judecat de către hotărârea atacată, câtă vreme hotărârea pretins potrivnică acesteia nici nu exista.

O cerere de revizuire, care tinde la anularea primei hotărâri (cum este situație de față), iar nu a celei de a doua, este inadmisibilă.

Pentru rațiunile înfățișate, în temeiul art. 326 alin. (3) Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ca inadmisibilă, neîndeplinirea oricăreia dintre condițiile de admisibilitate a revizuirii făcând inutilă cercetarea celorlalte și ducând la soluția inadmisibilității căii extraordinare de atac.

Pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, Înalta Curte va respinge excepția tardivității formulării cererii de revizuire și, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de 322 pct. 7 din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de D. și de E., în calitate de lichidatori judiciari ai debitorului C. S.A.

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuenții C. S.A., prin administrator special B., și A. împotriva deciziei civile nr. 171 din 12 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2012, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Respinge excepția tardivității formulării cererii de revizuire.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții C. S.A., prin administrator special B., și A. împotriva deciziei civile nr. 171 din 12 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2012, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 noiembrie 2023.