ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1035/2022

Ședința publică din data de 4 mai 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 691 din 26 mai 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins cererea de suspendare a judecății formulate de contestatoarea A.; s-a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității contestației și s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva măsurii administratorului judiciar de denunțare a Contractelor de locațiune nr. x/30.05.2005 și y/30.05.2005 încheiate de debitoarea S.C. B. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 388 din 3 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respins ca nefondat.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 388 din 3 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

În argumentarea recursului, a susținut, în esență, că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 123 alin. (1) teza a IV-a din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și, pe fond, admiterea contestației formulate de către A. împotriva măsurii administratorului judiciar de denunțare a Contractelor de locațiune nr. x/30.05.2005 și y/30.05.2005, încheiate de către debitoarea B. S.R.L..

Intimatele B. S.R.L. prin administrator judiciar C. SPRL, D. S.R.L., E. și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 nu au formulat întâmpinări.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 2 martie 2022, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

Acțiunea dedusă judecății are ca obiect o acțiune prin care s-a solicitat aplicarea procedurii insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2014, respectiv contestație împotriva măsurii administratorului judiciar.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol:

"hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Conform art. 43 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiași articol hotărârile curții de apel sunt definitive.

Totodată, potrivit art. 46 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență:

"Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

În raport cu dispozițiile legale evocate, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 388 din 3 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 388 din 3 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2022.