ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2200/2022

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la 28 februarie 2019, debitoarea A. S.A. în insolvență, prin administrator judiciar B., a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.. anularea actelor frauduloase, respectiv anularea contractului de ipotecă imobiliară autentificată sub nr. x/10.07.2018 încheiat între A. S.A. și C.. și radierea din cărțile funciare a înscrierilor din 11 iulie 2018 privind ipotecile imobiliare constituite în temeiul contractului de ipotecă, precum și anularea oricăror acte subsecvente.

Prin sentința civilă nr. 3399/2020 din 20 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2018 a fost admisă excepția inadmisibilității invocată de intimată și a respins ca inadmisibilă cererea formulată de A. S.A., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâții C. și A. S.A., prin administrator special D..

Împotriva acestei sentinței a formulat apel A. S.A., prin administrator judiciar E., solicitând admiterea acestuia și desființarea sentinței apelate, cu consecința reținerii de către instanța de control judiciar a cauzei și admiterii acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată; de asemenea, a solicitat ca, în cazul în care instanța de control judiciar va considera necesară pronunțarea doar asupra excepției pe care s-a pronunțat judecătorul-sindic, cauza să fie retrimisă judecătorului-sindic pentru a se pronunța pe fondul cauzei.

La data de 8 februarie 2021, intimata A. S.A., prin administrator special a formulat apel incident, prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea sentinței civile apelate în sensul respingerii cererii în anularea actelor frauduloase ale debitorului, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Prin decizia civilă nr. 678 din 14 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul incident declarat de apelanta A. S.A., prin administrator special, împotriva sentinței civile nr. 3399/20.11.2020 pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2018. A fost admis apelul principal formulat de apelanta E., administrator judiciar al A. S.A. împotriva aceleiași sentințe, pe care a anulat-o în parte și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva acestei soluții a formulat cerere de revizuire A. S.A., prin administrator special D..

Prin decizia civilă nr. 1168 din 18 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta-reclamantă A. S.A., prin administrator special D., împotriva deciziei civile nr. 678 din 14 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei decizii, revizuenta A. S.A., prin administrator special D., a declarat recurs solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, pe cale de consecință, trimiterea cererii de revizuire spre rejudecare Curții de Apel București.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susține că decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 431 alin. (2) și 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivul de recurs întemeindu-se pe pct. 5 al art. 488 alin. (1) din același cod, ce prevede că prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., învederându-se că în cauză sunt întrunite toate condițiile pentru anularea deciziei civile pronunțate în dosarul nr. x/2018 având în vedere contrarietatea de hotărâri și efectul pozitiv al puterii de lucru judecat.

În acest sens, arată recurenta, art. 431 alin. (2) C. proc. civ. reglementează împrejurarea că oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, însă instanța a reținut ca nefiind incidente în cauză aceste dispoziții.

Contrar acestor aspecte, pe care instanța de judecată le-a reținut în mod eronat, recurenta arată că în dosarul nr. x/2018, având ca obiect contestație la raportul de activitate, s-a solicitat, în principal, anularea întregului raport de activitate și a tuturor măsurilor dispuse prin aceasta și în subsidiar, printre altele, anularea măsurii administratorului judiciar de depunere a unei cereri sau acțiuni de anulare a unor acte ale debitoarei - măsură prevăzută prin același Raport de activitate contestat.

Prin raportare la aceste aspecte, se susține că în mod eronat a reținut instanța că anularea raportului de activitate și implicit a tuturor măsurilor dispuse de către administratorul judiciar nu poate avea efect în ceea ce privește formularea unei cereri în anularea actelor frauduloase câtă vreme prima soluție pronunțată, cea din dosarul nr. x l8/a6, anulează chiar măsura formulării unei cereri în anularea actelor frauduloase - ce formează obiect al dosarului nr. x/2018

În ceea ce privește interpretarea noțiunii de hotărâri potrivnice, recurenta face trimitere la doctrină, conform căreia prin cele două hotărâri potrivnice nu este imperios necesar să se fi soluționat fondul cauzei, având în vedere dispozițiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora pot face obiectul revizuirii pentru acest motiv și hotărâri care nu evocă fondul cauzei.

Astfel, în cauza pendinte, contradictorialitatea dintre sentința civilă nr. 3782/08.11.2019 și decizia civilă nr. 678/14.04.2021 rezultă din faptul că prin sentința nr. 3782/08.11.2019, Tribunalul Ilfov a anulat în mod definitiv toate măsurile ce decurgeau din raportul de activitate nr. l/A./10.02.2019.

Recurenta arată faptul că una dintre măsurile anulate a constat în formularea și depunerea unei cereri de anulare acte încheiate de către debitoare. Drept urmare, prin hotărârea pronunțată în acest dosar s-a stabilit, în mod definitiv, că B., în calitate de administrator judiciar al societății A. S.A. - în insolvență nu avea dreptul de a depune cererea de anulare a unor acte încheiate de către debitoare.

Cu toate acestea, în mod nelegal, prin decizia civilă nr. 678/14.04.2021, instanța a statuat în mod definitiv că este admisibilă cererea de anulare acte frauduloase ale debitorului formulată de către administratorul judiciar al societății A. S.A., în insolvență, B..

În acest context, recurenta consideră că prin decizia civilă nr. 678/14.04.2021 a fost încălcat în mod vădit efectul pozitiv al puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 3782/08.11.2019, deoarece a nesocotit cele reținute de către Tribunalul Ilfov cu privire la dreptul B. de a depune o astfel de cerere, respectiv de a iniția un astfel de demers.

Prin urmare, valorificarea aspectului pozitiv al puterii de lucru judecat nu presupune întrunirea condițiilor excepției autorității de lucru judecat, însă în ceea ce privește hotărârile judecătorești definitive anterioare, trebuie să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți, fapt care obligă instanța sesizată cu un al doilea litigiu să țină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre și să-și sprijine propriul raționament pe dezlegările jurisdicționale anterioare, în măsura în care acestea au legătură și influențează chestiunea litigioasă dedusă judecății ulterior.

În acest sens, recurenta susține că, decizia civilă nr. 678/14.04.2021 pronunțată de Curtea de Apel București în cauza nr. 3546/93/2018/a5 este incompatibilă cu dezlegările date de Tribunalul Ilfov în sentința civilă nr. 3782/08.11.2019, în dosarul nr. x/2018.

Prin întâmpinarea depusă la 24 septembrie 2021, intimata A. S.A., prin administrator judiciar E., a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei, depus la 11 octombrie 2021, recurenta a solicitat înlăturarea susținerilor acesteia ca fiind nefondate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 9 decembrie 2021, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 3 martie 2022 a fost admis în principiu recursul.

Înalta Curte, analizând recursul din perspectiva art. 483 alin. (3) C. proc. civ. îl va respinge ca nefondat pentru considerentele care urmează:

Recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. susținând că, în mod eronat instanța a reținut că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în ceea ce privește efectul pozitiv al lucrului judecat invocat prin cererea de revizuire.

Motivul de recurs invocat vizează neregularități de ordin procedural care sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., iar aceasta sancțiune se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispozițiilor legale și este condiționată de producerea unei vătămări.

Deși a invocat acest motiv de recurs, recurenta nu a indicat actele procedurale care să fi fost întocmite cu neobservarea dispozițiilor legale de către instanța care a pronunțat decizia atacată.

Criticile recurentei vizează în realitate încălcarea dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ. pe care legiuitorul le-a încadrat în motivul de recurs reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. motiv pentru care recursul va fi analizat din această perspectivă.

Conform art. 431 alin. (2) C. proc. civ., se poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, nefiind necesară tripla identitate, ci, doar, ca judecata ulterioară să fie adusă în discuție o problemă litigioasă ca ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent de calitatea soluției anterioare.

Verificând incidența în cauză a efectului pozitiv al lucrului judecat, curtea de apel a reținut că prin anularea raportului de activitate nr. 1/A./10.02.2019 și a tuturor măsurilor dispuse în dosarul nr. x/2018, nu s-au dezlegat aspecte litigioase referitoare la consecințele acestei soluții asupra cererii în anularea actelor frauduloase care a făcut obiectul dosarul nr. x/2018 și pe care Curtea de Apel București, în acest din urmă dosar să le fi rezolvat într-o manieră diferită.

În consecință, curtea a reținut că efectele anulării raportului în relație cu cererea în anularea actelor frauduloase, au fost stabilite doar în dosarul nr. x/2018, în dosarul nr. x/2018 nestabilindu-se că anularea raportului atrage după sine inexistența dreptului de a formula și continua judecata cererii în anularea actelor frauduloase, astfel cum se pretinde.

Așadar instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile privind invocarea efectului pozitiv al lucrului judecat întrucât chestiunile litigioase nu au fost rezolvate diferit în cele două dosare.

În acord cu raționamentul instanței de revizuire, Înalta Curte reține că nu sunt neîndeplinite condițiile invocării efectului pozitiv al lucrului judecat.

Astfel, aspectul esențial care atrage posibilitatea invocării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat este reprezentat de existența în cel de al doilea proces a unui aspect litigios soluționat anterior și care se impune într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Rațiunea reglementării puterii de lucru judecat, în forma prezumției, vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.

Or, în cauză, anulându-se raportul de activitate nr. l/A./10.02.2019 și a tuturor măsurilor dispuse în dosarul nr. x/2018, nu s-au dezlegat aspecte litigioase referitoare la consecințele acestei soluții asupra cererii în anularea actelor frauduloase care au făcut obiectul dosarului nr. x/2018 și pe care instanța, în acest din urmă dosar, să le fi rezolvat într-o manieră diferită, prin urmare nu este îndeplinită condiția existenței contrazicerii între considerentele hotărârilor invocate.

Având în vedere considerentele reținute, în temeiul art. 496 alin. (1), C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1168 din 18 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., prin administrator special D., împotriva deciziei civile nr. 1168 din 18 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă E..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2022.